1,916 matches
-
puternic semnal de respect pentru credințele și convingerile fiecărui individ". Jurnaliștii de la "France Soir" s-au solidarizat cu fostul lor director, publicând ieri un editorial în care criticau decizia patronului. "Ajunge cu lecțiile pe care ni le dau acești bigoți reacționari!", scria Serge Faubert." (Islamul nu știe de glumă, Cotidianul, 3 februarie 2006) Exemplul de mai sus ne arată dialectica acceptabilității. În interiorul paradigmei proprii, logica fiecărei părți este validă și bazată pe conținutul cunoașterii comune. Pe de o parte, europenii au
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
periodicul considera că Titulescu a fost înlăturat din guvern “în urma unei lungi campanii de manopere și intrigi”. În continuare se considera că înlocuirea lui Titulescu era temporară, că acesta reprezenta punctul cel mai înalt “ale unei lungi lupte între forțele reacționare ale țării influențate de naziștii germani și omul al cărui nume este sinonim cu alianța tradițională între România și Franța democratică”. Numărul de la 2 septembrie 1936 reliefa entuziasmul celor care erau împotriva Micii Cotidianul concluziona că înlăturarea lui Titulescu era
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
regim îi considera compromiși. "Inginerii sufletelor umane" expresia îi aparține lui Stalin trebuiau să fie ei înșiși revoluționați antropologic mai întâi. Astfel că întregul corp al învățătorilor moștenit de la vechiul regim a fost epurat, din rândurile sale fiind eliminate elementele "reacționare" care nu prezentau garanții de credibilitate politică. Lipsurile rezultate în urma acestor epurări au fost completate cu personal nou, lipsit de experiență dăscălicească, dar înzestrat cu fidelitate față de linia politică a Partidului. Puținii care au supraviețuit profesional epurărilor, alături de noua dăscălime
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriotism naționalist ca pseudopatriotism care trebuie înlocuit de "adevăratul patriotism" întemeiat în internaționalismul proletar. Prima miză este câștigată prin tehnica acuzării acuzatorilor: învinuiți de a fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul, ducându-le în pragul calamității sociale totale. În contradistincție cu falsa retorică patriotardă dinainte de război a acestora, comuniștii au fost singurii care s-au dovedit a fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este, deci, verificarea istorică irecuzabilă cum că "comunismul este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a patriotismului autentic, constructiv, pacifist. Naționalismul burghez, cu al său patriotism fascist (demascat ca pseudopatriotism) nu trebuie nicidecum confundat cu nobilul patriotism socialist. Primul este atins de un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția prin stimularea sentimentelor patriotice (p. 14). Articolul-program instituie o orto-semantică a patriotismului menită să fie utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic legat de internaționalismul proletar" (p. 10). Antinaționalismul implicit al doctrinei internaționalismului proletar elaborat în avangarda reflecției teoretice a marxism-leninismului a fost încorporat în literatura didactică românească sub
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi văzută din nou la lucru după momentul 30 decembrie 1947 când Partidul reușește abolirea monarhiei, transformând statul din Regatul României în Republica Populară Română. Prin înlăturarea monarhiei, a fost dărâmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. Era necesară înlăturarea unei forme de stat moștenite din timpurile întunecate ale Evului Mediu, urâtă de popor, formă de stat care constituia o mare piedică în drumul desvoltării revoluționare a României (Roller, 1952, p. 747). Am văzut cum semnificațiile monarhice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se declare drept coborâtori și apărători ai acelora cari, făcând toate relele, au înnegrit pe toți cei cari se încercau de a face binele în contra lor. Partita națională există de când există țara și de atunci ea se luptă împrotiva boierilor reacționari și antinaționali, partitei care s-a fost pus, cum ziserăm adesea, punctul de razem al pârghiei sale afară de națiune; partidă care n-a avut alte arme decât intriga înăuntru și în afară, răzvrătirile, denunțările la străini și omorul. Cunoscută e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
foarte mult pe boierii cei antinaționali, și pentru că-i fu milă de soarta norodului. Până astăzi Vlad Țepeș rămâne pentru toate spiritele supraficiale, după mărturisile boierilor, un călău, un monstru, un dușman al neamului său. Nemulțumiți de Vlad Țepeș, boierii reacționari trec în partea turcilor... partida acestor boieri pune pe tron pe un favorit al turcilor. Ce nume-i dă istoria? Radu cel Frumos. Pentru ce? Pentru că-i fu milă de acești boieri și se arătă cumplit pentru popor, întărind privilegiile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fi scrise undeva, să admitem așadar: Că o partidă națională exista din timpul lui Mircea cel Mare; Că ea susținea emanciparea țăranului; Ca șef de partid era Vlad Dracul și Vlad Țepeș. Iar pe de altă parte exista un partid reacționar, care se răzima pe străini și voia întărirea privilegiilor. Să întrebăm așadar istoria cine era acel Vlad Dracul, șeful partidului național liberal de pe atunci? Mircea I a domnit de la 1387 - 1419, adecă treizeci și doi de ani. În timpul său Casa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îl aflăm la Curtea împăratului turcesc din Adrianopole, unde se ocupa, cu aceeași treabă. Va să zică boierii din partidul