1,176 matches
-
alții, asemenea omului care moare pentru prieteni sau tar], este philautos, un iubitor de sine, în m]sura în care „el pretinde o parte mai mare din ceea ce este bine pentru el”). Era evident c] singurul mijloc valabil pentru ap]rărea unor asemenea calit]ți într-o societate care - în ciuda afirmațiilor m]rețe f]cute de c]tre personalit]ți publice, precum cele ale lui Pericle, din discursul funerar care îi este atribuit de c]tre Tucidide - continuă s] atribuie o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilizarea rațiunii naturale, unii dintre filosofii Antichit]ții au ajuns la concluzii cu privire la modul de viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
extinde și a comenta pe marginea scrierilor lui Toma din Aquino și ale lui Aristotel, contribuind și la tradiție prin încercarea de a o adapta circumstanțelor modificate. Dominicanul, Francisco de Vitoria (1480-1546), de exemplu, consideră legitim] utilizarea violenței pentru ap]rărea societ]ții și, în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Montaigne (1595), punctul culminant constituindu-l opera lui Kant (1785), a lui Reid (1788) și a lui Bentham (1789). 2) În cea de-a doua etap] a sa, filosofia moral] modern] s-a preocupat în special de elaborarea și ap]rărea tezei conform c]reia oamenii își pot conduce singuri viața, precum și de formularea de obiecții și alternative la aceast] tez]. Perioadă debuteaz] odat] cu asimilarea lucr]rilor lui Reid, Bentham și Kant și se încheie în cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu e greșit în sine, ar fi mai avantajos s] nu fac acest lucru în condițiile în care toți ceilalți nu îmi vor face r]u. O astfel de convenție este reciproc avantajoas] - nu trebuie s] irosim resurse în ap]rărea propriei persoane sau a propriet]ții și putem pune bazele unei cooper]ri stabile. Deși a face r]u nu este greșit în sine, fiecare persoan] are de câștigat prin acceptarea convenției care definește aceast] acțiune ca fiind greșit]. Conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cât mai puțin posibil. Deși convențiile sociale nu sunt de fapt contracte, putem vedea în negocierea convențiilor reciproc avantajoase un proces de stabilire a unui „contract social”. Și, cu toate c] acest contract social nu își propune drept obiectiv ap]rărea noțiunilor tradiționale ale obligației morale, el va include unele dintre constrângerile considerate de c]tre teoreticienii clasici datorii naturale - de exemplu, datoria de a nu fură sau datoria de a împ]rți corect beneficiile cooper]rii. Convențiile reciproc avantajoase înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestora) decât greșelilor generale sau ale altora. Recunoașterea importanței evit]rii greșelilor nu îmbrac] forma unei obligații sau a unei libert]ți de a reduce greșelile altora. În consecinț], p]strarea virtuților proprii este cu mult mai important] decât ap]rărea virtuților și chiar a vietii celorlalți. Nu este posibil s] salvezi o viat] prin minciun], chiar dac] aceasta ar împiedica moartea (prin inducerea în eroare a criminalului care intenționeaz] s] ucid] și alți oameni nevinovați). îi. Natură și structura constrângerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ființ] rațional]. Atunci când, potrivit principiilor deontologice, alegem moartea a cinci persoane pentru una singur], nu ne facem oare vinovați de lipsă de respect pentru cele cinci? În sfârșit, chiar dac] ar fi posibil] g]sirea unor argumente plauzibile în ap]rărea caracterului restrâns și limitat al formul]rilor deontologice sau a unei explicații pentru limitarea respectului, o întrebare r]mane inc] f]r] r]spuns: de ce trebuie considerat respectul ca fiind ceva ce dep]șește condiția sporirii bun]st]rii celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest gen este în opoziție cu teoria datoriilor prima facie, pentru c] toate datoriile sunt de tipul prima facie; nu exist] ceva mai puternic de atât, care s] poat] fi considerat atu. Ross ar putea aduce unele argumente în ap]rărea să. Ar putea s] ne aminteasc] faptul c] exist] multe cazuri în care oamenii iau în mod greșit drept atuuri considerente c]rora nu ar trebui s] li se permit] s] aib] acest statut. De exemplu, un avocat care descoper
