1,968 matches
-
suportabilă doar fiindcă e nesigură. ― Câtă vreme n-avem nici o certitudine că Dumnezeu nu există, suntem la adăpost. Îți dai seama ce nenorocire ar fi o dovadă că ne-am înșelat? Vroia să plece. În ultima clipă, însă, s-a răzgândit. ― Poate, ar trebui să-mi termin povestea. Cine știe câtă vreme te voi mai deranja cu prostiile mele. 10. ― În seara aceea, mirosea mai tare a alcool. Deși își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să imprime iarăși ritm petrecerii și rînd pe rînd au intrat și celelalte instrumente, acum se auzea trompeta, dansați merengue!, strigă Andy Latino și Julius sări din pat. Se gîndi să se Îmbrace din nou și să coboare, dar se răzgîndi. Nu mai deschise fereastra ca s-o caute. Se uită la poza Cinthiei, nu-și aduc aminte de tine, Cinthia, numai mămica s-a gîndit la tine, am văzut asta după zîmbetul de astă seară, eu aveam cinci ani cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
câțiva dintre camarazii lui fură târâți la Fort Riley, Kansas. Pe 3 februarie, imediat după ce președintele ținuse discursul cu „Pe ei!“ în fața parlamentului, iar Washingtonul îi pierduse urma lui Bin Laden, Mark veni la Rupp și-i spuse că se răzgândise. Voia să se înroleze, în ciuda clorobenzalmalononitrilului. Rupp primi vestea cu bucuria unui distribuitor Amway care are dreptul la produse gratuite. Se înființară împreună la centrul de recrutare, iar Mark se duse la cumpărături. MOS 63G: reparator de sisteme electrice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vor amesteca prea mult în treaba asta, niște oameni mai în vârstă și mai puternici, precum Discipolul, îi vor da la o parte. Transpiră. Într-o fracțiune de secundă, se gândi să încerce ceva încă neîncercat până acum. Dar se răzgândi numaidecât. Puterea atomică nu era decât una din formele de energie pe care le putea controla grație creierului secund. Dar a ști că se poate, și de-a o face realmente, astea erau două aspecte complet diferite ale problemei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încremenire năucitoare și-i luă o vreme pînă înțelese unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit cam brusc, nu ți se pare? — M-am răzgîndit în legătură cu ce? — Afară! Cunosc imediat o curvă cînd o văd. Lanark deschise repede ușa și spuse: — Da, o să plecăm acum. Mulțumim pentru ajutor. — Ai grijă de tine, amice. O să dai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde se afla. Parcaseră la marginea drumului și în cabină, în dreapta, avea loc o ceartă. Șoferul spunea furios: — în cazul ăsta, poți s-o ștergi. — Dar de ce? întreba Rima. — Te-ai răzgîndit cam brusc, nu ți se pare? — M-am răzgîndit în legătură cu ce? — Afară! Cunosc imediat o curvă cînd o văd. Lanark deschise repede ușa și spuse: — Da, o să plecăm acum. Mulțumim pentru ajutor. — Ai grijă de tine, amice. O să dai de necaz, dac-o să rămîi cu ea. Lanark se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
l-ai avea și pe al treilea. Ridică o sprânceană. ― Evident, asta nu-i decât o ipoteză. Gosseyn renunțase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună pe un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Își îngustă ochii, bănuitor. Tipii aceștia urmăresc un anume scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur și fără semnificație, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieșise în mod real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu duritate pe celălalt ― după cele întâmplate noaptea trecută, nici nu m-am gândit la dumneata. Atitudinea lui Prescott nu lăsă să se ghicească vreo reacție la această readucere aminte. Se întoarse, făcu câțiva pași vrând să plece, apoi se răzgândi, reveni și-l privi fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vor amesteca prea mult în treaba asta, niște oameni mai în vârstă și mai puternici, precum Discipolul, îi vor da la o parte. Transpiră. Într-o fracțiune de secundă, se gândi să încerce ceva încă neîncercat până acum. Dar se răzgândi numaidecât. Puterea atomică nu era decât una din formele de energie pe care le putea controla grație creierului secund. Dar a ști că se poate, și de-a o face realmente, astea erau două aspecte complet diferite ale problemei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
l-ai avea și pe al treilea. Ridică o sprânceană. ― Evident, asta nu-i decât o ipoteză. Gosseyn renunțase să mai creadă că a avut vreodată două corpuri. Tocmai voia să i-o spună pe un ton batjocoritor, dar se răzgândi. Își îngustă ochii, bănuitor. Tipii aceștia urmăresc un anume scop de încearcă să acrediteze o asemenea idee. La prima vedere, totul părea obscur și fără semnificație, dar el nu trebuia să uite că nici o clipă nu ieșise în mod real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu duritate pe celălalt ― după cele întâmplate noaptea trecută, nici nu m-am gândit la dumneata. Atitudinea lui Prescott nu lăsă să se ghicească vreo reacție la această readucere aminte. Se întoarse, făcu câțiva pași vrând să plece, apoi se răzgândi, reveni și-l privi fix pe Gosseyn. Atitudinea lui reflectă o ostilitate rece, însă în ochi i se citea curiozitatea. ― După cum probabil bănuiești, noi îți căutăm celelalte corpuri. Prima reacție a lui Gosseyn fu de a se depărta de Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
