3,048 matches
-
-i cu dreptatea Și strică-le tot planul și-n gând ce ei socot !” =3 Noiembrie 2000= O zi grea și luuungă am avut azi când am împlinit 27 de ani de la nunta noastră. Am fost mereu cu gândurile acasă, răscolind amintirile de la cununia religioasă, făcută pe ascuns, să nu ne afle partidul unic cu ,,ciocoii vechi”. Apoi, am rememorat momentele de neuitat: cum am cerut iertare părinților mei, alaiul și drumul după mireasă, apoi la Căminul cultural cu muzica și
PREA SCUMPA MEA MIREASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358159_a_359488]
-
mine una dintre cele mai sublime și de neuitat apariții pe scenă, una dintre cele mai mari satisfacții ale carierei mele. A fost unul dintre acele momente care îți marchează viața. Sunt marile emoții care m-au încercat, m-au răscolit, pentru că la șaizeci de ani mai puțin speri să mai apari pe scenă, să mai fii aplaudat în calitate de interpret și coregraf.. Reacțiile au fost teribil de favorabile la adresa personajului pe care l-am interpretat. Am adunat multe laude, dar cea
INTERVIU CU MAESTRUL FRANCISC VALKAY, BALERIN, COREGRAF, REGIZOR ŞI PROMOTOR CULTURAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358071_a_359400]
-
Iancule, după buget”. Însă lumea, grăbită, grăbită ... Înspre ce? Înspre sfârșit, că spre început nu ne mai putem întoarce. O alergătură turbată, o grabă distrugătoare care te fac să treci ca vântul și ca gândul peste lucruri esențiale. Să le răscolești, să le înfoi (să te înfoi!) și să alergi mai departe, precum maratonistul cu flacăra olimpică în mână, până cazi lat pe pistă. Dacă întrebi pe cineva de ce aleargă, nu știe. Sau spre ce aleargă ... Spre moarte, doamnelor și domnilor
BOOKFEST 2012 de ROMEO TARHON în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358185_a_359514]
-
apoi l-a îngropat în pivniță. Știam că primăvara, odată cu dezghețul, pivnița se umplea ochi de apă, să poftească ăia să-l caute, dacă le dădea mâna. Ăia fiind, în acele împrejurări, indivizii ce umblau din casă în casă și răscoleau totul, în speranța că vor descoperi lucruri compromițătoare despre locatarii lor. Cred, adăugase mama, că lui Magda nici nu-i trecuse prin cap să le ascundă, iar să le ardă nici atât. Tată-tău obișnuia să spună că lui Magda i-
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
va fi. - De ce pentru mine? - Ești bărbat, ridici pălăria, a venit partenera, ai rezolvat problema, a plecat și gata. Dar eu ce fac fără tine? Abia m-am obișnuit să te țin în brațe, să mă săruți și să-mi răscolești toate simțurile până fac explozie ca și ieri după-amiază. - Ce-a fost ieri după-amiază? Nu-mi amintesc, făcu Mircea pe necunoscătorul ca s-o necăjească. Parcă seara s-a întâmplat ceva, am dansat, am băut vin și am făcut dragoste
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357478_a_358807]
-
în cafeaua ta.-Tu vorbești serios? Ai vrut să mă omorî?... XXVI. ASCULTA CRISTALUL DIN CLAPE, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011. Asculta cristalul din clape Mă scufund în râul din sunete Yiruma mă răscolește aș vrea să mă plimb mai blând pe câmpii cu iarba firava de verde pietrele din memorie se înscriu în ape în imperfecțiunea galbenă gestul se încolăcește în jurul meu se prelinge reflecția pe buze noapte bună care nu se mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
să fie filonul care străbate aproape toate poeziile lui. La el “toamna alunecă pe frunze,/ un gotic târziu printre raze difuze, /feștilele ard printe brazi și rozele moarte cad la pământ...” ...“ dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre, răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,...” “toamna cade în pahare/...bate vânt, lacrima pică,/plânge inima amară, după câte-o veronică/ până pe la primăvară.” Toamna străbate ca o obsesie poezia lui: “ de-atâta toamnă/ îmi vine să mă-mbăt,/să prind la
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
