3,699 matches
-
lui lipsă de interes, dar apoi Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana pe vecie. În schimb, privește cu Îndărătnicie linia de pe mijlocul șoselei. Wakefield termină apa, dar zărește războinicul cu parură de pene de vultur care ține În mînă cărțile de joc și Îl urmează către Golden Eagle Casino. A făcut ceva cale-ntoarsă. Trage În parcajul aproape plin și aruncă o privire către o clădire albă, cu cupolă. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de când un tânăr înalt și puternic din clanul McQuilty a frânt pâinea sub același acoperiș cu un tânăr din clanul McBrandawn și n-am mai auzit încrucișarea săbiilor, iar drumurile n-au mai fost scăldate de sângele tinerilor și vitejilor războinici“ - sau ceva în genul ăsta. Mi-a stat pe vârful limbii să-i spun mamei că niciodată în bucătăria asta nu fusese pregătită o cină adevărată sau, cel puțin, nu de când casa aia era căminul ancestral al familiei Walsh, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
1. În fruntea șirului de adolescenți care deschid cortegiul organizat la marile solemnități se află un tânăr a cărui frumesețe stârnește admirația tuturor. Este Sofocle și are 16 ani. Eschil are în acest moment 45 de ani și este un războinic ce a contribuit în mod efectiv la câștigarea acestei victorii strălucite, un luptător atât pe câmpul de luptă, cât și în artă. Iar într-o casă din insula Salamina, în fața căreia se dă lupta decisivă, vede lumina zilei un copil
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
sale geografice - Întâmplarea fericită făcând ca un râu să despartă două țări -, acesta era un loc unde toată lumea se oprea În mod firesc ca să se gândească la ce Îi aștepta Înainte și la ce lăsau În urmă. Negustori de blănuri, războinici și refugiați, cu toții ajunseseră În acest capăt nordic al drumului. Care țară oferea mai multe posibilități: Regatul de Mijloc sau Vechiul Mian? Și iată că orașul tot aici se afla. Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sufragerie și, frunzărind Pif-ul din săptămâna respectivă, am dat peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic: mușchii rotunzi, proeminenți; sprâncenele încruntate; forma puternică a pulpelor; degetele groase și lungi, strângând energic hățurile calului. Și totuși, într-un mod plăcut și neclar, carnea trecea prin desenul bărbătesc și se recompunea altfel în mintea mea, mângâindu-mi imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aproape o sută de mii de oameni, În iurte de pâslă, grosul armiei lui Hadji Ghirai... Căpitanul Își privi oamenii. Nici o tresărire, nici o Întrebare, nici o Îndoială. Era prima incursiune dincolo de hotarele țării, În stepele secetoase bântuite de cei mai sălbatici războinici care prădaseră, din vechime, Moldova. Aveau Încredere În el, Îl urmaseră fără vreo Încuviințare a voievodului, fuseseră pregătiți pentru asta. Și acum, iată, totul Începea. - Iată cum facem, spuse căpitanul, făcând semn de adunare În jurul lui. Dintre cei ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
benișurile cu cozi de veveriță și primii călăreți duceau tuiurile din păr de cal ale mârzacilor. Aveau Între ei un prizonier cu mantie albă, care nu Înceta să se zbată pe cal. Kubilai ieși În Întâmpinarea ceamburului, Însoțit de cinci războinici cu făclii. - Bine ați venit, viteji ai stepelor! Aduceți prizonierul În cort! Primii călăreți se apropiară și, la lumina făcliilor, Kubilai văzu, cu mirare, că de sub tuiul cu Însemnele noyonului Ogodai Îl privesc doi ochi albaștri. Duse mâna la sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îl Întrebă apoi pe Nogodar. - Trebuit plecat, răspunse bătrânul. Ail nu sigur. Amir călărit alte ail-uri aproape tabără Ogodai. Ogodai omorât la toți tabără Kubilai, dar cineva amintit un copil. Cautat morți, nu găsit copil, nu găsit Nogodar. Atunci trimis războinici cautat copil, nu spus nimic, taina mare. Amir spus la ei văzut copil departe, soare-răsare, câmpie. Amir nu cunoscut nimeni, nu fost tabără Kubilai. Războinici crezut, plecat soare-răsare. - Și noi unde ne aflăm? - Noi acum mers sud. Cinci zile mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vestitule luptător? - De ce? se Întoarse călărețul. - Ca să-i pot spune Luminăției Sale Hadji Ghirai cine a atins blănurile pe care doar mâna stăpânului nostru le poate atinge... Dacă nu s-au schimbat obiceiurile de când sunt plecat, mâna aceea este tăiată... Războinicul Își trase mâna ca ars, strigând: - Cale liberă pentru negustorul de blănuri! E așteptat de prea-luminatul Hadji Ghirai han! Războinicii tătari eliberară drumul, iar Nogodar porni, lovind din bici. Călărețul mai rămase câteva clipe, privind lung În urma căruței. Bătrânul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
