8,590 matches
-
plini de bucurie și pace își spuse femeia. Și nu se mai întrebă ce caută un bătrân, pe o vreme ca asta, în cea mai îndepărtată casă de pe țărm. "Vreau lumină ca să ajung la soția mea", îi spuse. "Te-ai rătăcit ? Intră, hai, intră la căldură și pleci mâine. De fapt, unde trebuie să ajungi ?" El surâse blând, părea că-și alege cu grijă cuvintele fiindcă vorbele mângâiau pe cineva sau ceva de foarte, foarte departe: "E acolo, a rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu-l mai văd, nici glasul nu i-l aud caută-l cu gândul, caută-l cu inima, caută-l și cu sufletul și găsește-l, te rog. Așa cum ești, cu ochii închiși, uită-te după el: o dată s-a rătăcit într-o floare de păpădie și era așa de moale pufușorul galben, că a adormit dus înăuntru și, dacă nu-i era frig de la o rază de lună, cine știe ce se mai întâmpla. Altă dată, s-a dus să-i cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură. Eu știu unde e și de aceea am venit." "Mă dau bătut, nu știu cine ești, lasă-mă să te ating", zise copilul și-i căută mâna. Și atunci străinul se aplecă, îl luă în brațe și copilul simți un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ceea ce copiii abia acum aflaseră : somnul și hrana, bucuria și îndestularea vin de acolo, din bucățica aceea de pâine pe care aproape că n-o vezi de mică ce e. De aceea oamenii trăiesc mult și se bucură. Fiindcă, atunci când rătăcesc drumul, vine El, îi caută, îi găsește și-i ia la pieptul Lui. Și-i hrănește cu trupul și sângele Lui, ca să nu le mai fie niciodată foame și sete. Și-i acoperă cu inima Lui, ca să nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
privesc, ci, împreună cu El, Îl privesc pe Tatăl și-L iubesc pe tatăl lui... Mă pierdusem cu totul în ochii Lui și nu mai vedeam nimic altceva, dar îl strângeam tare de genunchi, să nu-l pierd, să nu mă rătăcesc pe cale, să nu uit drumul... Fiindcă așa, dincolo de ochii Lui, se deschidea Calea spre Tatăl Lui. Și deodată, i-am simțit iarăși mâna ciufulindu-mi părul : s-a aplecat la urechea mea și mi-a șoptit: "Așa, frate drag... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să spună ? Stăteam unul lângă celălalt. Așteptam să spună ceva nu știu nici eu cum, dar de la o vreme am început să privesc ca ea, de-a lungul drumului. Nu se făcea s-o las singură și așa, cu mintea rătăcită de durere. Într-un târziu, a continuat : "Vezi că și tu îl aștepți ?! De ce-ai vrut să mă păcălești ?!" Am tăcut. Știam că nu pot afla ceva de la ea. ...Cine știe de cât timp stăteam acolo... Într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Și atunci, se făcu auzit un glăscior mic, atât de mic, încât nici nu știai dacă cineva vorbește cu adevărat sau e doar o părere : "Uite, eu știu asta de la stră-stră-străbunica mea, care pe atunci înflorise la picioarele Crucii. Se rătăcise acolo, era singura floare care scăpase, cine știe cum, pe dealul acela. Și a auzit un om spunând : "Iisuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta". Și buna mea spunea că Iisus chiar l-a luat cu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar am să-ți spun despre cei pe care i-am cunoscut. Surorile mele creșteau într-o tufă mărișoară, în parcul unui spital. Cum se rătăciseră acolo, nimeni nu știa. Era un parc îngrijit, or, așa cum se știe, noi nu prea avem ce căuta acolo unde cresc trandafiri, crini, lalele și alte flori de soi. Dar pe noi ne lăsaseră acolo. În fiecare dimineață, venea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
la pescuit. Furtuna, iscată din senin, ne-a purtat departe de țărm și ne-a aruncat, până la urmă, mai mult morți decât vii, la mal. Nu știam unde suntem. N-am să-ți povestesc unde am ajuns, pe unde am rătăcit, unde am mers și ce am făcut și nici cum am făcut din nou barca asta. Nu-ți folosește. În cele din urmă, am ajuns pe un petec de pământ uscat, sărac dar cu un templu cum nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dumnezeu al străinilor. Uite, vedeți, I-am ținut minte și numele : Îl chema Iisus și i se spunea "Hristosul" cel uns, adică Regele. Și iar n-am înțeles: dacă era rege, de ce nu avea palat, slujitori și haine frumoase, de ce rătăcea peste tot în țara aceea străină, de ce vorbea cu toată lumea și mai ales cu aceia de care nimeni nu se apropia, care erau goniți în afara satelor pentru ca oamenii sănătoși să nu se molipsească de boala lor bătrânul zice că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care o cauți a furat-o Hermes, de la el a furat-o altcineva și tot așa. Și piatra aceea putea să dea tot aurul pe care l-ar dori cineva. Și ce folos?! Or, iubirea nu se fură, nu se rătăcește, nu se pierde și nici nu se caută. Ea este aici și puse mâna pe pieptul lui. Iubirea aceea ca a Fratelui nostru o descoperi singur și o faci să crească. Uneori poți, alteori nu, pe urmă iar o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Păpădie. Aista merge ca un un fulg de păpădie. Nu-i auzăi nici răsuflarea. Și Îi zâc: „Măi Păpădii, ia fă-ti tu că le iei urma oleacă și vezi ci hramuri poartă pi aici. Îs cercetași sau Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas. Dacă ai nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat doar sacul de merinde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i avem În câmpul vizual. Din câte ne-am dat seama, era o patrulă care păzea perimetrul din lungul șoselei... „Păpădie, ia-o pisicește și vezi dacă pe acolo e o anume cale bătută sau acești doi ruși s-au rătăcit doar” - am hotărât eu. Omul a dispărut pe dată... Zgomotul de motoare grele părea că se apropie din ce În ce mai mult. Din câte Îmi dădeam seama, șoseaua nu era departe de locul unde ne aflam. În câteva minute, Păpădie s-a Întors