dintre noi, comună, universal și, totodată, una foarte special și unică. Pentru că aflarea lui Dumnezeu pe cărările vieții trebuie să fie propria noastră experiență. În acest fel, cartea se recomandă de la sine; te pune pe gânduri, într-un cuvânt, te răscolește. Așadar, cu această carte, Părintele Protoiereu Gheorghe Colțea nu suprprinde ci afirmă și, mai ales, confirmă. După volumul anterior, intitulat „Poteci de Lumină. Douăzeci și una de trepte spre Rai”, ea apare ca o necessitate, ca o împlinire așteptată, realizată, împlinită și
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând. Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în lacrimi, bolnavă de oftat. Mă-ntreabă, de parc-ar face-o dintr-o altă lume: " Taică-tu n-a venit? Nu e cu tine? Să mă
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
tatăl tău îmi este tare dor, mă rog în fiecare noapte, mai treacă pe-acasă, urâtul să-mi alunge...". Privesc, prin geamul ce-mi numără secunde. Norii ce-au plâns, parc-au furat surâsul mamei, care, privind în vatră, își răscolește gândul. - "Of, draga mamii! Era bine când era și el acasă..." Referință Bibliografică: omagiu / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1373, Anul IV, 04 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
OMAGIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358552_a_359881]
-
înverșunezi, o iei de la capăt?! Nu sunt decât o simplă ființă, fără el sunt cam pierdută, Rătăcesc singură prin metrou, un ultim dans Ca să uit mâhnirea mea adâncă, vreau să evadez, Să iau totul de la capăt, o dulcele meu chin... Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor..., numai speranță Pe acest drum, în lipsa ta în zadar mă străduiesc, Viața fără tine este un decor luminos Fără sens! Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor... În acest dulce chin prin care mi-am ispășit toate păcatele Ascultă cât de mare e inima mea, Sunt o copilă venită din lume, Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia. Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă întreb: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
Pe deal pasc liniștite oi, Prin iarba verde, grasă Sub pământ oamenii goi Ne trimit lumină-n casă. Oamenii caută în rocă Aurul plin de strălucire În aerul care te sufocă Minerul trebuie să respire. Minerii în zbateri de ciocane, Răscolesc adâncuri, scot cărbune, Să dea lumină pentru milioane, Fără a ști, cui dau anume. Luptă din greu cu piatra seacă, Pentru bucata lui de pâine, Merge prin fumul ce-l îneacă. Zi de zi, mereu, și azi și mâine. Referință
MINĂ ŞI LUMINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358625_a_359954]
-
din partea preotului Pavel, deși îl asigurasem de mai multe ori, prin telefon, că voi fi martor la acest eveniment bisericesc deosebit, unic în viața acelor preoți aleși pentru a clădi Domnului locaș de rugăciune... Revenind la acele amintiri care-mi răscolesc dorul de Bucovina, mărturisesc că am părăsit frumoasele ținuturi cu regretul că nu am avut posibilitatea de a ajunge la Vatra Dornei și, în același timp, cu speranța că voi reveni pentru a inspira aerul curat al acestor ținuturi și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
În acea vreme lucram la un roman. Ajunsesem aproape de jumătate și o aveam pe cealaltă deja finalizată în mintea mea... Acel „dor de Bucovina”, ce stătea cuminte și răbdător într-un colțișor al sufletului meu, m-a înțepat, m-a răscolit și m-a îndemnat să pun de îndată mâna pe telefon. Am vorbit cu doamna Rodean. Când a confirmat că în program va fi și lansare de carte, am zvâcnit cu gândul și vocea și am cerut permisiunea să fiu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
divinitatea să coboare asupra ei, o fărâmă de albastru; împreună mâinile a rugăciune și continuă să invoce îngerii în plângerea știută numai de ea și frica ce se insinuase în zorii zilei... Se trezise într-o neliniște apăsăstoare ce-i răscolea din ce în ce mai dureros, pacea din somnul nopții, singurul moment în care uita tot... Țipete amestecate cu lacrimi și înjurături năvăliseră ca o furtună peste ființa delicată ce-și pierduse visele pe care le răstălmăcea la fiecare trezire... -Nelu, vino repede! Gigi
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358652_a_359981]
-
