5,766 matches
-
mândru, și o privea cu neascunsă admirație. I s-a adresat imediat, ca, de altfel, și Froggy: — Am auzit multe despre tine din zilele când aveai codițe... N-a fost ciudat că după-amiază...? S-au oprit amândoi. Isabelle s-a răsucit, timidă, spre Amory. De obicei, expresia de pe fața ei constituia un răspuns mulțumitor pentru oricine, dar de data asta s-a hotărât să vorbească: — Cum așa, ai auzit...? De la cine? — De la toată lumea - În toți anii cât ai fost departe. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a aplecat Înainte, cu bărbia proptită În palme. — Of, la ce bun?... Tu-ți vei urma drumul și presupun că și eu mi-l voi urma pe al meu. O clipă de tăcere. Isabelle era profund mișcată. Și-a răsucit batista, făcând din ea un ghem compact, și, În lumina slabă care o scălda, a lăsat-o deliberat să cadă pe jos. Mâinile li s-au atins ușor, dar nici unul n-a vorbit. Tăcerile deveneau tot mai frecvente și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
furat din Asbury Park de persoane necunoscute, care l-au abandonat la Princeton și s-au Îndreptat spre Vest. Humbird cel fără inimă a primit de la consiliul municipal permisiunea să-l predea proprietarului. Are careva ceva bani? a Întrebat Ferrenby, răsucindu-se spre cei din spate de pe locul său de lângă șofer. Un cor de voci empatice a răspuns negativ. Atunci devine interesant. — Banii, ce sunt banii? Putem vinde mașina. — Să Încasăm o taxă pe motiv că i-am salvat-o. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au pășit până la piciorul scării. — Ce tren pot lua? — Este unul la nouă și unsprezece, dacă vrei neapărat să pleci. Da, zău că trebuie. Noapte bună. — Noapte bună. Ajunseseră la capătul de sus al scărilor și când Amory s-a răsucit pe tocuri ca să intre În camera sa, a avut impresia că surprinde pe fața fetei o ușoară umbră de nemulțumire. A stat treaz În Întuneric, Întrebându-se cât de mult Îi păsa, În ce măsură nefericirea lui bruscă nu era decât orgoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de tăcere terorizată. Ceva se uita la tine. Tremurând violent, Amory a căzut Înapoi În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cineva a ciocănit scurt În ușă și a intrat Burne În persoană. — Hello, Amory, hello, Tom. Amory s-a ridicat În picioare. — ‘nă seara, Burne. Să nu te superi dac-o șterg; mă duc la Renwick’s. Burne s-a răsucit iute către el. — Probabil că știi despre ce vreau să vorbesc cu Tom și nu-i secret. Aș dori să rămâi. — Bucuros. Amory s-a așezat Înapoi și când Burne s-a cocoțat pe marginea mesei și s-a lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bunătății ei, odihnindu-și creierele ostenite ca la o piesă de teatru captivantă. — Se pare că nimeni nu te plictisește, a remarcat Amory. — Cam jumătate din lume, a recunoscut ea, dar socot că-i o medie rezonabilă, nu? S-a răsucit pe călcâie ca să caute În Browning un citat În sprijinul ideii. Era unica persoană cunoscută de el vreodată care era capabilă să caute pasaje și citate, să ți le recite În toiul conversației și totuși să nu te enerveze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să se ridice de pe canapea, dar se lasă să cadă pe ea cu fața În jos, Între perne.) ROSALIND: O, Doamne, vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am nici un chef să polemizez cu dumneavoastră, domnule, i-a retezat-o domnul Barlow, ridicându-se. — Nici eu. Voiam doar să vă informez că demisionez. Au rămas o clipă În picioare, privindu-se cu indiferență, după care Amory s-a răsucit pe călcâie și a ieșit din birou. O OAZĂ DE LINIȘTE După patru zile s-a reîntors, În sfârșit, la apartament. Tom era ocupat cu scrierea unei recenzii pentru The New Democracy, În redacția căreia lucra. S-au privit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din Viena. Tare i‑ar mai plăcea să aibă toate lucrurile alea expuse în vitrină, dar banii de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban în plus în felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la orice altceva în afară de conflicte interioare; își comandă o cola cu rom. Pentru gemeni e prea scump, așa că întorc capul când vine chelnerul, dar el e deja obișnuit cu asta. Hans comandă ceva și mai scump, maică‑sa s‑ar răsuci pe scaunul vechi de bucătărie, dac‑ar ști. Orele suplimentare făcute pe ascuns. Anna spune că în natură cel slab se supune celui puternic, de exemplu trestia vântului nordic. Sau tăcerea - pădurii. Rainer: Va să zică va fi un atac în scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg, se îngustează, iar autoturismul vechi al familiei Witkowski o cotește și el într‑acolo, odată cu șoseaua, iar în interiorul lui se răsucește Rainer, vorbind precipitat despre tensiunile interioare de natură artistică, pe care le explică dându‑l de exemplu pe Camus. Rainer a plecat la drum fără carnet de conducere, dar cu permisiunea tatălui invalid, care stă azi acasă și se bazează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ce sunt pastilele alea?“ „Nimic, niște prostii“, apoi aș fi scos pastilele din ambalajul lor, le-aș fi aruncat În chiuvetă și apoi aș fi făcut dragoste cu ea atât de intens Încât degetele de la picioare i s-ar fi răsucit cuprinse de convulsii. — Ai văzut ce față ai? Nu prea pari să te simți bine. Eram pe punctul să-i spun tot, dar m-am stăpânit și am dat pe gât dintr-o suflare cele două Înghițituri de Tio Pepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
