1,427 matches
-
Da. Vă mai spun un caz de succes. Nu știu dacă vă mai aduceți aminte, în anii ’90, Banca Dacia Felix era o instituție extrem de puternică, la modă. Era un exemplu de succes. Totul s-a încheiat cu un faliment răsunător, cu sume imense de bani pompate de la bugetul de stat și pierdute. Deși aveam plângeri, deși știam că se întâmplau acolo lucruri nu tocmai curate, pur și simplu noi, procurorii, nu aveam acces la Banca Dacia Felix. Eram procuror tânăr
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire se clătina încet; foșneau un timp foile galbene ale anilor trecuți. Pe la amiază începu un glas de corn să adie din poiană în poiană. Bătaia copoilor răspunse răsunător: chiaf! chiaf! Se auziră și voci omenești. Și pe poteci, din lumină, intrară, cercetând cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată și lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începu iar, acum mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. Pădurarul puse cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu se așteptau, când stăteau numai cu urechile ațintite la bătaia răsunătoare a cânilor, scurt, din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o căprioară cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. Ca o săgeată trecu pe lângă boier, la cinci pași. Pădurarul tresări. Cuconu Grigoriță se smuci în sus ca trezit cu spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în urmă prin bolți răsunătoare; țapul se scutură, sări sprinten peste pârău și dispăru în desișuri. Ca și cum i-ar fi venit o înfiorare de spaimă și de putere, căprioara se ridică și intră iar în apă. Șchiopătând ușor, numai în trei picioare, porni în copce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca dintr-o depărtare nesfârșită - părea că vine de deasupra, din cerul albastru, ori printre frunzișuri, cu strecurarea vântului. Într-un rând, aproape de asfințitul soarelui, într-o zi liniștită de septemvrie, mă întorceam din luncă și veneam gânditor pe podul răsunător de fier. Apa râului curgea pe dedesubt largă și lină, cu strălucire întunecoasă. În stânga, pe malul dinspre Galați, o bulgărie își întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deodată orbitor în toată poiana. Ieșii afară, pe prispă, cu nevasta pădurarului. Împrejurimile, neclintite, râdeau în lumină; o albină fulgeră ca un fir de aur; o gaiță trecu, cu penele-i albastre lucind; o mierlă începu o frântură de cântec răsunător, apoi tăcu deodată; și liniștea se întinse ca limpezimea unei ape. Femeia părea mâhnită ca totdeauna; și eu, iar, voiam să-mi lămuresc presupusurile. Lele Măriucă, spune-mi dumneata ce ai?... Parcă îți stă ceva pe suflet, așa privești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăcu. În liniște, un glas depărtat începu să cheme. Abia se deslușea, venea ca un freamăt prin codrul des: Măi Orofei, măi!... Tăcu și glasul. Și într-un târziu o secure începu a bocăni undeva, în adâncuri, în bolțile mai răsunătoare după ploaie. Femeia pădurarului ieși cu cofa și se îndepărtă spre fântână. Cumpăna se coborî, apoi se înălță scârțâind. Pe când venea repede spre casă, puțin încovoiată spre stânga, cu cofa în mâna dreaptă, Măriuca își strecură spre mine privirea tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sanis intră în maghernița roșie a Reizei; și de acolo și ea, și ovreica lungă și osoasă, pândeau scoțând în fiecare clipă capetele și cercetând casa de peste drum... IVtc "IV" Sara, după o zi înăbușitoare, începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc, deoarece știam că nu suporta să nu fie ascultat cu smerenie. Când vroiam să-l scot din sărite, izbucneam în râs, ceea ce reprezenta în ochii lui o adevărată insultă, pentru care o palmă răsunătoare pe obrajii mei era prea puțin; de obicei, asemenea obrăznicii aveau urmări și mai rele. Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să asculte de sănătatea lui despotică, poate să acționeze și împotriva lui fără să clipească, să se distrugă fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fostele colonii deveneau republici, republici populare, republici democratice. Sau și una și alta. Mai erau și cazuri mai aparte. Libia, de exemplu, s-a numit Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă, iar Guineea și-a ales un nu-me și mai răsunător: Republica Populară Revoluționară Guineea. În acel an 1984, Burkina Faso avea o suprafață de 214.200 km 2 și un număr de 8.760.000 de locuitori, ceea ce însemna o medie de 32 de locuitori pe un km 2 . Limba oficială
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
reprezintă, oficial, începutul disidenței în România”. Cuvântul „oficial” m-a destabilizat și n-am îndrăznit să mă ridic și să spun că, după părerea mea, deci neoficial, înaintea Mișcării Goma din anul 1977 au mai fost gesturi de disidență foarte răsunătoare: rămânerea în Occident a scriitorului Petru Dumitriu, membru în CC al PCR, și protestul la Paris al lui Nicolae Breban, care, spre deosebire de predecesorul său, s-a întors în țară, unde a fost mătrășit de peste tot și a rezistat onorabil ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
act este obligația profesională a slujbașului statului? Evident, întrebările mele retorice nu pot convinge în absența unei microanalize contextualizate. Vă voi prezenta, de aceea, două cazuri, aproape "în oglindă", extrase din mediul casnic (nu are rost să insist asupra exemplelor răsunătoare din politică sau din economie, acestea fiind discutate în întreaga presă românească). Iubita mea s-a întors mai devreme decât mine acasă, adică în România, și, surpriză, a descoperit, în timp ce încerca să spele câteva rufe, că mașina noastră (ce-i