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]spunsul Dorotheei privind modul în care ar trebui s] procedeze, nu are nimic a face cu aprecierea utilit]ții și a intereselor sau cu rezolvarea conflictelor între drepturi, ci cu propria ei personalitate. Argumentul adus de utilitariști în ap]rărea teoriei lor este acela potrivit c]ruia o persoan] ar trebui s] își formeze un bun caracter, întrucat calit]țile morale sporesc utilitatea general]. Un asemenea argument omite esențialul. S] presupunem c] majoritatea oamenilor ar avea un caracter admirabil. S
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la proprietatea de a fi o ființ] complex] și la cea estetic]. Plantele au posibilitatea de a posedă aceste propriet]ți și dac] posedându-le, animalele dobândesc valoare moral], același lucru este aplicabil și în cazul plantelor. Esențial] în ap]rărea eticii vieții este stabilirea valorii intrinseci a propriet]ților la care se face referire. Ce argumente pot fi invocate în ap]rărea unei etici a vietii care se orienteaz] înspre o etic] universal]? Capacitatea de a fi o ființ] complex
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] posedându-le, animalele dobândesc valoare moral], același lucru este aplicabil și în cazul plantelor. Esențial] în ap]rărea eticii vieții este stabilirea valorii intrinseci a propriet]ților la care se face referire. Ce argumente pot fi invocate în ap]rărea unei etici a vietii care se orienteaz] înspre o etic] universal]? Capacitatea de a fi o ființ] complex] nu se reg]sește în cazul rocilor, dar o tr]s]tur] conex], aceea de sistem complex, se reg]sește în cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] am dreptul s] folosesc violență pentru a m] ap]ra, ci acelora care mi-ar nega acest drept. Numeroși pacifiști ar r]spunde c] ei resping r]zboiul și nu toate tipurile de violent]. Rezult] de aici c] autoap]rărea individual] poate fi justificat], desi r]zboiul nu. Este dificil s] credem, totuși, c] respingerea absolut] a r]zboiului poate fi bazat] în mod coerent pe altceva decât interzicerea absolut] a aumitor tipuri de acte implicate în orice r]zboi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
r]zboiului drept - ofer] argumente pentru utilizarea violenței în r]zboi care nu contrazic nici justific]rile de bun simț pentru utilizarea violenței de c]tre indivizi și nici justific]rile pentru utilizarea violenței de c]tre state în ap]rărea intern] a drepturilor. Așa cum violență utilizat] de forțele de poliție poate fi legitim] cu condiția ca ea s] serveasc] scopuri drepte și bine precizate, și utilizarea de c]tre state a violenței împotriva ameninț]rilor externe poate fi legitim] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
detaliate aici. Vom analiza, totuși, cele mai importante aspecte ale lor. Principla component] a teoriei jus ad bellum, de exemplu, este cerință că r]zboiul s] fie declanșat pentru o cauz] dreapt]. Adepții acestei teorii susțin în unanimitate c] ap]rărea statului este o cauz] dreapt] pentru r]zboi; dincolo de aceasta, acordul înceteaz]. Alte cauze drepte ar putea fi ap]rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este cerință că r]zboiul s] fie declanșat pentru o cauz] dreapt]. Adepții acestei teorii susțin în unanimitate c] ap]rărea statului este o cauz] dreapt] pentru r]zboi; dincolo de aceasta, acordul înceteaz]. Alte cauze drepte ar putea fi ap]rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni externe care nu a fost stopat]), ap]rărea drepturilor umane fundamentale împotriva abuzurilor unui guvern și pedepsirea agresiunilor nejustificate. Dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zboi; dincolo de aceasta, acordul înceteaz]. Alte cauze drepte ar putea fi ap]rărea unui alt stat împotriva unei agresiuni externe nejustificate, recuperarea drepturilor (adic] recuperarea a ceea ce a fost pierdut din cauza unei agresiuni externe care nu a fost stopat]), ap]rărea drepturilor umane fundamentale împotriva abuzurilor unui guvern și pedepsirea agresiunilor nejustificate. Dac], așa cum am susținut, drepturile statelor deriv] din și nu pot dep]și drepturile indivizilor care alc]tuiesc acel stat, atunci dreptul național la autoap]rare ar fi suma