ei ne-am da seama despre cine vorbim, stilul lui Theodor Damian fiind inconfundabil în literatura română. Concis, mângâios, trimițând sufletul și mintea din pustie până la Dumnezeu și înapoi spre arderea în poezie („pustia te frige la inimă/ și-ți răscolește rărunchii/ și-ți risipește tăria/ din pustie iese cu adevărat poezia/ ca să scrii trebuie să te frigi/ ca atunci când nu te aude nimeni/ dar tot strigi” - „Singura scăpare-i poezia”, pp. 10-11), poetul este însetat în permanență de ea, de
SINGURUL DINCOLO de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/344628_a_345957]
-
un lider al lor, revoluționar care îi va răscula împotriva romanilor, eliberându-i și punându-se peste ei Regele lor. Și-au uitat propria chemare încătușindu-și în formule oarbe și seci sufletul, rătăcind în grăsimea berbecilor și a jertfelor multe, răscolind în cugete și închipuiri holocauste. Profeții se pare că au predicat în pustiu, iar inimile lor împietrite s-au constituit în grămezi de pietre pentru a le arunca în trimișii Domnului, ucigându-i pe unii prin lapidare, iar pe alții
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
puteam, ocrotiți de Sfântul Proletcult. În ultimul timp din viața lui, Marin Preda căpătase o aureolă de mare scriitor; când se deplasa prin țară se țineau după el șiruri întregi de mașini cu admiratori, mai ales după ultimul roman, care răscolise toată intelectualitatea română. Profesorul Alexandru Piru, la care am avut lucrarea de licență, mi-a declarat că la citirea romanului " Cel mai iubit dintre pământeni", a stat claustrat în casă două zile și două nopți, fără să mănânce, citindu-l
MARIN PREDA , LA 34 DE ANI DE LA MOARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350720_a_352049]
-
altfel, Eugen Simion are și o poveste cu Marin Preda cum l-a ocolit tot Parisul pentru a cumpăra o pălărie. La citirea romanului ,, Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucerește pe toți? ce-i femeia? ce-i
MARIN PREDA , LA 34 DE ANI DE LA MOARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350720_a_352049]
-
și nu dorește a strica armonia înfățișând realitatea vieții decât așa cum este ea, de fapt. Autoarea a știut să treacă peste o parte de manifestări supărătoare, sub aspect material ori moral, fără să idealizeze viața, fără să rănească ori să răscolească trecutul „vinovat” de educația ștearsă a unor oameni, de pornirea nativă a unora înspre înavuțire prin mijloace ilicite, murdare. Nu condamnă omul descriindu-i mentalitatea, dar condamnă regimurile politice și sociale, vinovate de inocularea unor idei retrograde, care au făcut
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
păstrăm indiferența în formol. Tu, țara mea, dar, ce mai poți decide, Când anotimpu-acesta imaterial, A semănat în viața ta numai cădere, Și numele ți-a pus sub un dispreț total? Noi, suduim și lăcrimăm în gânduri, Când strigătul se răscolește-n toate, Aș pune politicieni în rânduri Și cu respect i-aș invita la moarte. 28.12.10 Când mă culc... - Platon - Eu când mă culc îmbrățișez pe Dumnezeu, Îngerii se-așează roată lângă mine, S-audă câte rugăciuni le
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
cheamă trec frunzele hoinare prin cetate cum trece gândul prin singurătate ne pierdem singuri vorba mai întâi și umbra noastră scade sub călcâi tot coborând mereu pe-același drum privim cum totul se preface-n scrum iar pasul nostru adesea răscolește cenușa din frumoasa ta poveste. doar limbile au înghețat pe ceas și timpul nostru care-a mai rămas. hai să privim trecutul înapoi și să pornim la drum tot amândoi. vineri, 26 octombrie 2012 Referință Bibliografică: amândoi / Ion Ionescu Bucovu
AMÂNDOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358811_a_360140]
-
Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n arc de curcubeu Concert de greieri răscolind fânețe Și-o lebădă pe-un val de eleșteu... Atâta dor într-un crâmpei de gând Inundă tainic prăvălindu-mi visul Într-un abis ce-nghite, rând pe rând, Feerice trăiri din paradisul Ce-l port mereu în sufletul flămând
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]