27,753 matches
-
și dorințe, ceva ce se face și se desface ca o ființă proteică în oceanul zilelor, cerând fiecăruia iubire și oferind la fel de mult. O dinamică inefabilă din care, odată ce ai intrat, n-ai mai ieși niciodată. Cu pași mici și rari, supraveghind-o pe Clara, care țopăie în jurul lui, descoperind mereu câte ceva ce o oprește din drum, Domnul R. se îndreaptă spre „casa dragostei”, aceea reală, profilată pe cerul incendiat de un apus de soare măreț, cum nu știe să mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
le-a convenit: hidrogenul din atmosferă, iar oxigenul din fotosinteza florei. De asemenea, le-a convenit faptul că noi ne-am trezit pe planetă de același sex, deci fără reproducere naturală. Noi nu ne îmbolnăvim, nu ne accidentăm. în cazuri rare se reface partea accidentată prin clonare ca să nu piardă un sclav. Eram 128 considerați obiecte de schimb, vănzare cumpărare. Eu, într-un milion de ani, am fost văndut și cumpărat de mii de ori. Ca să nu murim sau să ne
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o face în 104 ani. Animație. Dar frumoasa Venus? Aurora: Venus, planeta iubirii, ne va servi o mare surpriză; la 6 iunie va trece printre Pămănt și Soare pe fața căruia va proiecta o pată neagră, umbra ei; o eclipsă rară și stranie care vine odată la 243 de ani. Animație. Profesorul: Eclipsa din anul 1882 a marcat mari evenimente de progres: Robert Coch a descoperit bacteria care provoacă tuberculoza, iar Thomas Edison a construit prima centrală de electricitate, inaugurănd era
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
apriorică a spiritului omenesc. Receptarea de excepție a cuvântului, a limbajului poetic se datorește tocmai potențialului iradiant de eliberare din lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
genetică spirituală, cultivată apoi prin lecturi din marea poezie. Armonia prozodică Interacțiuni cu logica internă Având în vedere complexitatea acestei componente a poeziei, ne vom referi în primul rând la Eminescu, a cărui armonie prozodică este rezultanta unei construcții de rară știință și rafinament, angajând, practic, tot ceea ce se poate înscrie în această sferă noțională. Vom relua unele considerente din capitolul închinat armoniei liricii eminesciene al lucrării "Spațiul poetic eminescian" (ed. Junimea, 1982). Armonia eminesciană este efectul in primul rând al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a acorda lucrurilor zilnice și micului tipar în general valoare primordială în univers. Ca și la Eminescu, la poetul din Lancrăm totul se petrece pe plan cosmic. Un element, un fapt cu rezonanță de nemărginire transmută lucrurile printr-o magie rară în peisajul albastru al nesfârșiri: "Inima tresare și răspunde-n Ursa Mare"; ".Oaspeți suntem/ în tinda luminii/ cu cerul vecini"; S-a întors, ah! în lume-o stea/ mi-s arse mâinile de ea"; În seara aceea ceva se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost corezonant cu puritatea simțirii: " Sufletul poate face în așa fel încât toate simțirile trupului, care sunt imagini ale lucrurilor, să fie viețuite în Dumnezeu". Și a trăit din plin sublimul final al Ethicei: "Sed omnia praeclara tam difficilia quam rara sunt" dar toate lucrurile minunate sunt tot atât de dificile, pe cât sunt de rare. Acesta este destinul pe care și l-a asumat Nietzsche: Nur Narr ! Nur Dichter! "Cum aș suporta să fiu om, dacă omul nu ar fi de asemenea poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului. În cartea sa fundamentală, De gli eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încât îl poate crea pe însuși Dumnezeu. Potrivit fizicii actuale, există o conștiință independentă de procesele neuronale, de materie, precedând-o și putând acționa supra materiei, astfel că omul poate controla axiologic creația. Asemenea conștiințe pot fi străfulgerate de adevăruri rare sau unice. Este conștiința-martor extramundană eminesciană. "Ne-lumea" din concepția lui Eminescu și "antilumea" întrevăzută de noua fizică ar putea fi puse în analogie cu deschisul rilkean, acel "Nirgends ohne Nicht: Das Reine, Unüberwachte";Niciundele fără nimic, Purul, Nevegheatul. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
