2,974 matches
-
apoi fără nici o teamă, trecând în revistă chipurile războinicilor hiung-nu cu ochii săi întunecoși și arzători, cărora o ciudată febră interioară le transmitea o lumină tulburătoare. Cu toate că, firește, nu înțelegea nimic din dialectul hun, îi păruse oarecum atrasă de cruzii războinici ce o înconjurau și atentă la fiecare cuvânt al lor, la fiecare gest, cu fiecare clipă tot mai curioasă și mai puțin neîncrezătoare. După cină, pe când se stingeau și ultimele râsete somnoroase ale bărbaților, o lăsase liberă să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ea se ridicase în picioare, dar nu se hotăra să se îndepărteze. Ștergându-și degetele unse de grăsime de tunica uzată, se dăduse puțin înapoi, fără să-și ia privirea de la el. O pornise apoi cu pas nesigur printre bivuacurile războinicilor, dar se oprise deodată în fața servitorului unuia dintre războinici, un om oribil, cu un singur ochi - care, ținând în brațe o legătură de crengi pentru foc, i se postase deodată în față, ieșind cu totul întâmplător din spatele unui car. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se îndepărteze. Ștergându-și degetele unse de grăsime de tunica uzată, se dăduse puțin înapoi, fără să-și ia privirea de la el. O pornise apoi cu pas nesigur printre bivuacurile războinicilor, dar se oprise deodată în fața servitorului unuia dintre războinici, un om oribil, cu un singur ochi - care, ținând în brațe o legătură de crengi pentru foc, i se postase deodată în față, ieșind cu totul întâmplător din spatele unui car. Poate copila ar fi putut să suporte vederea teribilelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dar cu siguranță nu reușise să suporte imaginea orbitei goale, astfel că, de îndată ce el, zâmbind îi spusese primul cuvânt, executase rapid un stânga împrejur și se întorsese în cea mai mare viteză lângă Balamber, stârnind un cor de râsete printre războinici. Apucându-l de un braț, îl privise pierdută, imploratoare. El încercase să o îndepărteze, dar ea se făcuse mică din nou, cu o insistență mută. Atunci, înțelegând că nu părea să aibă intenția să părăsească tabăra, o ținuse cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aude din nou, ca o obsesie ce creștea și creștea până devenea aproape asurzitoare, foșnetul ritmat frenetic al propriilor pași pe când fugeau prin iarba aspră a câmpiei, și în același timp - tot mai slabe, din pricina distanței tot mai mari - strigătele războinicilor prinși în lupta inegală ce începuse în tabără. Prin bunăvoința spiritelor protectoare ale clanului său, Bodith reușise să oprească un cal răzlețit prin ceața deasă de pe câmp și își îndemnase fiul să urce pe spinarea lui. Doar în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săgeată și, cu o voce pierdută, întinzând brațele, îl îndemna să fugă. „Fugi!“ îi spusese, respirând greu - ultima suflare ce îi mai rămăsese. „Du-te la Utrigúr, el... o să te ajute!“ Când se întorsese, cu Utrigúr și cu cincizeci de războinici, în tabăra devastată, găsise în zăpadă trupurile părinților săi, decapitate, ca și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ale celorlalți. Singurul supraviețuitor - servitorul Mandzuk, pe care îl descoperiseră, grav rănit și cu arsuri, sub resturile carbonizate ale unei yurta. Din acea zi, Utrigúr practic îl adoptase și, dându-i-l alături pe Mandzuk, făcuse din el un războinic, ajutându-l după aceea să-și împlinească răzbunarea. Obligat de împrejurări să crească în grabă, mai repede decât se întâmpla de obicei cu copiii din neamul său, Balamber devenise iute mai puternic, mai crud și mai tenace decât ceilalți. Avarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
