2,802 matches
-
atestat, începînd cu secolul al VI-lea, sub formele: Grisi, Grissia, Gresia; apoi, în Evul Mediu, cu variantele grafice: Kris, Kirüs, Kërës, Kerezs, Körözs, Körës, Körüs. Sașii l-au numit Kreisch, Krisch, Körösch, iar maghiarii, Körös. Soluțiile etimologice sunt numeroase: radicalul trac. Krs, kres, „multicolor“, corelat cu sanscr. Krșna, prus. Krisnas, ir. ciar(s), „negru“; gr. hrisia > hrisos „aur“ (ungurii l au tradus o perioadă cu Aranyos, lat. Auratus), toate greu de „condus“ fonetic spre Criș; sl. kriș, „cruce“ (apropiat de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și un sat), care provin dintr-un sl. dǔbova (< dǔb „stejar“ + sufixul toponimic -ov). Dîmbovița nu poate fi derivat diminu tival romînesc de la Dîmbova, deși sufixul -ița, împrumutat din slavă, este de multă vreme funcțional în limba romînă, accentul pe radical nefiind caracteristic diminutivelor romînești, apelative sau toponime, ci elementelor lexicale formate în slavă. Dacă ar fi fost derivat în limba romînă, toponimul Dîmbovița ar fi trebuit să fie accentuat pe sufix (precum Craiovița, Dunărița etc.). Toponimele Dîmbu(l), Dîmbău, Dîmburele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie, dar în trecut și ca prenume). Forma maghiară e ulterioară, dezvoltîndu-se din cea romînă (invers nu e posibil din punctul de vedere al corespondențelor fonetice). Radicalul numelui de persoană este, evident, slav (ipoteza deri vării dintr-un împărat latin Severus este hazardată, întrucît fonetic ar fi rezultat Ser). Nici proveniența dintr-un nume de sfînt Severinus nu e posibilă fonetic (ea ar fi dus, potrivit normelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vînt de nord“). Acesta, urmat de sufixul -in, a putut duce la un nume de persoană sau/și de loc Severin. Fără sufix a putut evolua la *Sever, *Seaver, apoi la un antroponim, Severeanu. Comparabil cu această soluție, ipoteza unui radical bulgaro-turcic *sever neatestat nici în Bulgaria, nici în Ungaria (cf. suvur, „marmotă“) + sufixul -n este de neluat în seamă. Dunăre Este singurul fluviu care trece pe teritoriul Romîniei și constituie, într-un anumit tronson, granița dintre țara noastră și alte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf. Același radical se găsește în numele a două sate, Hunyócz, al unui pîrîu, Huňova, al muntelui Hunova, toate din Ardeal, dar și în Hunia din județul Dolj, Huniea Albă și Hunia Comeana (o tautologie toponimică) din județul Mehedinți. Corelate cu grupul de nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unei frunze, în Jiu și care sunt diminutive cu sufixul -îcî > eț ale lui Șil’ (ca în bg. kolec > rom. colț; sl. kinec > rom. clinț; srb. klanec > rom. cleanț; srb. Mehedinec > Mehedinț). În teritoriile învecinate există toponime derivate din același radical Șil sau Șil’ (slav. Žilec > magh. Zsilecz, magh. Zsilicz; slov. Žilinca > magh. Zsilincza, ucr. Žiliaștina, Zilusjka). Se poate presupune că radicalul acestora, ca și al formei vechi a Jiului, este același cu al sl. Șila, „vînă, filon“ (din derivatul Șilav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sl. kinec > rom. clinț; srb. klanec > rom. cleanț; srb. Mehedinec > Mehedinț). În teritoriile învecinate există toponime derivate din același radical Șil sau Șil’ (slav. Žilec > magh. Zsilecz, magh. Zsilicz; slov. Žilinca > magh. Zsilincza, ucr. Žiliaștina, Zilusjka). Se poate presupune că radicalul acestora, ca și al formei vechi a Jiului, este același cu al sl. Șila, „vînă, filon“ (din derivatul Șilav care a dat în romînește jilav, „umed“). Hasdeu consideră că din aceeași rădăcină scitică șil, „apă, fluviu“, derivă în ultimă instanță
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
intra în aceeași serie onomasiologică cu Cerna și în seria formală Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta, numele ar putea avea doi formanți antroponimici, explicabili dacă Maros ar fi fost fiul Marei (deci „al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a dat numele cîmpului, Mureș, devenit „Mureșul Mariei“) e posibil și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Unii năsăudeni au auzit (nu se știe de la cine) de o bază slavă, na sŭ voda, cu sensul „spre susul apei“ (imaginată, probabil, pornindu-se de la prima atestare, greșită se pare, din 1264, Nazowd). Alții s-au gîndit la un radical maghiar, aszú, „uscat“ „sec“ (vezi Aszód), anticipat de un n protetic apărut frecvent în rostirea populației săsești din zonă, iar un cunoscător al dialectului