7,950 matches
-
spune Săteanu cu privirea pierdută dar, te rog să mă crezi! zice, uitîndu-se în ochii fetei n-am fost eu acela. Tace, lasă privirea în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce în mintea lui răsare imaginea femeii speriate, retrăgîndu-se spre ușă, încercînd să cîștige timp cu observația că trebuia să-și scoată căciula, apoi... viscolul nebun..., dimineața cu nămeți cît casa... Și, ca și cum gîndurile astea ar fi încălzit întreaga atmosferă, își desface umerii căzuți, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l mănînce pe celălalt, într-un final. Așa-i, Mihai. Dar în realitate, femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu îngheți... îi surîde Mihai și iese domol din încăpere, pierzîndu-și pașii pe culoarul lung, la capătul căruia știe că este liftul de serviciu, cu care va coborî direct la parter. În urma lui, Maria mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez, spuse profesorul, adresându-mi-se de data aceasta ca unui interlocutor real, nu ca reprezentantului unui public nevăzut. E din Eliot, nu-i așa? Nu pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în care China a fost condusă de 34 de împărați. După proclamarea R.P.Chineze și în special în ultimii peste 30 de ani de aplicare a politicii de reformă și deschidere spre exterior, înfățișarea Beijingului a cunoscut multe schimbări. Au răsărit parcă din pământ construcții moderne și spectaculoase, iar la această oră, Beijingul poate fi situat în rândul marilor metropole mondiale. Orașul a atras și atrage turiști din toate colțurile lumii prin ineditul și totodată firescul prezenței istorice, dar și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sa și a spus poporului său: Pentru liniștea și fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut și să găsesc soarele". Zis și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
povești interesante despre Kuafu. De asemenea, pentru a cinsti memoria acestui erou legendar, lanțuri muntoase din China au fost botezate după numele lui. Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii Cândva, în China antică, pe bolta albastră a cerului răsăreau în același timp zece sori. Razele lor puternice au ars pământul, au uscat culturile, iar oamenii se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe străzi și în gurile de metrou Macadam și alte publicații populare, au adunat franci destui ca să treacă drept bogați atunci când s-au întors pe meleagul lor, în țara leului flămând. O dată cu întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru caturi. Dacă odinioară vila era o construcție voit rustică, acestea sunt voit suburbane: termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
redus la jumătate. Iar cele două gimnaste arată ca niște fete care mai fac și altceva, de pildă să meargă la o înghețată cu băieții, nu numai cascade de „șuruburi” și „echere” perfecte. Dar până și aceste imagini retro înduioșătoare răsar din luciul irizat, din tehnologia superfină a videodiscului... Toate rezultatele sunt afișate digital. Electronicăria sofisticată care la sprint sau natație scoate un învingător din neantul sutimii de secundă dă senzația preciziei absolute, a cântăririi farmaceutice, și deci corecte a performanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în coadă de rândunică, răsfrântă peste gulerul cămășii, din perciunii lungi care-mi mai mascau urechile clăpăuge, dar îmi ascuțeau și mai rău bărbia, în fine, din toate podoabele astea capilare care în fond nu erau cine știe ce, dar erau, a răsărit o chelie pe cinste, nu genul O. Paler, dar nici departe. O să vă întrebați cum naiba de-aveam așa plete când toți elevii erau tunși chilug, cel puțin între Valea Ialomiței și Râul Doamnei, poate și prin alte locuri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome ale arșiței, nici de furtuni, nici de îngeri, nici de puterile nevăzute ale telepatiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca o fortăreață, ca să aibă un loc sigur În care să stea În timp ce se petrece acest lucru. Îmi plăcea să citesc despre acești oameni. Erau exact ca mine, purtau mereu cu sine acest sentiment apăsător de calamitate iminentă. CÎnd a răsărit din nou soarele În zorii dimineții de 23 octombrie, ca În fiecare dimineață, au fost, după cum se poate lesne bănui, foarte dezamăgiți. Au vîndut biserica și nu știu ce s-a mai Întîmplat cu ei. Cred că, după toate astea, viața trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face mai bine să te alături micului nostru grup“, și-l Împinse fără milă Într-un closet, pe lespezile căruia zăcea un șobolan mort. Orchestra amuțise, luminile se stinseseră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