urmat de încă unul, tocmai la Fez. Citise povestea cu studenta botanistă și manuscrisul unui anonim arab de secol VIII (sau IX?) de la Archivo de Indias. Despre cum făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie arabă alunecoasă ca o iederă otrăvitoare o hartă, ceva, niște apeducte, niște ca verne care, odată dezgropate, se dovediseră a fi un soi de Atlantidă urbană, un alt oraș
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici măcar nu trebuie să alerge prea mult. Erau doi și amîndoi se transformaseră în două imense gogoloaie de nămol din care nu se distingeau decît rîturile. Acum, că auziseră zgomotul apropierii unui alt animal, scuturau abitir din genele scurte și rare, pentru a-și elibera ochii din strînsoarea pămîntului uscat. Pentru că ăsta era cel mai amuzant aspect toată masa de nămol adunată și suprapusă în straturi generoase pe corpurile lor se uscase, în bătaia vîntului și în căldura soarelui, și le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
a restrâns și doar numele târgului mai amintește de mediul natural plăcut de altădată. În folclorul local ipotezele legate de originea numelui vorbesc de frumusețea unor doamne (“o hangiță frumoasă”, “o negustoreasă frumoasă din Hârlău”, “Domnița Ruxanda - de o frumusețe rară”) și de târgurile frumoase care se organizau aici, iar majoritatea călătorilor străini care au trecut prin urbea noastră au remarcat mai mult mediul natural plăcut și mai puțin elementele urbane. Datorită așezării geografice favorabile Tg. Frumos a apărut sub formă
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
iubiri, o treaptă a ascensiunii în timp. Timpul de gheață, în care iubirea este din nou acasă, prin fiecare dintre noi, dacă ne-a ales. Observă, te rog, că nu fac, doamne ferește! apologia sinuciderii, și nici nu o justific. Rarele cazuri de care aflăm întâmplător și uităm repede ar putea să nu aibă nimic, sau aproape nimic comun (în intenția actorilor, desigur) cu scenariul pe care ți l-am propus. Cu toate că nu fac abstracție de ins și de glasul speciei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din borcane. În momentele rare de relaxare îi sună în ureche, de undeva, de departe, un cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou în studii, în calcule și formule, confruntând hărți și diagrame, adunând meticulos
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
1 mai, 23 august...), așa că acum îi oferă, generos, satisfacția de „a-l servi” pe el cu un bilețel de un leu, pentru că este și el om, ca ei, un pasager anonim în căutarea unui bilet. Situația îi oferă plăcerea rară de a recădea în anonimat, de a nu se mai simți un personaj cu atâtea sarcini, atâtea responsabilități... O adevărată terapie democratică! Este atât de „popular” încât nu refuză un pumn de semințe de la femeia de serviciu, fapt observat la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-l suna pe psiho logul Bogdan Urmuzescu și, cum cu nevoile imperioase nu e bine să te joci, îl și sună, nemaiținând cont că e miez de noapte. Alungat din patul lui călduț, psihologul Bogdan Urmuzescu își jură în barba rară, în timp ce se arunca într-un taxi, că o să înceapă chiar de mâine să studieze ca să devină inginer, că viața de psiholog e de tot căcatul și că să fii sculat din somnul cel mai dulce nu e nici o sfârâială. Ajunse
