2,050 matches
-
Nu, nu compasiune stârnește în mine această imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este bine să îl vadă aici pe Udi și să își dea seama că iar s-a întâmplat ceva, răsuflase ușurată de dimineață când văzuse că rutina aceea oribilă în care trăia el revenise, trebuie să o opresc înainte de a ajunge acasă, să o iau să ne plimbăm puțin, dar mă inundă într-o clipă scepticismul, așa cum soarele intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne facem semn unul altuia să tăcem, el o așază pe pat, eu îi scot papuceii, apoi închidem imediat ușa și abia după aceea aprindem lumina într-una dintre camere, iar dacă nu auzim imediat după aceea plânsetul ei dulce, răsuflăm ușurați, am trecut peste ce era mai greu, ne turnam câte un pahar cu vin sau cu bere și ieșeam pe balcon sau rămâneam îmbrățișați în salon, ducând în secret dorul ei, dar acum ea se dăruiește acestor brațe spâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știri fără credibilitate, deodată am impresia că focul cuprinde toată casa, respirând cu gura larg deschisă, un val de căldură se apropie de mine și aud o voce blândă, ce cădere, o voce care vrea să afle, ce cădere? Eu răsuflu ușurată, Noga, te-ai însănătoșit, uite-o că stă pe picioarele ei, se reazemă de perete, privirea ei este rece, dar de când stă, oare, acolo, cât a auzit din conversația noastră, mama își pleacă privirea, sunt sigură că o văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tati, întreabă ea în cele din urmă, ca și când ar fi fost vorba despre un premiu binemeritat, apoi încuviințează și îmi întinde receptorul ud, el spune cu voce blândă, Naama, îmi pare rău, nu știam că a fost bolnavă, iar eu răsuflu ușurată, mi se pare că asta este tot ceea ce doream să aud, vestea supremă care șterge toate suspiciunile, dacă ar fi știut, ar fi venit, sunt fericită că îl aud atât de departe, că bucăți întinse de pământ ne despart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai reușit să îl convingi, și o întreb înfricoșată, l-am convins să ce? Ea spune, să fie cu mine, să mă ajute, mi-a telefonat de dimineață și mi-a promis că vine la mine mai târziu. Minunat, Yael, răsuflu eu ușurată, dar nu trage concluzii pripite, nu vei primi de la el niciodată ceea ce îți dorești, va trebui să te bazezi întotdeauna doar pe tine însăți, iar ea zice, nu este adevărat, sunt sigură că se va răzgândi, eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Bambi mă priviseră cu atâta încredere, nu dorisem să îi fac rău, dorisem doar ca ea să își iubească pruncul, pentru că eu nu reușisem să îl iubesc pe al meu. O mașină trece în mare viteză prin fața mea, iar eu răsuflu ușurată, nu este Hava, încă nu, dar se va întoarce peste puțin timp, va intra pe poartă legănându-se, cu formularele semnate în mână, un bărbat și o femeie suferind de singurătate vor avea parte de o enormă fericire, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
însăți să te întorci la atitudinea aceea, dar eu îi tai vorba, nu îți va veni să crezi, dar lucrul acela aproape că nici nu mă mai preocupă, am impresia adesea că încă nu s-a sfârșit totul, iar ea răsuflă satisfăcută, știam eu că ești mult mai puternică decât crezi, numai ține minte că o schimbare nu se termină niciodată, ea se face zi de zi, nu permite nimănui să preia controlul asupra vieții tale, nu uita asta, adaugă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
machiate cu gust, bine îmbrăcate și nu mi se păreau a fi dintre cele care pleacă la agățat prin cartierul de distracții la ora cinci dimineața. Probabil că, dintr-un motiv sau altul, pierduser\ ultimul tren. Am avut impresia că răsuflă ușurate când le-am permis să stea la masa mea. Eram dichisit, proaspăt bărbierit și, în plus, citeam Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Una dintre fete era mai solidă. Purta o canadiană subțire din fâș, cu glugă, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Capabilă să răstoarne copacii din toate pădurile lumii, am zis eu. — Chiar așa crezi? — Da, chiar așa. A rămas o vreme cu privirile ațintite pe mine, apoi mi-a întins mâna dreaptă. I-am strâns-o cu putere. Midori a răsuflat ușurată, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Părea chiar mai ușurată decât mine. A scuturat scrumul pe jos și s-a ridicat în picioare. Hai să mâncăm! Mor de foame, spuse ea. — Unde ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
putut prinde În mișcare. Desigur că nu era adevărat, Însă era o chestie de efect. În orice caz, au bombardat casa cu intensitate timp de vreun minut. Obuzele aveau o traiectorie atît de precisă că nici n-aveai timp să răsufli Între zdruncinătură și următoarea explozie. După ultimul obuz am așteptat cîteva minute ca să fim siguri că s-au oprit, am luat o gură de apă din bucătĂrie și ne-am găsit altă cameră din care să filmăm. Tocmai Începea atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