săsesc a propus, din contră, ca etimon Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel, a fost compus cu formantul Dorf, „sat“). Așadar, creat de slavi, preluat de romîni și transmis maghiarilor și sașilor, fiecare aducînd adaptări și corecții, Năsăudul are, ca și alte nume de locuri, o geneză complicată, „multilingvistică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbi), pînă astăzi. Sensul originar nu a putut fi identificat cu precizie. Originea a fost considerată, pe rînd, traco-dacică, scitică, ilirică, germanică sau chiar latină. Astfel, unii specialiști apreciază că numele provine din tracodacă, fără să-l pună în legătură cu vreun radical. Hasdeu, în schimb, propune la baza numelui radicalul scitic sau agatîrșic (agatîrșii erau o populație scitică tracizată) *alt, care ar însemna aur și care este întîlnit și la popoarele turanice sub forma altyn, altun, în Caucaz găsindu-se un toponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi identificat cu precizie. Originea a fost considerată, pe rînd, traco-dacică, scitică, ilirică, germanică sau chiar latină. Astfel, unii specialiști apreciază că numele provine din tracodacă, fără să-l pună în legătură cu vreun radical. Hasdeu, în schimb, propune la baza numelui radicalul scitic sau agatîrșic (agatîrșii erau o populație scitică tracizată) *alt, care ar însemna aur și care este întîlnit și la popoarele turanice sub forma altyn, altun, în Caucaz găsindu-se un toponim identic. Această origine este susținută de faptul că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alluvies < adluvies, alluvium < adluvium, „puhoi“, provenite, în ultimă instanță de la luo, „spăl“, ca și lavo, „spăl“); lut < lutum . C. Poghirc a comparat numele Olt cu hidronimul baltic Aluote și cu entopicul aluots „izvor“, presupunînd că ambele au la bază un radical indo-european *el-/*ol, „a curge, a se revărsa“, constituit din mai multe cuvinte cu sens apropiat. Acest radical este identificat de lingvistul bulgar Ivan Duridanov ca formînd baza unor toponime balcanice (Altos în Grecia, Altus în Iliria) și chiar a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
C. Poghirc a comparat numele Olt cu hidronimul baltic Aluote și cu entopicul aluots „izvor“, presupunînd că ambele au la bază un radical indo-european *el-/*ol, „a curge, a se revărsa“, constituit din mai multe cuvinte cu sens apropiat. Acest radical este identificat de lingvistul bulgar Ivan Duridanov ca formînd baza unor toponime balcanice (Altos în Grecia, Altus în Iliria) și chiar a unui apelativ, alta(s) „apă curgătoare, pîrîu“. Eugen Tănase găsește și alte paralele, în primul rînd occitanul Olt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
considerate ca referindu-se toate la aceeași realitate geografică. Este foarte probabil, așadar, ca toponimul Siret să aparțină substratului, ca multe alte ape importante de pe teritoriul romî nesc (Argeș, Ampoi, Buzău, Criș, Lotru, Motru, Mureș, Olt, Prut, Someș, Timiș, Tisa). Radicalul din care provine el nu este însă cunoscut, din cauza cunoștințelor precare privind limba tracodacă și limbile învecinate din care ar fi putut proveni. Ipoteze plauzibile există: iranianul ciarant, „iute, rapid“, împru mutat prin sciți, care ar explica foarte bine Tiarantos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iranianul ciarant, „iute, rapid“, împru mutat prin sciți, care ar explica foarte bine Tiarantos, dacicul sar(comparat cu sanscritul sar, care înseamnă „rîu“), în varianta cu e, sub influența unor forme asemănătoare întîlnite în Tracia, Iliria și Dalmația (puse pe seama radicalului indo-euro pean ser „a curge“, înrudit, probabil, cu s(t)ru, „a curge“, regăsit în toponime ca Struma, Streiul, Serta, Istrița). În sprijinul acestei ultime ipoteze vin formele atestate în documentele medievale: Seret, Serete, Siret, Siretkogo (o variantă slavă de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