provizii și încetinit de animale, mingan-ul mărșăluise, într-adevăr, ziua întreagă, relativ repede, mărind poate mai mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea în car ori pe spinarea catârului și nu rareori războinicii cei grosolani o luau pe spinarea cailor lor. Bunăvoința surprinzătoare pe care comandantul lor i-o arăta nu stârnea comentarii deosebite în rândurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea în car ori pe spinarea catârului și nu rareori războinicii cei grosolani o luau pe spinarea cailor lor. Bunăvoința surprinzătoare pe care comandantul lor i-o arăta nu stârnea comentarii deosebite în rândurile lor, dar era un motiv mai mult decât suficient ca să o trateze cu toată grija pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu toată grija pe care o îngăduiau împrejurările. Și apoi, simpatia pe care le-o inspira făcea restul. Fata rămăsese alături de ei nu fiindcă Balamber sau altcineva i-ar fi făcut vreo invitație să se alăture mingan-ului, ci pentru că atunci când războinicii hiung-nu părăsiseră satul în care o întâlniseră, ea se lipise pur și simplu de coloană, iar din acel moment nu se mai putuseră descotorosi de ea. în zilele ce urmaseră căpătase tot mai multă încredere în războinici și chiar învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ci pentru că atunci când războinicii hiung-nu părăsiseră satul în care o întâlniseră, ea se lipise pur și simplu de coloană, iar din acel moment nu se mai putuseră descotorosi de ea. în zilele ce urmaseră căpătase tot mai multă încredere în războinici și chiar învățase, surprinzător de repede, câteva zeci de cuvinte din limba lor, atât cât avea nevoie ca să ceară, să ocărască, să blesteme și mai ales să se târguiască. Seara, după ce mânca, împreună cu Balamber și cu oamenii lui cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe care le procurase, ca și mocasinii din piele de berbec ce acum îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu povestea nimic despre sine; însă în prima zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce acum îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu povestea nimic despre sine; însă în prima zi, Balamber putuse să ghicească câteva de unul singur. în momentul acela coloana trecea prin fața unui grup de patru războinici de stirpe germanică, ușor de recunoscut prin haine și prin pieptănăturile ciudate specifice turingienilor; lăsându-și caii să pască, se tolăniseră în iarbă, sporovăind într-un calm desăvârșit, în vreme ce-i urmăreau pe aliați trecând. Go-Bindan, cățărată pe un catâr supraîncărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un servitor sarmat îl ducea de căpăstru, arătase cu ură în direcția lor, scuipând de mai multe ori cu dispreț și netezindu-și energic rochia, întocmai cum ar fi putut face un adevărat hiung-nu. Postându-se între fată și acei războinici - care, văzând ce făcea ea, deveniseră deodată atenți și în mod evident iritați -, Balamber o întrebase care era motivul acelui gest jignitor. Roșie la față, ea își întoarse privirea în față, ridicându-și mândră bărbia. „Turingienii sunt niște gunoaie!“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sudoare, în vreme ce oamenii săi rămăseseră în așteptare la câțiva pași mai în urmă. La nu mai mult de șase-șapte mile romane; e foarte mare. Când m-am întors, Utrigúr deja sosise. Toată armata se concentrează acolo. Cu privirea ațintită pe războinicii ce traversau vadul, Balamber ridică din umeri. Curând ajungem și noi, fii pe pace. Dacă preferi, la vreo două mile de aici e o veche villa părăsită. E și un izvor, așa că am putea chiar să poposim acolo. Balamber scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
când și când câte un câmp de orz, câte o gospodărie părăsită, câțiva copaci. Dacă Atila vrea să dea bătălia aici, eh, aș zice că nu poate alege un loc mai potrivit. Balamber se mulțumi să încuviințeze. Treceau acum ultimii războinici. Fără grabă, Mandzuk sui malul și se apropie de Balamber. — Au trecut toți, anunță. N-am pierdut nici măcar un vițel. La orizont, un fulger șerpui printre norii joși de cerneală și, câteva clipe mai târziu, fu urmat de bubuitul prelungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