somități ecleziastice. Acum, cu cât e Davey mai exagerat, cu atât mă bucur mai tare. Totul e relativ, nu-i așa? — E nemaipomenit, îl aprob, deși, spre deosebire de Davey, mă gândesc cum mă mușcă Jake ușurel de lobul urechii, cum îmi răsuflă încet pe buze, cu o secundă înainte să mă sărute. —E atât de sufletist, zice Davey. Urcăm spre Exmouth Market. Iubesc străduța asta. În ciuda faptului că e aproape în centru, lângă King’s Cross, are o atmosferă caldă, familiară, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu mai suntem împreună, știi... Patrick vorbește atât de încet, că trebuie să fac eforturi serioase ca să disting cuvintele. Sunt trist, zice el. În unele zile sunt doar trist, în altele sunt deosebit de trist. Îmi face bine să aud asta. Răsuflu adânc. —Și eu la fel, mărturisesc eu. Dar știu că s-a sfârșit. Știu că n-o să te mai răzgândești. Patrick nu spune nimic. Ascult tăcerea; aștept, dar nu se întâmplă nimic. Aștept o minune care nu vrea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eu. Dar știu că s-a sfârșit. Știu că n-o să te mai răzgândești. Patrick nu spune nimic. Ascult tăcerea; aștept, dar nu se întâmplă nimic. Aștept o minune care nu vrea să vină. Și, când văd că nu vine, răsuflu adânc și mă cufund în conștiința faptului. În cele din urmă, mă hotărăsc să preiau inițiativa: —De asta te-am sunat. Și eu am fost oribil de tristă. Dar știu că nu pot face nimic - știi, sunt conștientă că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
i-aș face așa ceva pentru nimic în lume. Trebuie să simțim amândoi ceva relevant. —Și ce crezi, simți ceva relevant pentru Davey? Sunt foarte curioasă cum o să mă simt cu Davey, dacă la asta te referi, se hlizește Daisy. —Excelent, răsuflu eu ușurată. Numai că... O să am de așteptat o groază. Și poate că nici n-o să ajungem până acolo; adică, s-ar putea să nu ne înțelegem. Au toate șansele, după părerea mea. Amândurora le place unul de altul; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care-și scoteau pălăria în fața ei pe uliță: săru’ mânușițele, jupâniță! Și cu ce mare scofală s-au ales? Strechea le-a omorât zeci de oi, porci și capre. Numai ce terminau biserica dintr-un sat și se gândeau să răsufle un pic, că episcopul îi și muta în alt sat cu biserica sau școala în paragină. Că doar Gicu, așa șchiop cum era el, se arăta mereu destoinic. Ba și la adunările legionarilor se dusese. Nu că l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lăsându-l din nou singur în pustiul etern! Mai faci câțiva pași privind spre globul de gheață ... te vegheză, ascultându-te, te privește sperând să-l asculți și tu...dar...mergi mai departe! Drumul parcă nu se mai termină, abia răsufli, nu mai ai putere, însă ceva te face să mergi...știi că trebuie să ajungi undeva. Dar unde?...În jur, pustiu, întorci capul și o lumină puternică îți taie privirea!...Parcă este apă!... Nu!..Imposibil, apa nu poate străluci așa
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat Bursucul. Eu, Călăuza, am fost trimis să vă îndrum, să vă susțin și să vă apăr. Gărzi credincioase, pace vouă! Asemenea și ție! îi răspunde Bursucul. Este bine-venită orice fel de consiliere, orice consultanță, dar nu ne-ar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
topindu-se în întunericul păstos, de primprejur. S-a ales praful de păsăroi! Și de biștarii voștri! Păcat... se căinează el, depunând trupușorul zmotocit al papagalului, lângă umărul drept al lui Nae, care geme stins. Au... Au... Au... A-um...! Au... răsuflă Horus. Ce e? Mai respiră? N-a murit? Ce-a zis? face Dănuț. Se tânguie și el. Își dă duhul. Gata...! constată Vierme. Atunci, din depărtare, izbucnește o sirenă de poliție! Cei trei bărbați valizi se privesc, contrariați, unul pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit! Te-am luat! Ce ți-am făcut! râdea Lucică, cu o notă joasă, slab-răutăcioasă, în voce. Deșteptule! Aoleu, ce mutră ai! Măcar retușează-ți-o, lipește, dracu', un zâmbet, pe ea! Numerele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se mândrească, mai mult chiar decât cu experiențele agricole, cu biblioteca lui și cu colecția de pictură ce și-o înjghebase de câțiva ani și pentru care nu se codea a cheltui, ba și a risipi. ― Lasă-l să mai răsufle, Victore, că I-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreținea cu doamna Predeleanu și cu sora ei. ― Din fericire, am observat că domnul Herdelea nu s-a plictisit prea rău în mijlocul cărților frumoase, ca alții! răspunse Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la cârciuma lui Busuioc să-și mai întărească inima cu o țuică. În trecere nu uită, nici la ducere și nici la întoarcere, să îndemne părintește pe țăranii ce așteptau în ogradă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe care le muncim tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te miri cum mai răsuflăm dacă n-avem pământ destul... ― Destul nu-i niciodată! zise Miron Iuga mohorât, adăugând după o pauză: Dar până acuma cum v-ați ajuns? ― Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Vasile se hățănea mereu pe portiță, parcă nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana. ― N-auzi tu, măi drace, că-mi rupi țîțînile? strigă baba mai mânioasă. Mai du-te și pe-acasă, și lasă-mă să răsuflu, că destul mi-ați mâncat sufletul toată vara cu celălalt smintit dimpreună! Ori tu n-ai părinți să te strângă de pe ulițe și din curțile oamenilor? Totuși copilul nu s-ar fi speriat de mânia ei, dacă nu intervenea alt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ostenelile mele, ai? Țăranul uluit aruncă întîi după cîine: ― Huo, javră! Nu pricepi de vorbă! Pe urmă își îndulci glasul: ― Ce să aștept, domnule, păcatele noastre! Da uite, ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm... Că altfel veneam, vai de mine, cum să nu viu! Că doar știu destul de bine unde-i primăria și nici picioarele nu mă dor, slavă Domnului. Perceptorul ajunse la el. Închise umbrela, scuturînd-o binișor de ploaie și zicînd: ― La plata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]