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei vinovați și cine sunt cei nevinovați - în sensul c] nu sunt legați de motivul care ofer] justificarea într]rii în r]zboi într-un fel care s] îi transforme în posibile victime. (De exemplu, dac] justificarea violenței este autoap]rărea, atunci teoria noastr] asupra autoap]r]rii ne va indica vinovatul și țintă atacului.) Ideea noastr] c] violență este, în mod normal, inacceptabil] ne va indica felul în care funcționeaz] distincția dintre cei nevinovați și cei vinovați pentru a limita
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra consecințelor prev]zute alc]tuiesc un nou argument împotriva descuraj]rii. Argumentul poate fi rezumat dup] cum urmeaz]. S] presupunem c] avem de ales între dou] linii de politic] ale SUA și aliaților ei - și anume, descurajarea și ap]rărea convențional]. Cele mai previziblie rezultate dezastruoase ar fi dominația sovietic] și r]zboiul nuclear la scar] global]. Pare evident c] r]zboilul nuclear ar fi un rezultat mult mai grav decât dominația sovietic], chiar dac] lu]m în calcul numai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai interesele SUA și ale aliaților ei, l]sându-le la o parte pe cele ale blocului sovietic, ale ț]rilor neutre și ale generațiilor viitoare. De asemenea, descurajarea implic] un risc mult mai mare de r]zboi nuclear decât ap]rărea convențional]. Decurge de aici c] descurajarea implic] un risc mai mare al rezultatului celui mai dezastruos. Se pare c] susțin]torului descuraj]rii îi revine deci sarcina de a demonstra c] acest fapt poate fi dep]sit de alte considerații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezastruos. Se pare c] susțin]torului descuraj]rii îi revine deci sarcina de a demonstra c] acest fapt poate fi dep]sit de alte considerații. Unii susțin]tori ai descuraj]rii au încercat s] fac] acest lucru argumentând c] ap]rărea convențional] implic] un risc mai mare. Ideea este c] probabilitatea unei dominații în cazul unei politici de ap]rare convenționale este considerabil mai mare decât probabilitatea r]zboiului nuclear în condiții de descurajare, în timp de probabilitatea dominației în aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Pigden, C.R.. 'Geach on „Good” ', Philosophical Quarterly, 40 (1990), 1-20. Putnam, H.: Reason, Truth and History (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). Vezi mai ales capitolul 9. 38 Subiectivismul JAMES RACHELS În anul 1973, conservatorii religioși au fost uimiți de hoț]rărea Curții Supreme a Statelor Unite de legalizare a avortului. De atunci, ei au luptat pentru revocarea acestei decizii. Au avut aliați puternici la Casa Alb], mai întâi pe Ronald Reagan, care a transformat opoziția fâț] de Roe vs. Wade într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care utilitarismul, dup] cum se pretinde, nu reușește s] o argumenteze. Aceast] supoziție în numele abilit]ților cognitive cu privire la Etapele 5 și 6 se afl] chiar la baza teoriei lui Kohlberg. Dar Kohlberg pare s] nu spun] nimic în ap]rărea ei. Acesta este un bun moment în care s] se scoat] în evident] o diferenț] important] între supozițiile privind raționamentul moral f]cut în numele abilit]ților cognitive de la Etapele 5 și 6 pe de o parte, si Etapele 1-4, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] oamenii din Germania nazist], cu toate abilit]țile lor cognitive, nu sunt mai sus de Etapa 4, deoarece el pretinde c], din Etapă 5, individul recunoaște viață și libertatea că valori nenegociabile la care toți au dreptul. În ap]rărea lui Kohlberg, poate fi evidențiat faptul c] teoria lui permite ca si indivizii aflați în Etapa 6 s] aib] judec]ți morale diferite cu privire la probleme morale de important] fundamental], din moment ce el recunoaște c]: „Socrate era mai permisiv decât Lincoln în privința
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre ele nu sunt demne de încredere. Aceste probleme pot fi identificate dac] ne gândim la o serie de exemple imaginare, prezentate de Michael Tooley în cartea sa Abortion and Infanticide [Avort și infanticid] (pp. 191 și urm.), intru ap]rărea „principiului simetriei morale” - în linii mari opinia c] eroarea intervenției de oprire a unui proces cauzal este echivalent] cu eroarea eșu]rii în inițierea procesului. Tooley ne cere s] ne imagin]m un preparat chimic care, injectat în creierul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]