2,809 matches
-
europene. Deosebirile subliniază irepetabilitatea realităților românești care determină momentul apariției, ritmurile dezvoltării și declinul curentelor respective, suprapunerile de conținut, oricât de eterogene și neunitare, îmbrăcând forme dintre cele mai variate. Constantele internaționale ale curentelor interferează catalitic cu particularitățile naționale, care răsfrâng direct sau mijlocit împrejurările specifice și caracterele etniei românești. Sunt cazuri când acestea capătă expresii cu valoare de unicat, explicabile doar prin condițiile locale. D. sugerează direcțiile pe care vor avansa în viitor cercetările din literatură comparată pentru a împlini
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
XI-XII, secuii s-au convertit la creștinism, în ritul catolic, ca și ungurii. În secolul al XIII-lea, politica regalității în Transilvania de sprijinire a autonomiei teritoriale pe bază etnică și social-nobiliară, pentru a evita primejdia autonomiei voievodatului, s-a răsfrânt și asupra secuilor. Indiciile autonomiei lor teritoriale apar încă de la 1222, când Andrei II amintește de "terra siculorum". Unitățile teritoriale secuiești, "terrae", în secolul al XIII-lea, "sedes" (scaune), în secolele XIV-XV, erau cadrul teritorial al seminției secuiești, cu funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aliați ai Asăneștilor împotriva statului latin de Răsărit. Datorită participării active la evenimentele tumultuoase din sudul fluviului, o parte din nomazii din câmpiile nord-dunărene s-au scurs (instalat) spre celălalt mal. Dar această infiltrare în teritoriile sudice nu s-a răsfrânt asupra forței militare a turanicilor rămași în stânga (nordul) Dunării, dimpotrivă, la începutul secolului al XIII-lea, se produce o activizare a inițiativelor războinice ale cumanilor împotriva vecinilor. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, se intensifică atacurile cumane asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au provocat schimbări profunde în structura etnică a populațiilor cucerite și în echilibrul politic din teritoriile ocupate. În necontenita grupare, desfacere și regrupare de clanuri, triburi și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aibă, cu alte cuvinte, „simțirea simțirii”. Oscilația, și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale unor comediografi premergători, de la B.P. Hasdeu la V. Alecsandri, replici, dacă se poate spune, precaragialiene fiind de găsit atât la Costache Caragiali, cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
directe și plasticitatea limbajului îi deschid poetului calea către sufletul obiectelor, al anotimpurilor și al aștrilor. În placheta de debut, Punct căzut (1969), universul apare traversat și susținut de o stare de permanentă tensiune lirică, ce umple spațiul și se răsfrânge asupra sufletului ca durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face din toamnă anotimpul predilect de manifestare. Virtuozitatea lexicală a autorului se manifestă mai cu seamă în prelucrările după folclor, unde balada și blestemul sunt distilate
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
de revoltă împotriva teribilei maladii care îi refuză posibilitatea perceperii vizuale a lumii înconjurătoare. În Statui, ca și în următoarele volume, sonetele au delicatețe, măsură, discreție și un echilibru particular între sugestie și exprimare. Prin șlefuire continuă, cuvântul ajunge să răsfrângă sentimentul, în loc să-l cuprindă, pentru a fi comunicat: „Poeți, cunosc un demon ce ne pradă / A sufletului limpede comoară / Și cu sonoritatea lui ușoară, / O dă-n vileag în haină de paradă. // Sub uriașa gândului cascadă / Se-nvârte ca o
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
debut) ș.a. se mișcă între confesiunea sentimentală și vibrația protestatară; deziluzie și elan, dezgust și indignare se articulează patetic, schema antinomiilor tranșante, violente fiind de altfel extrem de uzitată. Și înrâurirea lui Eminescu, poet pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui B. sunt înrudite cu versurile cantabile ale
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