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea din Cum vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci grave și răsunătoare, prelungite ca niște tunete într-o furtună...” și se întreabă „dacă tot ceea ce se întâmplă aici nu are la bază ceva dement, întunecat și inuman”. Astăzi, într-o vreme când, crede Artaud, moartea nu mai are același înțeles pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și prelungi. Niciodată nu am surprins-o cu picioarele pe pământ, ci, ca o faimoasă creațiune picturală, trecea, plutind parcă pășind zâmbitoare, cu ochii negri, enormi, deschiși înspre o țintă imaginară, în depărtări numai de ea cunoscute. Se vorbea de răsunătorul succes al pictorului, care obținuse recent la ultima expoziție de la muzeul colonial din Berlin, patru mii de guldeni olandezi pentru tabloul „Dansatoarea cu castaniete”, în care tânărul maestru nemurise chipul și armonia trupului prea puțin pământesc al Hildei. Hilda picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de medici. Doamna înclină hârca pe decolteul ciolănos și pomponul negru înfipt în tricorn se clătină de două ori, ca pentru a mă sorcovi. Intenționam să cer o scurtă prelungire, ca să-mi termin cartea, care trebuia să însemne cel mai răsunătoră - Krach! făcu Moartea așezându-se pe scaunul gol de lângă pat. - Împotrivirea n-o să-mi ajute la nimic! Cugetai resemnat, străduindu-mă, totuși, cu încăpățânare să alung viziunea tot mai clară a faptelor inevitabile. Moartea făcu o mutră ofensată. Și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fine, balurilor dansante și, în ultimii ani, domnișoarei Trixie. Fusese silită întotdeauna să ia hotărâri pentru domnișoara Trixie de la distanță, aranjament nesatisfăcător pentru aplicarea programului indicat de cursurile de psihologie prin corespondență, la al cărui ultim examen căzuse în mod răsunător. Școala prin corespondență refuzase să-i dea măcar nota F*. Dar acum, că doamna Levy jucase o carte bună în jocul privind concedierea tânărului idealist, o avea pe domnișoara Trixie în carne și oase, cozoroc, papuci de gimnastică și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acum, domnule Porc, nu? O să faci ca un țânc? La naiba, n-o să dau vina pe tine. O să doară ca dracu'! — Nu... te rog! Nu trebuie să faci asta... — Nu? râse Doug, iar sunetele se transformară Într-o tuse gravă, răsunătoare și un șuvoi de flegmă roșie și neagră. Ce, Întrebă el, când Își recăpătă În cele din urmă respirația, ce-am de pierdut? Am cancer, domnul Porc. Un om mic și de treabă de la spital mi-a zis că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Domnului, voi care vă temeți de Cuvîntul Lui. Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: "Să-Și arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!" Dar ei vor rămîne de rușine! 6. Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmașilor lui plata cuvenită!" 7. "Înainte ca să simtă dureri, a născut, și înainte ca să-i vină suferințele, a dat naștere unui fiu. 8. Cine a auzit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
În fața căruței un urs ori Îți apar doi tîlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlîntă țevile puștii În piept, luînd el cîrma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr-o pușcă de vînătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul cînd trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
până În străfundurile ei pletorice. Unii fuseseră boboci - boboci năbădăioși - din promoția lui Amory, alții aparțineau generației următoare. La Începutul ultimului său an de studenție, În jurul meselor mici de la Nassau Inn, aceștia au Început să pună sub semnul Întrebării, cu glas răsunător, instituțiile pe care Amory și atâția alții Înaintea lui le contestaseră doar pe ascuns. Mai Întâi - și În parte Întâmplător - s-au legat de anumite cărți, de un anumit tip de roman biografic, botezat de Amory „cartea căutării”. În „cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de deștept, de interesant, de sclipitor de cinic În legătură cu orice persoană, doctrină, carte sau idee politică ce ți se repartizează ca subiect de articol. Cu cât e mai puternică lumina pe care o proiectezi asupra problemei, cu cât e mai răsunător scandalul creat, cu atât mai mulți oameni vor cumpăra publicația și cu atât mai bine vei fi plătit. Tu, Tom d’Invilliers, un Shelley ratat, nestatornic, schimbător, isteț, lipsit de scrupule, reprezinți conștiința critică a rasei. Nu, nu protesta, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în lumea viselor - poate pentru totdeauna. Buzz băgă pistolul în buzunar, se îndreptă spre ușa din dos și intră. Râsete și un dialog răsunător între egali. Un coridor scurt, cu un șir de cabine. Buzz se lipi de o draperie, trase spre el un colț al ei și privi. Întâlnirea la vârf era în toi. Mickey Cohen și Jack Dragna se întrețineau veseli, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dânsul și sămânța animalelor. Cât lucra la arcă Noe, ajutat de 100 oameni, pe zi, diavolul dărâma într-o noapte, deci perduse Noe speranța să mai termine arca, până ce spiritul sfânt n-a insuflat lui Noe să bată o scândură răsunătoare. Făcând aceasta și lemnele construcțiunii desfăcute de diavol, la baterea uneia numai din scânduri, prin un divin impuls s-au împreunat unele cu altele, tocmai cum Noe cu ajutorii săi le împreunase. Așadar, în memoria acestei bătăi de scândură a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se pare, urma calea mai ușoară de a-și repara pur și simplu țesuturile distruse. Urmă o pauză. Craig avu impresia distinctă că cineva își freacă mâinile satisfăcut. Vocea unui al doilea bărbat mormăi ceva neclar, apoi prima voce continuă răsunător: - Nici un indiciu încă, privind identitatea. Doctorul Philipson, care l-a adus aici, nu-l mai văzuse niciodată înainte. Desigur, o mulțime de oameni, atât din Big Town cât și din Middle City trec prin Alcina dar... nu, nu vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]