25,657 matches
-
plus, dar nu regretă. Țin să îl anunț pe tovarășul Voiculescu, prin această notă informativa, că dacă prin absurd ajung Prima și radiourile la el, ca as lucra și gratis pentru oricine numai pentru Felix nu! E cel mai mare rău ce i s-a întâmplat României!", scrie Huidu pe blog.
Huidu: Cum ar fi oare să fac matinal cu Mircea Badea? () [Corola-journal/Journalistic/25261_a_26586]
-
mă sună să-mi mulțumească sau cel puțin să-mi spună să le rupă. Dacă vor să guverneze din 17 noiembrie au nevoie de cei X parlamentari de la PPDD Eu sunt foarte sigur că voi juca finala prezidențială. Dar punând răul înainte, dacă cumva voi ieși pe locul trei, niciunul din primi doi finaliști nu vor putea câștiga fără voturile mele. Iar dacă voi juca finala, s-ar putea să fiu singurul candidat al Dreptei din finală", a declarat Dan Diaconescu
Dan Diaconescu se consideră candidat al Dreptei la prezidențiale by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25329_a_26654]
-
îndemnat să mă raportez (am mai făcut-o) la ce spunea Matei Călinescu: „...nu împărțeam lumea intelectualilor în «rezistenți» (eroi, martiri) «colaboratori» (pe diferite planuri și în diferite proporții) și persecutori comuniști, ci - pe o scară mergând de la bine la rău - între oameni care făceau obiectiv binele, fie și relativ (...) și, la polul opus, oameni care făceau răul“. Nu încape discuție că Paul Cornea este din prima serie, a celor care au făcut obiectiv binele și a celor care încă îl
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
în «rezistenți» (eroi, martiri) «colaboratori» (pe diferite planuri și în diferite proporții) și persecutori comuniști, ci - pe o scară mergând de la bine la rău - între oameni care făceau obiectiv binele, fie și relativ (...) și, la polul opus, oameni care făceau răul“. Nu încape discuție că Paul Cornea este din prima serie, a celor care au făcut obiectiv binele și a celor care încă îl fac. Caută să fie drept când judecă, să perceapă și binele și răul din viața unuia sau
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
opus, oameni care făceau răul“. Nu încape discuție că Paul Cornea este din prima serie, a celor care au făcut obiectiv binele și a celor care încă îl fac. Caută să fie drept când judecă, să perceapă și binele și răul din viața unuia sau a altuia, întemeiat pe convingerea că numai bine sau numai rău sunt puțini care au făcut. Aproape nimeni.Își judecă nuanțat contemporanii și avem câteodată surpriza de a asista, în scrierile lui, la reabilitări măcar parțiale
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
E un „detaliu” la care sper că tinerii cronicari (și mai ales cronicărese), dacă vor ajunge vreodată să citească această ediție a memoriilor Nataliei Manoilescu-Dinu, vor medita, înainte de a mai afirma că, în fond, „înainte” nu era chiar așa de rău... În al doilea rând, această nouă ediție a cărții - care, într-o versiune restrânsă, a apărut în 2007 - ne oferă, prin intervenția lui Mihai Dinu, și o continuare a relatării autoarei, care se oprește în jurul anului 1950. Natalia Manoilescu- Dinu
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
mai am pe nimeni/ care să mă părăsească”. Corespunzător temelor pe care le enunță și le abordează, poetul se travestește adoptând două măști impersonale. Astfel, într-un peisaj urban, introduce, drept contemplator, un ins „abătut”, „hipnotizat de lume și de relele ei”. Pe de altă parte, într-un monolog autoironic, se portretizează ca fost amant, vreme de patru sute de ani, al reginei virgine, Elisabeta I, dar ajuns acum, la bătrânețe, după ce și-a petrecut viața îngrijind cuvintele, într-o stare de
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
D Lestine iterare • Legile fizicii sunt valabile și pentru sentimente... • Zvonurile bune se răspândesc repede... Cele rele Dar cine mai ține minte legile fizicii? se propagă fulgerător. • Important e să fii pe fază când se schimbă roata • Moartea e pedeapsa celor care se nasc (Getta (citat). Berghoff). • Doi care nu se ceartă nu înseamnă că se iubesc
Ziceri. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_83]
-