distrug Învelișul social sau suma de informații care alcătuia trecutul? Mi-am oprit privirile pe picioarele fotoliului pe care ședea Keiko Kataoka. Era un fotoliu Îmbrăcat Într-o țesătură ce părea de proveniență italienească, cu picioarele sculptate În motive simple, răsucite În linii curbe blânde, ale căror capete se pierdeau, afundate În covorul gros. Cum ar fi să fiu și eu la fel ca picioarele acelea? mi-a trecut o idee bizară prin minte. Ideea aceasta nu mi-a venit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
prada cu multă grijă. E atent din ce parte bate vântul pentru ca animalul să nu-i simtă mirosul, se târăște pe coate printre ierburi și arbuști, atent să nu facă nici cel mai mic zgomot, nu-i așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa ceva din când În când, Însă percepția noastră este diferită. Bunăoară, unii Își Închipuie o beznă adâncă, străbătută de lumini, alții se văd orbecăind Într-o cameră cufundată În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e ceva banal, am impresia că sunt Învăluită Într-o ceață pufoasă, În care nu disting nimic, o ceață rece ca gheața care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la pijama și mi-a prins un mic pendul deasupra părții de jos a încheieturii. L-a privit o vreme cum se învârtește și se răsucește înapoi, înainte de a decreta că încărcătura de electricitate de care dădeam dovadă indica faptul că mă simțeam neobișnuit de deprimat și că mă neliniștea ceva. Era un mic spectacol impresionant, dar fără îndoială lipsit de riscuri, dat fiind că majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
În stradă, pe Budapester Strasse, m-am ținut în spatele unui grup de elevi până am ajuns pe Ansbacher Strasse, unde m-am descotorosit de ghid, mi-am pus pe mine impermeabilul pe care-l ținusem în mână și mi-am răsucit în sus borul pălăriei. Micile modificări ale înfățișării sunt esențiale când urmărești pe cineva. Asta, plus rămânerea în spații deschise, la vedere. Numai când începi să te pitești pe lângă ziduri omul tău începe să devină bănuitor. Doar că tipu’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apoi am desfăcut nasturii de la cămașă, care era încă lipicioasă din cauza sângelui, pentru a mă uita la rană. Era greu de spus până nu o curățau puțin, dar ce se vedea la suprafață părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine a făcut asta, se pricepea să omoare un om cu cuțitul, am zis. Asta arată ca o rană de baionetă. Am oftat și am clătinat din cap: — Am văzut destul. Nu e nevoie ca soția lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toate accesoriile corespunzătoare. — Înțeleg. Era cât se poate de evident că Nebe nu dădea prea mulți bani pe tânărul patolog. Îi spuse: Nădăjduiesc că raportul dumitale va fi mult mai detaliat decât ultimul. Ca să nu zic mult mai exact. Se răsuci apoi brusc și se îndepărtă repede, adăugând tare peste umăr: — Și să te asiguri că-l voi avea cât mai curând posibil. În mașina de serviciu a lui Nebe, în drum spre Wilhelmstrasse, l-am întrebat ce fusese cu faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
văzut arma din mâna lui, un Parabellum cu țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos din rana de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu celelalte. — Și tu ce preferi, Bernhard? Evona pocni din degete și îi făcu semn cu mâna uneia dintre fete să iasă în față: — Asta și Esther seamănă foarte mult, zise ea, luând-o pe fată de spatele dezgolit și răsucindu-l spre fața mea, netezindu-l cu palma: Are două vertebre în plus, așa încât fundul ei e la mare distanță de mijloc. Foarte frumos, nu crezi? — Foarte frumos, am întărit eu și am bătut ușurel cu mâna, politicos, fundul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
seama că vom continua cu toții să găsim rahat pe pantofi până când cineva o să aibă destulă minte încât să-i bage pe toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am dus mâna la borul pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le displace bărbieritul - o barbă necesită la fel de multă îngrijire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Frau Steininger: — Cum ziceam, fetele cresc repede. Ai vorbit cu băieții de la tehnic? Am intrat pe ușa biroului în același timp în care Becker ieșea. — E ceva pe cufărul ăla? Sau pe bucata aia de țesătură pentru draperii? Becker se răsuci pe călcâie și mă urmă la birou. Cufărul a fost făcut de Turner & Glanz, domnule. Scoțându-și carnețelul, adăugă: — Friedrichstrasse, nr. 193a. — Sună foarte elegant. Păstrează o evidență a vânzărilor? — Din păcate, nu, domnule. Este un model popular, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
draperiilor. Trezit înaintea ei, am fost uimit de culoarea sa, care era la fel de rece ca și expresia pe care o avu când se deșteptă, și care nu se schimbă deloc în timp ce-mi căută penisul cu gura. Iar apoi, răsucindu-se pe spate, se trase în capătul patului și-și lăsă capul pe pernă, cu coapsele desfăcute larg astfel încât puteam să văd unde începe viața, și din nou am lins-o și am sărutat-o acolo înainte de a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]