domnului Grosvenor meritul că ne oferă întotdeauna posibilitatea de a ne ridica la nivelul domniei sale, zise Smith, cu un zâmbet sardonic. - Alte observații? întrebă Kent, pe un ton triumfător. Câțiva oameni din sală părură dornici să ia cuvântul, dar se răzgândiră. - Ca să nu mai pierdem timpul, urmă Kent, eu zic să supunem la vot propunerea domnului Grosvenor, și Kent înaintă încet în sală. Grosvenor nu-i vedea fața, dar îi bănuia expresia arogantă. - Îi rog pe toți cei ce sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ar fi prins tare bine), doar ca să dea o mână de ajutor. Nicu știa că, în ce-l privește, alege 9 și 8, adică anul care urmează, iar restul îi revenea portarului, doar că el azi se gândește, mâine se răzgândește. Nea Cercel îi răspunse și de data asta că nu-i de glumă, trebuie să mai chibzuiască. Din gazeta de astăzi avea pentru Nicu o știre mai tare decât cele cu Jack Spintecătorul, care erau până acum reginele știrilor. Portarul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
eu deschid ușa. Omul se retrase, dar tot degeaba. Oricât de tare trăgea Fara de ușă, ea nu se deschidea. Undeva în mulțime, cineva spuse cu mult subînțeles: - Ușa a hotărât să-ți dea drumul înăuntru, dar apoi s-a răzgândit! - Ce prostii spui, zise cu violență Fara. Cum adică ușa s-a răzgândit? Ce, ești nebun? Nici o ușă nu e înzestrată cu rațiune. Fara se uită sever la magazin. Clădirea se înălța acolo sub cerul nopții, dar strălucea ca lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara de ușă, ea nu se deschidea. Undeva în mulțime, cineva spuse cu mult subînțeles: - Ușa a hotărât să-ți dea drumul înăuntru, dar apoi s-a răzgândit! - Ce prostii spui, zise cu violență Fara. Cum adică ușa s-a răzgândit? Ce, ești nebun? Nici o ușă nu e înzestrată cu rațiune. Fara se uită sever la magazin. Clădirea se înălța acolo sub cerul nopții, dar strălucea ca lumina zilei, străină de locul acela, amenințătoare, imposibil de cucerit. Se întrebă ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se permită să vină aici indiferent dacă noi îi vrem sau nu, forțând în mod ilegal vânzarea terenurilor, după ce pun mai întâi mâna pe ele? Îi veni deodată o idee și întrebă aproape fără suflare. - Ascultă, nu cumva te-ai răzgândit în privința solicitării lui Jor de a păzi fațada magazinului? Fața rubicondă de pe placa video se impacientă. - Ia uite ce este, Fara, lasă rezolvarea acestei probleme pe seama autorităților legale. - Bine, dar nu-l lăsa pe Jor să plece, zise cu încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ce i se întâmplă. În schimb, colonelul putea recurge la autoritatea legilor din Imperiul Isher. N-avusese intenția să se întoarcă până dimineața pe "Bulevardul Șansei". Dar acum, când i se părea că și-a lămurit îndoielile din inimă, se răzgândi. Dacă ar câștiga cinci mii de unități monetare pentru a cumpăra acel rang în armată, atunci comorile împărăției ar putea începe să curgă înspre el. Și Lucy Rall... nu trebuia să uite de Lucy. Până și o zi de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu el? Generalul Doocar rosti vorbe foarte tăioase: - Colonelul Medlon mă informează că tânărul candidat la rangul de ofițer nu a revenit la ora stabilită. Colonelul presupune că acesta a aflat ce se pune la cale și, probabil, s-a răzgândit. Împărăteasa medită un timp în tăcere. Explicația părea greșită. Băiatul nu-i făcuse această impresie. Și pe urmă îi vorbise chiar ea personal. Împărăteasa nu subestima puterea unor asemenea contacte directe. Oamenii care o cunoșteau pe Împărăteasa din Isher îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca prieten al proprietarei. După încă o săptămână de tatonări, Veterinara fu înștiințată: — Lăsați-l să-și rupă gâtul, le spuse. Un îngrijitor îi deschise porțile fără ca măcar să-l privească ori să-i spună vreun cuvânt. Avea chef să se răzgândească, dar credea că se face de râs, după ce insistase atâtea zile. Se îndoi cu tot corpul în față, lipit de grumazul animalului încălzit, și armăsarul îi simți frica. Păși în afară și se duse spre câmp ca spre un tărâm
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce doriți în schimb? ― O scurtă colaborare. ― În ce problemă? ― Aceasta o vom discuta mai târziu. ― Cine mă asigură că nu e o provocare? Inginerul auzi un scrâșnet, apoi vocea femeii mocnită: ― Mă întreb dacă nu e cazul să mă răzgândesc. Nu suport dobitocii! Cine și-ar bate capul să provoace un individ a cărui unică perspectivă este ștreangul? ― Presupun că aveți dreptate. Unde pot să vă întîlnesc? ― Mâine la biserica catolică. Mă vei aștepta la primul confesional de la intrare. ― Hm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea pe picioare. ― Ce... să cînt? ― Orice, dar mai repede. Trase încă o dată. Glonțul perforă mâneca profesorului și se înfipse într-un tablou cu micșunele. Șerbănică Miga căscă gura să spună ceva, dar se răzgândi. ― Hai, Ioniță, șopti Melania, vezi că altfel nu se poate. O să te ajutăm și noi. Dragu începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]