ceartă nu înseamnă că se iubesc. Mi-au reproșat că n-am isprăvit... Și eu nici măcar • Și pentru minuni e nevoie de martori... nu am început. • Și noi putem să ne supărăm fără motiv...! (Roni • Astăzi nu a făcut nimic rău. Nu este aceasta o Caciularu). faptă bună?? • Nu toți reușesc să treacă de bariera imaginației. • Bine că veșnicia nu se termină toată în același • Când vrei război cu cineva, întâi îl începi și apoi îl timp. declari (sau nu). • La
Ziceri. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_83]
-
nu e despre Diavol, ci despre oglindirile culturale ale motivului demonic în felurite religii, accentul căzînd pe religia lui Hristos. Așa se face că Satana e cînd principiul malefic de care teologii au nevoie pentru a explica de ce Dumnezeu rabdă răul în lume, fie o născocire puerilă a unor credincioși cu imaginația surescitată. În ambele cazuri, Diavolul e o ficțiune, adică un rebut lexical menit a-l achita pe Dumnezeu de vina aducerii răului în univers. E țapul ispășitor în variantă
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
nevoie pentru a explica de ce Dumnezeu rabdă răul în lume, fie o născocire puerilă a unor credincioși cu imaginația surescitată. În ambele cazuri, Diavolul e o ficțiune, adică un rebut lexical menit a-l achita pe Dumnezeu de vina aducerii răului în univers. E țapul ispășitor în variantă facilă. Dincolo de detaliile teologice, sunt șase trăsături ale Diavolului din analiza cărora ne putem face o imagine mai adecvată despre principiul răului. Prima trăsătură e că, în ultimele secole, Diavolul preferă să nu
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
rebut lexical menit a-l achita pe Dumnezeu de vina aducerii răului în univers. E țapul ispășitor în variantă facilă. Dincolo de detaliile teologice, sunt șase trăsături ale Diavolului din analiza cărora ne putem face o imagine mai adecvată despre principiul răului. Prima trăsătură e că, în ultimele secole, Diavolul preferă să nu mai apară de-a dreptul, în formă originară, ci recurge la travestiuri umane. În afară de Iisus, pe care Satana l-a supus celor trei ispite arhicunoscute, și cu excepția unor sfinți
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
Diavol nu-l poți dovedi în polemici ingenioase sau în înfruntări de argumente. E mereu mai bine pregătit și mereu mai inspirat, ba chiar stă în firea lucrurilor ca Diavolul să aibă studii de teologie. Indiferent că vorbește despre sursa răului sau despre consecinețele căderii în păcat, Diavolul este utrumque paratus, e pregătit în toate. La mijloc e răceala geniului fără crize morale, e sclipirea intelectului căruia i s-a amputat nervul empatic, e conțopistul obsedat de cazuistica detaliilor, sau judecătorul
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
ca pe niște pigmei retardați. Că Satana a fost sau nu un înger căzut e o chichiță teologică fără repercusiuni prea mari asupra înrîuririlor pe care personajul le are asupra lumii. Teologic vorbind, prezența lui e atît de densă că răul pe care îl resimțim cere o cauză mult mai profundă decît răutatea umană. Cum s-ar spune, panta degradării e atît de drastică că toată abjecția omenească nu poate explica singură proporțiile catastrofei spirituale prin care trecem. Și atunci e
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
familie sau un șir lung de iubiri la prima vedere și despărțiri intempestive, sunt adevărate cronici de familie, cum se întâmplă la Barbu Cioculescu sau la Monica Pillat, ori la Michaela Ghițescu. Casele lor, trecute și prin bune, și prin rele, sunt un destin. Alteori, mutările sunt însoțite de mult mai multe aventuri, rezumate în glumă, și cu mult adaos de farmec, deși lucrurile nu vor fi stat deloc așa, precum în amintirile Antoanetei Ralian, plecată dintr-o casă așezată, din
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
urmare, atunci când recitește ce scrie, ea spune: „e bine că tai, cât mai am timp, tot ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
că Gabriela Adameșteanu nu va condamna definitiv, și nedrept, toxicitatea interbelicului, ci pe cea a comunismului. Iritările ei aparțin mai degrabă unei mame ocrotitoare ce trebuie, până la capăt, să țină garda morală ridicată, și care nu crede, de fapt, în răul celor ce s-au dezis de ea. De aceea, și asta se simte poate cel mai bine în însemnările finale, e atât de ușor influențabilă, atât de sensibilă la orice text pozitiv sau telefon măgulitor, încât transcrie imediat semnele de