supremă lăsată de Însuși Ginghis-Han, mâna celui care atinge darurile destinate marelui han este tăiată. Cât despre oamenii ce trebuiau prinși, aceștia nu puteau fi În nici un caz aici, lângă tabăra marelui han, ci În direcția contrară, fugind din calea războinicilor marelui han. În Îndepărtatele câmpii dinspre Volga, căutând poate scăpare mai sus, În Ducatul Kievului sau În zonele stăpânite de cazaci. Nimeni, niciodată, nu intrase În tabăra marelui han fără să fi fost chemat. Dinspre soare-apune, un grup mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și cucură de săgeți la oblâncul șeii. Bătrânul le spunea că, odată ce soarele apune, e interzis să mai ceri intrare la marele han pentru prezentarea cadourilor din partea lui Ulatay baatur, mare vânător În pădurile din susul Niprului. Dar, dacă vestiții războinici nu se supără, ar aștepta acolo răsăritul soarelui, pentru a-și anunța sosirea a doua zi În zori, când marele han Își soarbe airak-ul, laptele de iapă fermentat, cu virtuți magice și de purificare, și orice musafir e un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se supără, ar aștepta acolo răsăritul soarelui, pentru a-și anunța sosirea a doua zi În zori, când marele han Își soarbe airak-ul, laptele de iapă fermentat, cu virtuți magice și de purificare, și orice musafir e un semn bun. Războinicii nu avură nimic Împotrivă. Amir se apucă să dezlege caii și să-i ducă la adăpat, În vreme ce Nogodar se strecură În căruță, șoptindu-i lui Ștefănel: - Mâncare la tine. Nu mișcat. Aici, nimeni nu căutat la noi. Seara trecu repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de brad. - O săgeată, spusese Amir, poate fi precisă până la trei sute de pași. Nimeni bun arcaș. Cine a Învățat Nimeni? Copilul Înțelegea deja multe cuvinte ale limbii vorbite de Amir și de Nogodar. Îi răspunsese simplu: - Tatăl meu. - Tatăl tău, războinic? mai Întrebase Amir. - Tatăl meu, căpetenie războinici, răspunsese Ștefănel. Amir nu mai spusese nimic, dar Îi arătase un brad mai Îndepărtat, acoperit de zăpadă, la peste o sută de pași. Copilul lansă o săgeată care șterse trunchiul bradului, Înfigându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și ajungea În marile târguri ale imperiului, la Dunhuang, Langhzou, Xi’an și Luoyang. De la Urumqi, cei trei o luaseră spre nord. Părăseau Drumul Mătăsii, intrând În lumea mongolă. Traversaseră ținuturile stăpânite de uiguri și trecuseră prin marile ulus-uri1 ale războinicilor așezați la nordul deșertului Gobi. Trebuiseră să se despartă de cămile, pe care le vânduseră, cumpărând În locul lor cai de povară mici și solizi, obișnuiți cu teribilele călduri și cu groaznicele friguri ale stepei. Și, Încetul cu Încetul, se lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pâslă. Nu va trebui să se umilească nici În fața tribului Merkit, fratele său coborât din Lupul Albastru și Căprioara Sălbatică, nici În fața oggiraților, nici În fața tătarilor. Își va recăpăta dreptul la vânătoare pe malurile Kerulenului și dreptul la formarea de războinici ai săi. Va respecta legile șamanului Utoula și legile marelui Ginghis-Han, Înscrise În Yassa, cartea de căpătâi. În iurtă se lăsă din nou liniștea. - Și cum ne va aduce Înapoi urmașul lui Temudjin aceste drepturi furate? Întrebă Targutai. - Prin luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
oastea lui Toktao. N-au mai rămas decât cei pe care am reușit să-i ascundem În păduri. - Cincizeci sunt destui, spuse calm Amir. Chemați-i mâine, la răsăritul soarelui, În valea râului Kerulen, acolo unde se adunau, pe vremuri, războinicii tatălui meu. Cunoașteți locul. Cei șase din dreapta se Înclinară tăcuți. Cunoșteau locul. Acolo se afla obo, locul sacru În care sălășluia spiritul lui Baian. Recucerirea demnității tribului Bordjighin nu putea Începe decât de acolo. Amir nu se ridică Încă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