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Stelian îi spuse vecinului său că nu trebuia să se lasă copleșit de necaz, ci să facă ceva. Povața mea, Mitică, este să pornești cât mai repede în căutarea copiilor. E posibil să fi trecut Sabarul și să se fi rătăcit... Lucruri de-astea s-au mai întâmplat și pe vremuri. Ia-l și pe vecinul Ivan cu tine... Când o să-i găsești pe băieți, să-mi dai de veste și mie!... Pe seară, în timp ce își pregătea ceva de mâncare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vestea că băiatul ei fusese adus acasă de un om de prin Colibași, în casa căruia dormise peste noapte. De Culae al Caloienilor însă nici urmă. Mituș povestise că, după ce cutreieraseră împreună toată ziua pe izlaz, trecând dincolo de Sabar, se rătăciseră și în cele din urmă se pierduseră unul de altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
altul. Încotro o apucase Culae nu putuse da vreo lămurire, dar el nimerise seara târziu la Colibași, flămând, speriat și frânt de oboseală... Hm, se vede treaba că băiatul lui Mitică o fi ajuns la Argeș și s-o fi rătăcit pe-acolo, prin vreun sat..., își dădu cu părerea Stelian. A doua zi el află tot de la mama lui Mituș că Mitică al lui Caloianu plecase cu căruța în căutarea lui Culae și că nu se întorsese. O să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
II 1 Culae mergea agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu ape mari și învolburate și până la casa lui deadul Vasile de la Gostinari mai avea cale lungă de mers, nu glumă. Și, pe cât se vedea, calea era mai lungă și mai întortocheată decât își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așa, mă flăcăule, grăi căruțașul, greu la deal cu boii mici!... Al cui ești tu de pe-aicea, că nu te știu?!... Culae îi spuse al cui era, că venea hăt de departe și că îl prinsese noaptea pe drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tocmai în acele locuri, aflate departe de unitatea lor, și de ce nu se putuseră apăra, folosind kalașnikovurile lor renumite?... Și unde le dispăruseră armele și toată muniția pe care o avuseseră asupra lor?... Să fi fost beți și să fi rătăcit drumul?... Și, fiind atât de beți, să nu mai fi fost în stare să facă față lupilor care îi atacaseră pe neașteptate?... Întrebări fără răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și clarvăzătoare. Atât de clarvăzătoare, că-și putuse proroci cu precizie lui însuși jalnicul sfârșit de care avusese parte: alungat de comuniști din propria casă, așteptând la modul parodic un parașutist rătăcit din Divizia 101 aeropurtată, agonizând într-un scaun cu rotile din casa unui ginere și jubilând la modul masochist că aștepta ca un fraier pe un fel de Godot transatlantic, care nici el n-avea, vezi bine, să mai vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la fundul traistei în care se găsea toată "averea" pe care reușiseră să o salveze din casa lor. Abia se zărea de ziuă când am plecat la drum. Instinctul ne-a dus pe drumul cel bun ; puteam lesne să ne rătăcim, căci uneori era greu de presupus pe unde să continuăm prin hățișul care s-a îndesit deîndată ce am început să urcăm dealul împădurit zărit în ajun și care s-a dovedit destul de abrupt. Înainte de amiază am fost întâmpinate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu remediile pe care le credeam cele mai potrivite și Ulitia l-a hrănit cu tot ce aveam mai hrănitor și de regulă destinat doar copiilor : un boț de brânză, peștișorii prinși de Vasili... Am bănuit că mințile îi erau rătăcite, căci în toată săptămâna aceea a scos doar cuvinte fără șir, într-o limbă care părea germana și din care am înțeles doar " Obi" care revenea mereu. Când l-am simțit oarecum refăcut, Ana i-a făcut frecții cu extrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
exigenta lui soție. Dacă nu erai atât de jalnic, chemam sectoristul. Așa nu se mai poate, drăguțule! Ai să ajungi la balamuc, amice! Privește în ce hal ai ajuns, Ghițescule! Copiii au nevoie de părinți, de ambii părinți, dar tu rătăcești în propria casă, în căutare de fire, sârme, cabluri, microfoane și himere și devastezi apartamentul ca un iresponsabil ce ești. Și nu uita că toate bunurile pe care le-ai distrus provin din zestrea mea că tu încă nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-oi da... Dar și Iarba verde de acasă/ Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă... Totdeauna, totdeauna... Frumos, dragi colegi! Minunat! Mâine după prânz ne vom prezenta pe scena căminului cultural din localitate cu repertoriul complet al formației noastre corale. Frumosul din noi mai dăinuie încă în adâncuri. Îl vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]