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
pentru ea marea dezamăgire, laolaltă cu altele, individuale, ale unor intelectuali pe care-i acuză că sunt „dedați cu viclenia și interesul” și care „nu vor să accepte că și în exil s-a suferit. Doar ei, acolo, au dus răul”. Sau, și mai răspicat, ea notează că intelectualii „devin conformiști pentru avantaje minore, când își puseseră, mai înainte, cariera - dacă nu chiar viața - în joc, refuzând să cedeze complet. Deriziunea mi se pare a acoperi totul; e în mine atâta
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
o democrație să excludă ierarhia sau poate o ierarhie să fie democratică? 686. Ziua este atributul suprem prin care noaptea poate să se justifice și invers. 687. Lupta dintre bine și rău ar înceta imediat odată ce binele ar înțelege durerea răului. 688. Stigmatul prostiei a ajuns coroană împărătească în această lume plină de vorbe goale. 689. Doar răul îți poate spune dacă ai făcut bine. 690. Educația este un tatuaj al minții. 691. Libertatea omului nu vine nici din știință și
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
prin care noaptea poate să se justifice și invers. 687. Lupta dintre bine și rău ar înceta imediat odată ce binele ar înțelege durerea răului. 688. Stigmatul prostiei a ajuns coroană împărătească în această lume plină de vorbe goale. 689. Doar răul îți poate spune dacă ai făcut bine. 690. Educația este un tatuaj al minții. 691. Libertatea omului nu vine nici din știință și nici din practică ci numai din credință. 692. Religia este o cale iluzorie prin care unii oameni
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
eului diurn. Dar nu din nebunie de om îndestulat căuta Tolstoi să-și provoace suferință (și îl invidia pe Dostoievski pentru ale sale!), ci anume pentru a cunoaște infernul uman și a scrie despre el pagini mai-puțin-luminoase. Mizeriile vieții și „răul gras și gros”, „nemuritor”, suportă o transmutație în acest spațiu al artei în care forma, fondul și sensul se întrepătrund. Ele devin altceva. Lui Ioan Es. Pop, suferința cunoașterii și cunoașterea suferinței îi vin ca o mănușă. O mănușă ruptă
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
care nu mai încetează și a morții care, de fapt, nu eliberează. Personajele se scoală cu greu, mormăind, din somn și merg prin oraș cu pași împleticiți de băutură. Ori visează că îmbracă o sutană ca să facă, sub ea, tot răul din lume. Înjură când se roagă, bolborosesc, își scrâșnesc dinții, își exersează gâtlejul pentru urlet. Își scobesc pielea și carnea cu unghiile. Gănău, rege peste groapa de gunoi a orașului, adună „o armată numai a lui”: „cizme desperecheate și sparte
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
și colectivă. No exit. Fără Mântuire. Lumea este o groapă comună, cu resturi menajere și cadavre ce nu și-au aflat condiția. Viața ce ți-a fost dată e un jeg lățit și o dramă care te absoarbe, deodată cu „răul gras și gros”, nemuritor. În cerul gol nu se întrevede nici un Dumnezeu, iar Isus apare și dispare din cadru cu o cruce provocând zbieretele tovarășilor de pahar. Tot ce se poate, omenește, rata se ratează în această poezie neagră, crudă
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
atâtea ori Mai bine să vă fie. Avut-am piatră la hotar Și-n țara noastră singuri Cules-am holde din brăzdar. Acum n-aveți nici linguri... O, biet popor, popor sărac, Cu-o țară prea bogată! Tu vino-i răului de hac Să nu ți-o vândă toată! Și dă-i afară pe străini Cu toți îmburgheziții, Să nu-ți mai fie-n alte mâini Guverne și poliții! Cu trupe de comedianți Numindu-le partide, Sunteți românii emigranți Din Rai
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
mure... Nici vii pe deal nu mai zăresti, Livezile se-uscară, Când mărul Țării Românești Se-aduce de afară. Albastrul cerului senin Se-ntunecă mai tare De-atâția nouri de venin, De-atâta delăsare. Nu voi a vă-nvăța de rău Ci-ncerc a vă-nțelege. De ani și ani cădeți în hău, Nimic nu vă mai merge. Rușine să vă fie-n veac Că v-ați trădat străbunii De parcă n-ați fi pui de dac Ci rude-ați fi cu
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]