durabil în România În ultimii douăzeci de ani, economia României a traversat o perioadă de tranziție, care Și-a pus amprenta asupra tuturor sectoarelor ei. După cum am văzut în capitolul anterior Și turismul a cunoscut numeroase fluctuații, care s-au răsfrânt asupra produsului turistic românesc. Foarte multe voci (Snak, 2003; Minciu, 2005; Bădulescu, 2004; Băltărețu, Neacșu, Neacșu, 2008; Băleanu et al., 2006; Chasovschi, Năstase, 2008; Niță, Niță, 2008) susțin că România are un potențial turistic semnificativ: munte, mare, Delta Dunării, patrimoniu
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
sufletu-mi grozav Peste lumea murindă, peste pământul sclav. (Demoni înebuniți se rostogolesc cu ochi roșii prin aerul cernit) {EminescuOpVIII 288} POVESTEA 2262 [GLASURILE] POVESTEA, [POETUL], POESIS, [UMBRA LUI ȘTEFAN CEL MARE] [POVESTEA] Eu vin din Miazănoaptea steloasă, nevăzută, Care răsfrânge aștrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă a viață Și doarme[-n] valuri triste și [î]n ruini de gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște stele dătătoare de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capela catolică din Londra ca să asculte în Vinerea patimilor cântarea unui Stabat necunoscut încă în Englitera, și pe care îl adusese din Italia un religios. Îndată un glas dulce și melanholic, plângător și dureros începu cântarea înaltă în care se răsfrâng așa de bine și așa de minune toate suferințele Maicei lui Dumnezeu! toată poezia creștinismului, dragostea și resignația! Cu cât muzica sfântă își desfășura notele sale atât de serioase și pătimașe cu atât se vedea pălindu-se fața junei fetițe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
momentului celui dentîi. Materialul vorbirei este sunetul. În arte însă materialul nu trebuie lăsat în starea (Beschaffenheit) lui naturală (primitivă), ci trebuie spiritualizat (begeistigt). Materialul așadar trebuie făcut capabil ca într-un mod adecuat să primească în sine și să răsfrângă din sine ținoarea spirituală. Cea întîi cerință este așadar cultivarea tonului articulat, astfel încît acesta să fie în stare de-a esprima toate mișcările năuntrului. (Cultivarea) Educațiunea tonului articulat va fi ajuns însă perfecțiunea ei cea mai mare când tonul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activitatea pregătitoare; pentru că artistul se respectă pe sine însuși prin pietate, pentru că publicul devine prin asta părtaș a impresiilor celor mai nobile și mai curate, pentru că în fine dintr-o abandonare temeinică față cu un adevărat op de arte se răsfrânge asupra actorului o putere cari influințează asupra întregii sale culturi și care-i dă un fel de sanctificare pe care ne-o dă întotdeauna comunicarea cu faptele cele mai nalte ale geniului omenesc. Pe când în producerile de zi, cari se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
realizările științei. Dar mai ales există peste 1,2 miliarde oameni care trăiesc cu mai puțin de 1 USD pe zi. Sunt realități care demonstrează că globalizarea are și aspecte negative, că există state și comunități sociale asupra cărora se răsfrâng și alte efecte: costuri ridicate ale transformărilor economice rapide, pierderea controlului local asupra politicilor economice, dispariția unor întregi sisteme industriale, dezechilibrări ale unor comunități tradiționale ș.a. Desigur, nici părțile luminate nici cele întunecate ale globalizării nu generează în mod inevitabil
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
România, șirurile pe care le publicăm mai la vale. Acest articol a format deja obiectul unor controverse polemice în foile noastre și de aceea [î]l reproducem nu atât pentru ceea ce coprinde, ci mai cu seamă pentru că poate să fi răsfrângând până la un grad oarecare opiniile sferelor guvernamentale din Viena. Așa pate orice guvern care sacrifică interesele țării pentru a se ține la putere. Străinul, după ce-l compromite, [î]i dă cu piciorul. Observăm pentru foaia din Viena că deosebirea ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin schimb direct și fără mijlocitori. [14 iulie 1882] 140 {EminescuOpXIII 142} Fiindcă în țara noastră actele de transmisiune constituie imensa majoritate a actelor economice, asupra lor, fără îndoială, se percep dările indirecte. În ultima linie e drept că se răsfrâng întregi asupra producțiunii, e drept că tot producătorul le plătește, dar le plătește mai pe nesimțite decât pe cele directe. Așadar înc' odată: regimul economic al unui popor hotărăște regimul lui financiar. Producțiunea unilaterală și preponderarea actelor de transmisiune corespunde