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a dreptul nemul țumit de sine. De la întâlnirea cu Marina se întorsese relativ devreme și oribil de plictisit. Ce dracu i se păruse lui Manole că aia e o femeie de nu s-a mai pomenit? Era de o stupizenie rară, chiar rară, adică nici măcar stupizenia asta a ei nu era densă și, în plus, avea un fund cât o baniță. La naiba cu toate! Iar își pierduse ziua nefăcând nimic din cele ce-și propusese. De exemplu, până acum ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nemul țumit de sine. De la întâlnirea cu Marina se întorsese relativ devreme și oribil de plictisit. Ce dracu i se păruse lui Manole că aia e o femeie de nu s-a mai pomenit? Era de o stupizenie rară, chiar rară, adică nici măcar stupizenia asta a ei nu era densă și, în plus, avea un fund cât o baniță. La naiba cu toate! Iar își pierduse ziua nefăcând nimic din cele ce-și propusese. De exemplu, până acum ar fi putut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
am dus pe copcă... Pompierul închide și-i face semn capului pleșuv să-l ajute să-l târască pe redactorul-șef până la canapeaua din hol. Redactorul-șef e greu, capul îi pocnește de fiecare treaptă, iar respirația îi este din ce în ce mai rară și mai scurtă. Din Salvare descind șoferul și o doctoriță cu stetoscop atârnat la gât. Îl consultă. — A consumat alcool? Pompierul bulbucăie ochii spre sticla rămasă pe masă. — A consumat... ceva... — E aproape în comă. Ce medicamente sunt astea, pe
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației care se ofilea de fiecare dată când autorul uita că nu are ce să vadă acolo, și căzu pe gânduri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-o și a făcut faptul public. Vorba prințului Dimitrie Ghika, fost ministru de Externe în guvernul Iorga (1931-1932), mergem de la aristocrație la mitocanocrație. Jules Cambon a crezut și s-a înșelat că după măcelul din 1914-1918, războaiele vor fi mai rare, a știut însă că, dacă vor avea loc, le vor depăși în atrocitate pe cele anterioare. A regretat înlocuirea limbii franceze proces în fază de debut atunci cu limba engleză ca limbă diplomatică. Și-a pus speranța în Liga Națiunilor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dintre S.U.A. și Spania*. Guvernul francez, la cererea celui de la Madrid, m-a întrebat dacă credeam că s-ar fi putut ajunge la o înțelegere care să poată pune capăt războiului. După mature reflecții, am răspuns afirmativ. Astfel, am avut rara onoare de a fi, pentru a spune așa, un "dublu ambasador", reprezentând astfel, vreme de mai multe luni, Spania și, în același timp, Franța. Am urmărit mersul negocierilor direct, împreună cu președintele Statelor Unite, domnul Mac Kinley, și cu secretarul de stat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
teamă". Acum, omenirea începe să aibă tot mai multă oroare față de ideea războiului între națiuni: convențiile de arbitraj, Tribunalul de la Haga, Societatea Națiunilor iată materializarea unui sentiment unanim care va face ca războaiele să fie, de acum înainte, tot mai rare. Este rezultatul unei lungi și tihnite acțiuni, care s-a făcut simțită până și în limba cancelariilor, căci diplomația a fost auxiliarul activ, însă prudent, al acestei evoluții a spiritelor. Cine ar mai îndrăzni să vorbească astăzi despre un război
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
putea menține pacea. Grație cerului, democrațiile sunt sensibile la onoare! Ca vechile aristocrații, ele au grijă de interesele lor materiale. Iar acesta este un motiv suficient pentru ca orice conflict să fie posibil. Adevărul este că conflictele vor fi tot mai rare, deoarece este mult mai dificil să antrenezi în război un popor decât un guvern. Este foarte posibil ca, dacă în 1914 partidul conservator englez ar fi fost la putere Guvernul Marii Britanii să nu fi întârziat în a face cunoscută hotărârea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
reușit să arunce și tristețea pe fereastră la fel de ușor cum aruncase perdeaua, tare bine ar mai fi fost. Dar stăruia sa-i fie mereu aproape, prietenă fidelă, să o urmeze pretutindeni, să nu o slăbească nici o secundă cu prezența ei. Rarele momente în care reușea să evadeze erau adevărate oaze de lumină, de bucurie și răsfăț. Și cât de scurte erau aceste momente... Îi venea să dea cu tristețea de pereți, să se sfărâme în mii de bucăți pe care să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]