șase sate din zonă (Someșul Cald, Someșul Rece, Someșeni, Someș-Gorus lău, Someș-Odorhei, Someș-Uileac) și Culmea Someșului (subu nitate a Cîmpiei Banatului și Crișanei). Într-o inscripție antică este consemnat toponimul Samus, care a fost pus de către unii învățați pe seama unui radical tracic *sam „liniștit“, de către alții în legătură cu gr. sámos, „ridicat“ „înalt“, dar, potrivit legilor fonetice ale limbii romîne, samos ar fi dat astăzi sam (-us final ar fi dispărut), iar rostirea lui a ca o deschis (ca în Alutus > Olt, Marisia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tămpă, „vîrf, pisc“ oferă o bază mult mai plauzibilă geografic în primul rînd pentru ridicăturile de teren (de la acestea au putut fi denumite, prin transfer, celelalte categorii de topice), și anume un apelativ romînesc străvechi, tămpă, tîmpă, provenit dintr-un radical preroman, cu urmași în unele dialecte meridionale italiene și la albanezii din Calabria. Interesant este că unul dintre vîrfurile Tîmpei este numit de sași Raupenberg, adică „muntele omizilor“, evident o etimologie populară pentru Ruppin Berg (e atestat sub forma Ruppin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
După secolul al XV-lea, numele latinesc este Tibiscus sau Tybiscus (ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub forma slov. Tisa, Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii (Tisa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau ficat sunt descompuse în glicerol și acizi grași. Glicerolul intră în calea metabolică a glucidelor. Lanțurile lungi ale acizilor grași suferă în ficat un proces de beta oxidare, fiind scindate în fragmente ce conțin câte doi atomi de carbon (radicali acetici), fragmente care se combină cu CoA dând naștere la acetil CoA. Acetilul intră în ciclul acidului citric și este oxidat până la CO și H2 2O. Ficatul nu poate folosi toată cantitatea de acetil CoA formată, în schimb prin condensarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
aparatului cardiovascular includ: vasodilatația dependentă de debit, vasodilatația indusă de diverse molecule semnal (inclusiv efectul moderator față de acțiuni vasoconstrictoare), rolul antitrombotic prin inhibarea aderării plachetare și anti inflamator prin inhibarea aderării leucocitare, efectul antiproliferativ, precum și o participare complexă în tabloul radicalilor liberi. Interacțiunea NO cu endoteliul vascular determină creșterea permeabilității celulare și favorizează pătrunderea, în și prin intimă, a unor componente intravasculare. Una din cele mai importante implicații funcționale pentru NO este vasodilatația determinată de debit, unde o creștere a debitului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
Sterilitatea cuvintelor Sextil Pușcariu desemnează drept una dintre cauzele dispariției unui cuvânt și ceea ce el numește „sterilitatea“ sa, adică neputința lui de a produce o familie numeroasă de derivate în care să se poată recunoaște, ca purtător al ideii, același radical, prin care cuvântul să se păstreze în memoria vorbitorilor. Cuvintele de acest fel sunt eliminate de împrumuturi. Astfel, prin lipsa de derivate este explicată dispariția totală sau numai în anumite regiuni ale teritoriului românesc a unor cuvinte ca aceră < lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
etiopian a ajuns la noi și pe un traseu diferit: în limba veche, exista cuvântul șeitan „drac“, care a ajuns la noi din turcă (șeytan), unde a pătruns, prin arabă (šaiătn), din ebraică. Cuvinte amerindiene Termenul amerindian, creație recentă din radicalul cuvântului America și indian (în franceză, amérindien apare la 1950), este folosit pentru a denumi populațiile indiene din America. Descoperirea și cucerirea continentului american de către spanioli și portughezi (în secolele 15-16) și a unei părți a teritoriului canadian de către francezi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
termen generic și pentru a denumi un „iepure de câmp“, în timp ce urmașii lui cuniculus (sp. conejo, v. fr. conil) înseamnă „iepure de casă“. De precizat că v. fr. conil a fost înlocuit de fr. lapin, care are la bază un radical *lappa „piatră plată“, cuvânt de origine preromană. A căpătat și acesta sensul de „vizuină“, pentru că iepurii își aveau culcușul adesea sub pietre. Româna are un singur termen, continuator al lat. lepus, care a devenit rom. iepure. Cuvinte păstrate în română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
nu numai la nivel cerebro-spinal, ci și în unele țesuturi și organe periferice, îndeplinind rol de mediatori chimici ai inervației vegetative non-adrenergice și non-colinergice. I.6.9. MEDIAȚIA CHIMICĂ GAZOASĂ Progresele tehnice din ultimele decenii au precizat că nu numai radicalii liberi ai oxigenului, ci și speciile radicalare ale azotului și carbonului determină modificări importante ale excitabilității neuronale centrale și periferice. I.6.9.1. Monoxidul de azot (NO). Identificat inițial cu factorul endotelial de relaxare (EDRF), este sintetizat la nivel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]