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi altfel decât toată lumea, de-a nu vâna câștiguri ilegitime într-o țară în care toți le vânează, de-a nu căuta bun trai și avere fără muncă ca toți ceilalți. Cauza decadenței școalelor e dar declasarea generală care se răsfrânge asupra corpului profesoral ca asupra țării întregi. Răul trebuie scos din rădăcină; trebuie ca fiecăruia, fie director de bancă, fie amploiat la Regie, la Domenii, la drumul de fier, să i se ceară în schimbul echivalentului material probe că posedă un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ei, în piramidă. La zece mii de oameni învățați pe toate terenele se naște un Darwin sau nu Buckle ca vârf al piramidei; din sutele de mii de soldați ale unei armii mari se alege un Moltke, ale căror servicii se răsfrâng apoi asupra întregului. Această ierarhie firească o susținem și noi. Ceea ce însă numiți d-voastră "o ridicare din ce în ce mai mare a claselor care au fost dezmoștenite de toate drepturile" este nu o înmulțire a cunoștințelor și a puterii de muncă a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
satisface cu banii munciți de el necesitățile 177 {EminescuOpXIII 178} sale, de-a cumpăra obiectele pe piața cea mai favorabilă lui, pe cea mai ieftină, pe cea străină. Afară de asta un sistem care încurajează industria națională constituie privilegii cari se răsfrâng asupra industrialilor și le asigură câștiguri. Nimic mai neliberal, mai reacționar decât privilegiul. Introducerea industriilor favorizează totodată inegalitatea. În măsura în care într-o industrie intervine concursul inteligenței, se introduce între oamenii ce o profesează o ierarhie a muncii contrarie egalității. Idealul liberalismului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt în aceeași stare de decreștere în care se află Tutova, Putna, Romanul, c-un cuvânt douăzeci de județe, două din trei părți ale României. Ce ajută dar întîmpinarea că producțiunea și esportul au crescut când toate acestea nu se răsfrâng asupra populațiunii decât sub forma de cădere economică și morală? Dar au crescut suma bunurilor existente în Romînia? Acesta ar fi un rezultat fericit pentru adepții școalei din Manchester, pentru cari bunurile sunt totul, omul nimic; dar când acest rezultat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Frideric II sau Iosif II... e Vitellius cu compțiunea adâncă, cu mijloacele moleșitoare, cu dezbărbătare. Dar vor întreba unii: ce se va face monarhul în România când alăturea cu el - cel mai liber dintre români, acela a căruia libertate se răsfrânge asupra tuturor - se va ridica al doilea monarh, al valeților și creaturilor, când România toată va fi îmbrăcată în livreaua celui din urmă? Ce se va face? Nu știm. Știm noi daca d. Brătianu mai are necesitate de El? Poate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ținut în tonul blând - cuvântătorului Nestor, este o afirmare a concordiei din sânul majorității. Din contra, el dovedește neînțelegeri între majoritate și d. C. A. Rosetti, deci între grupurile majorității ele 'n de ele. Până unde însă aceste neînțelegeri se răsfrâng și asupra d-lui I. Brătianu e o cestiune la care nu noi, ci evenimentele vor răspunde. [6 noiembrie 1882] ["GRABA CU CARE... Graba cu care s-a promulgat legea comunală cu aparatul ei electoral ne dovedește cât de mult
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ne face nici măcar bucuria de-a contribui prin lucrarea ei intelectuală la ridicarea nivelului de cultură a poporului nostru, vom trebui să răspundem neapărat: Cine alt decât producătorul mare și cel mic, țăranul mare și cel mic, asupra cărora se răsfrâng în linia din urmă toate greutățile sociale. Și apoi se mai miră cineva că amândouă clasele de producători, proprietarul mare și țăranul, dau îndărăt, că li se substituie străinii, cari își fixează în imobile averile făcute prin cămătărie, că țara
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]