retragă În adâncimile universului, lăsând să strălucească doar Luceafărul-de-Ziuă. Era o grupare de aproape cincizeci de ail-uri, apropiate unul de altul, care constituiau, de fapt, cea mai puternică tabără de pe malurile râului Selenga. Toktao dispunea, aici, de opt mii de războinici. Alte cinci mii se aflau la patru zile călare, la nord de deșertul Gobi. Tăcuți ca niște umbre, cei cincizeci se Împărțiră În mici grupuri de câte cinci, lăsară caii dincolo de deal și se strecurară În spatele străjilor. Uciderea lor dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unei tăieturi de sabie. Ca și ceilalți, rămase Încremenit. Oamenii din gardă Îl Înconjurară pentru a preveni un atac. Totuși, nici unul dintre călăreți nu făcuse vreun gest de agresiune. Și nici n-ar fi putut, Înconjurați de opt mii de războinici. Din primul cort aflat În stânga, ieși, În sfârșit, și omul pe care Îl mai aștepta Toktao Înainte de a pune Întrebările: șamanul Utoula. Un bătrân ce semăna izbitor cu Nogodar, purtând un beniș roșu, Îmbrăcat Într-un del1 albastru-deschis, Încins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tribului meu? Vocea lui Amir creștea, devenind tunătoare. - Înainte sau după ce ai poruncit să fiu căutat și ucis, deși aveam doar șase ani? Înainte sau după ce ai luat toate drepturile tribului meu, aruncându-l În sărăcie și În umilință?! Asupra războinicilor se lăsă o tăcere grea. Nu era o solie, era o judecată. Dinspre ultimele rânduri ieșiră mai În față câteva zeci de luptători ai Toktao, luați de mulți ani din iurtele părinților lor, membri ai tribului Bordjighin. Vestea că Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era voința lui Tengri. Utoula ridică ambele brațe, spunând: - Acest tânăr are toate semnele. Dar nu vom ști dacă este cel pe care l-a sortit destinul lui să fie decât prin proba săgeții. Toktao, va trebui să-l Înfrunți! Războinicii făcură un cerc larg În jurul celor doi. În mijlocul cercului nu rămaseră decât Amir, Ștefănel și Toktao. - Andà, Îi spuse Amir copilului, aici voi lupta singur. Dar veghează. Privirile mele te vor căuta. Copilul dădu pinteni și ieși din cerc, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ștefănel și Toktao. - Andà, Îi spuse Amir copilului, aici voi lupta singur. Dar veghează. Privirile mele te vor căuta. Copilul dădu pinteni și ieși din cerc, așezându-se astfel Încât să fie văzut cu ușurință de fratele său de sânge. Ceilalți războinici rămaseră nemișcați, așteptând. Era un obicei vechi de peste o mie de ani acela ca desemnarea adevăratului conducător să fie hotărâtă de Tengri prin proba săgeții. Fiecare pretendent avea trei săgeți și un pumnal. Lupta cu sabia nu era Îngăduită, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
apoi, din ce În ce mai repede. Cu o mișcare iute, Toktao duse mâna la spate, scoase arcul și potrivi o săgeată. Dar săgeata lui fu despicată de săgeata lui Amir, care făcuse fulgerător aceeași mișcare. Un murmur de admirație se auzi din rândurile războinicilor. Săgeata lui Amir nu demonstra doar o abilitate incredibilă, dar era și o jignire adresată lui Toktao. A despica săgeata unui adversar era o mare umilință. Toktao scoase a doua săgeată, dar de această dată Amir nu reacționă. Săgeata trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scoate a treia săgeată. Când săgeata plecă din arc, tânărul dispăru din șa, lăsându-se pe partea dreaptă. Săgeata trecu pe deasupra lui. Apoi se ridică cu arcul Întins, ținti un punct Între corturi și trase. Se auzi un geamăt, și războinicii care fugiră să vadă ce se Întâmplă Îl găsiră unul dintre cei mai buni arcași oggirați, Naiman, cu arcul În mână, străpuns În inimă. Un murmur dezaprobator se auzi În Întreaga tabără. Toktao Încerca să-l Înșele pe Tengri. Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cerând liniște. - Prin voia lui Tengri, strigă el, Amir Baian din spița lui Ginghis-Han va conduce Cele cinci triburi! - Nu! răspunse Amir. N-am venit să conduc alte triburi decât pe cel În care m-am născut. Tribul Oggirat are războinici vestiți și nu este vinovat pentru masacrele poruncite de Toktao. Își va alege un conducător dintre cei mai buni fii ai săi. La fel, celelalte. Cu toții ne vom supune marelui han al Hoardei de Aur și Eternului Cer Albastru! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
masacrele poruncite de Toktao. Își va alege un conducător dintre cei mai buni fii ai săi. La fel, celelalte. Cu toții ne vom supune marelui han al Hoardei de Aur și Eternului Cer Albastru! La aceste cuvinte, cei opt mii de războinici izbucniră În urale. Tânărul Amir Baian nu se dovedea doar un bun luptător, ci și un conducător Înțelept. Triburile supuse de oggirați, doar din setea de pradă și de putere a lui Toktao, erau libere. Noi șefi de trib le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]