detașamentul său. între timp, Mandzuk parcurgea într-un trap rapid întreaga coloană, arborând stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând o schemă pe care de mult o aplicaseră cu succes, războinicii, mulți dintre ei urmați de cel puțin un servitor, care conducea un caval de rezervă, își schimbau animalul, îmbrăcau armurile și, întorcându-se spre apus, se dispuneau în câmp în rânduri de câte zece. La fiecare zece rânduri, flutura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind norul de praf ridicat de două armate în luptă. Când ajunse mai aproape, văzu năvălind dintre copaci mulți oameni în fugă, cei mai mulți servitori și scutieri ai războinicilor gepizi, care mergeau cât puteau de repede în urma animalelor de povară și care, întâlnindu-i pe războinicilor hiug-nu pe câmp, ridicau mâinile, strigând cuprinși de panică, și arătau nedeslușit în urmă. Ajunse, în sfârșit, la malul râului, iar acolo ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicat de două armate în luptă. Când ajunse mai aproape, văzu năvălind dintre copaci mulți oameni în fugă, cei mai mulți servitori și scutieri ai războinicilor gepizi, care mergeau cât puteau de repede în urma animalelor de povară și care, întâlnindu-i pe războinicilor hiug-nu pe câmp, ridicau mâinile, strigând cuprinși de panică, și arătau nedeslușit în urmă. Ajunse, în sfârșit, la malul râului, iar acolo ochilor săi i se oferi spectacolul impresionant al miilor de războinici care, pe celălalt mal, se înfruntau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de povară și care, întâlnindu-i pe războinicilor hiug-nu pe câmp, ridicau mâinile, strigând cuprinși de panică, și arătau nedeslușit în urmă. Ajunse, în sfârșit, la malul râului, iar acolo ochilor săi i se oferi spectacolul impresionant al miilor de războinici care, pe celălalt mal, se înfruntau într-un uriaș vălmășag, cum nu mai văzuse de la bătăliile împotriva bizantinilor. își trase calul și dădu semnalul de oprire și, chiar în acel moment, din vălmășagul norilor porni să cadă o ploaie torențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate acestea, pierdeau teren, astfel că, în mai multe puncte, lupta, ce trebuia să fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului ori chiar în mijlocul vadului. în mulțimea dușmanilor ce se năpusteau cu un vuiet puternic asupra războinicilor lui Ardarich recunoscu rânduri compacte de franci, cavalerie grea, a cărei vitejie de nestăpânit era bine cunoscută, dar și valuri de cavaleri, probabil burgunzi ori vizigoți. Constatând cât de larg era frontul de luptă și cât de strâmt și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropiată cu cavaleria vizigotă în armură era tot ce li se putea întâmpla mai rău oamenilor săi, dotați în majoritate cu armament ușor; totuși, Balamber nu-și îngădui să mai șovăie: După mine! strigă, trăgând sabia și dând pinteni calului. Războinicii hiug-nu o porniră după el într-un galop furios mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de dueluri corp la corp pline de furie. Cei care, răniți, cădeau din șa în apa râului, cu greu se mai puteau ridica, fiindcă erau prăvăliți la loc și, călcați în copitele cailor în continuă mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peisaj de coșmar, în care fulgerele pe care cerul le descărca asupra combatanților luminau, din când în când, cu o lumină albăstrie mulțimea care, biciuită de furtună, se agita în apa clocotitoare. Ploaia se făcu grindină, fără ca din această cauză războinicii celor două părți - care, în plus, aveau zdravăn de lucru ca să-și țină sub control caii îngroziți și împiedicați de fundul accidentat al râului - să înceteze a se arunca unii împotriva celorlalți. în vuietul bătăliei și al furtunii, Balamber nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se arunca unii împotriva celorlalți. în vuietul bătăliei și al furtunii, Balamber nu mai izbutea să dea ordine alor săi. Ocupat să se apere și să lovească, putea doar cu greu să-i vadă pe Toraman și pe alți câțiva războinici hiung-nu ce luptau cu îndârjire alături de el, însă nu reușea să-și facă o idee despre cum reușea mingan-ul său să țină piept asaltului năvalnic al dușmanului. Recunoscu într-un târziu, la lumina fulgerului, stindardul lui Mandzuk, însă acelea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]