posesorul adevărului, și întrucât se întâmplă ca partidul să greșească, nu rămâne altă soluție decât să modificăm adevărul (De ex: după moartea lui Stalin, el a fost criticat vehement). [...] Aici este miezul întregii chestiuni a totalitarismului: odată cu această orânduire a răsărit în istorie un sistem care aspiră la veșnicie și care urmărește să distrugă tot ceea ce este liber și spontan.[...] cu glorificarea ființei colective a partidului, pasiunea de a smulge din rădăcini orice pornire de emancipare, plăsmuirea unei noi structuri lingvistice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să mă scol cu noaptea-n cap și-mi povestea entuziasmat despre păsările pe care le vedeam și despre șopârlele pe care le zăream furișându-se prin praful drumului; în câteva zile învățase cum se numea fiecare. Și priveam cum răsare soarele în spatele nostru și-i simțeam căldura. Știți cum este, Mma, acolo, la marginea lui Kalahari. E acel moment al zilei în care cerul este alb și pustiu și în aer plutește mirosul acela pătrunzător și nu vrei altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aruncând o privire în josul paginii. Sunt chestiuni de ordin moral. Nu știu ce rezolvare să le dau, continuă Mma Makutsi. Dacă socotesc că un răspuns este corect, de îndată-i văd toate neajunsurile. Dacă iau în considerare celălalt răspuns, dintr-o dată îmi răsar dinainte alte neajunsuri. Se uită plină de speranță la Mma Ramotswe, care se strâmbă. — Nici pentru mine nu-i ușor, mărturisi ea. Doar pentru că sunt ceva mai în vârstă decât tine nu înseamnă că am răspunsurile la toate întrebările. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un doar un joc... - Că i-ai rupt rochia cu dinții și-ai sărit pe ea în depozitul bibliotecii? Că s-au răsturnat rafturile și-ați început să râdeți și aveați senzația că respirația scriitorilor vechi vă înconjoară, c-au răsărit clasicii din pereții crăpați și vă excitau cu privirile lor indiscrete? a continuat. Ciudat! Molfăi niște onomatopei și-mi dau seama, cu această ocazie, că se clatină lucrarea dentară pe care-am dat o avere. Caut să mă duc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în care-ai vârât câțiva electrozi să-i testezi reflexele condiționate, vine în centrul cămăruței și-al atenției. - Iată-mă, răsărind printre voi, cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
șefului. De fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi, să se mlădieze ca o caracatiță, să se prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ori pe zi și câțiva soldați băteau regulat saltele la aer, sub supravegherea unui sergent și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mircea-mi povestește ce realizări mai are, eu mă victimizez înșirând porcărioare, să-l încurajez că lui i-e bine acolo și nouă de rahat aici. „... s-a dat liber la plouat și tot toarnă, a rămas robinetul deschis, îți răsar mânătărci pe creier, îți încolțesc semințele aduse de vânt la subsuori, te-aștepți să te trezești cu mușchi între picioare, trenurile au tangaj ca niște șlepuri, în ritmul ăsta ajunge Sibiul port la mare, am putea schimba imnul pe Valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
venit și popa-n patrafir, cu cădelnița, îi jale de sufletul lor, le-a luat apa și biserica. Și numai locul acela, că e mai pe-un dâmb, n-a fost acoperit de apă și-acolo se vedeau luminile, parcă răsăreau din pământ. Oare ce-or fi însemnând? - De unde vrei să știu? Nici n-am văzut. Și ce se zice, de pe altă planetă? - Asta-i, vin semnele, nu cred că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice heruvim are sub bască niște cornițe, încă molcuțe, la noi descinde Dumnezeu ca generalul, „mătărângă ai zis, țopârlane, păi asta să-ți răsară, să-nflorească, să-ți umple ogoru’...”. Continuați, continuați... - Candrii blereduiți... - Care scot din piatra folozofală pusă-n alambic răchie... dă sticla aproape. - Chiar haine de gală, fiufiu... încerc să par destins, deși rămân cu mâna pe clanța ușii. - Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte-nfloresc toate se scutură, norocul e nestatornic, degeaba alergi după el, n-are picioare și locului nu va sta niciodată, oricât ai încerca să-l oprești... propun un potpuriu. Asistența e emoționată, preotul mă binecuvântează, mă stropește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să plângă... ei, fiu-său a terminat Teologia și n-avea parohie. A făcut tata repede biserică. - Cum crește numărul absolvenților de Teologie, o să avem mai multe biserici decât cabine telefonice sau veceuri... - A, bineînțeles! La mine-n cartier au răsărit vreo trei, postrevoluționar, cam la o sută de metri una de alta și una de tablă, un soi de vagon pentru muncitori recondiționat, i s-a montat o cutie a milei și-o cruce, lâng-o groapă din care o să răsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
răsărit vreo trei, postrevoluționar, cam la o sută de metri una de alta și una de tablă, un soi de vagon pentru muncitori recondiționat, i s-a montat o cutie a milei și-o cruce, lâng-o groapă din care o să răsară altă biserica adevărată. Dar tot s-a întâmplat o minune... Au crescut stuful și papura pe malul gropii pentru fundație și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]