național cari voiau emanciparea țăranului au izbutit a-l pune pe acest Vlad Dracul, ca șef de partid, pe tron? Iar boierii reacționari cari voiau privilegii țineau la linia legitimă a Basarabilor? Dar ceea ce-i mai ciudat în toate acestea e aiurarea desăvârșită în privința motivelor cari se substituie oamenilor de pe atunci pentru faptele lor. Naționali și reacționari? Democrați și boieri? Cearta care se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de partid, pe tron? Iar boierii reacționari cari voiau privilegii țineau la linia legitimă a Basarabilor? Dar ceea ce-i mai ciudat în toate acestea e aiurarea desăvârșită în privința motivelor cari se substituie oamenilor de pe atunci pentru faptele lor. Naționali și reacționari? Democrați și boieri? Cearta care se naște în urma lui Mircea e o ceartă dinastică. Mircea avusese un frate care a domnit înaintea lui, Dan I, un fiu legitim Mihail, și un fiu nelegitim, Vlad Dracul. După moarte-i veni imediat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
N-a avut Ștefan cel Mare a se bate tot atât cu Țepeluș ca și cu Radu cel Frumos? Și cu cine a intrat Țepeș în Moldova? Cu turci și cu tătari, cu neamuri străine. Dar cine era acei boieri reacționari despre cari vorbește "Romînul"? Unde sunt documentele din cari să se vază tendențele lor reacționare, unde sunt privilegiile lor întărite de Radu cel Frumos sau de Radu cel Mare? Toate acestea sunt mofturi, sunt scornituri gratuite în socoteala unei istorii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu Radu cel Frumos? Și cu cine a intrat Țepeș în Moldova? Cu turci și cu tătari, cu neamuri străine. Dar cine era acei boieri reacționari despre cari vorbește "Romînul"? Unde sunt documentele din cari să se vază tendențele lor reacționare, unde sunt privilegiile lor întărite de Radu cel Frumos sau de Radu cel Mare? Toate acestea sunt mofturi, sunt scornituri gratuite în socoteala unei istorii abia cunoscute, în care luptele dinastice jucau, din nefericire, cel mai mare rol în viața
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
el avea aceeași tendință de a uni creștinătatea în contra Semilunei; c-un cuvânt avea o idee superioară individualității sale. Ceilalți toți sunt contagiați de spiritul ambițios al veacului lor. Dar cât de falșă e toată înfățișarea "Romînului", cu boierii lui reacționari și liberali din vremea aceea, se vede de-acolo că tocmai documentele lui Vlad Dracul și Vlad Țepeș conțin numirea a mulțime de boieri, cu rangurile lor, pe când în documentele anterioare, ale lui Mircea, vedem vro 5 - 6 nume de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cel puțin de ce n-am combătut-o în modul în care combatem pe "Romînul. [23 ianuarie 1881] ["ERODOT AL "ROMÎNULUI" CONTINUĂ... "] Erodot al "Romînului" continuă cu autopsia istoriei naționale și se 'nțelege că orice Domn bun întîlnește în cale e reacționar, e turcofil, iar oricare taie capetele boierilor e național și liberal. Presimțisem că și Mihai Viteazul și Matei Basarab vor fi trecuți în registrul negru, iar Mihnea cel Rău și Mircea Ciobanul, descendenții armașului Dracea, vor fi schimbați în martiri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
următoarele: Nu putem să pierdem din vedere că reîntoarcerea la vechile datini nu înseamnă altceva decât întoarcerea la așezământul lui Mihai, fapt care se dovedește prin citirea legilor lui Matei Basarab, legi cu totul reacționare, cum am zice astăzi... Reformele reacționare ale lui Matei Basarab și nepomenita împilare a lui Constantin Basarab împinseră pe popor la desperare și la răscoală. Dorobanții și călărașii - iar nu seimenii - se scoală în contra tiranilor țării. Iată dar până și Matei Basarab devenit tiran al țării
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din Aleppo, martor ocular, spune că țara e foarte des populată, populațiune imensă. De la două milioane populația scade sub fanarioți la 175 000 suflete. După opinia "Romînului" boierii sunt de vină și la căderea lui Constantin Brâncoveanu, și anume boierii cei reacționari. Până și copiii știu cauza căderii Domniei române, numai modernul Erodot nu. Cauza e că Dimitrie Cantemir a încheiat cu Petru cel Mare fatalul tratat de alianță de la Lusk și că spătarul Toma Cantacuzin, în contra voinței Domnului său, a trecut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sofismă a foii oficioase, pe care o respingem. Al doilea cap de acuzație pe care ni-l face "Romînul" e aserțiunea noastră că soluțiunea cestiunii Dunării nu poate fi favorabilă decât sau vederilor Austriei, sau celor ale Rusiei. După sincerii reacționari întrupați cu sincerii liberali, cestiunea Dunării cu nici un preț nu se poate rezolva decât dîndu-se totul sau Austriei sau Rusiei ("Rom[înul ]" de la 20 mai). Favorabilă vederilor, zicem noi. Dîndu-se totul, zice "Romînul". Deosebirea e mare. Admițând că înlăturarea oricării
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a respectat niciodată, dar a ajuns, de câtăva vreme, la un grad de neomenie care pune pe gânduri pe oricine cugeta la rolul presei într-o societate liberă. Teza lui favorită este de-a demonstra că opozițiunea se compune de reacționari cari, în înțelegere cu străinii răuvoitori ai țării, uneltesc pieirea neamului românesc. Aceasta a spus-o ziarul "Romînul" nu o dată, nu de zece ori, ci de-o mie de ori; nu de un an, nu de zece, dar de când apare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
orice măsură. Chiar la începutul revistei sale el strigă: Văzând întreaga opozițiune pe deplin unită întru a distruge, cată să zicem și noi: Când românia se ridică, reacțiunea turbează! Văzurăm cu toții că sincerii liberali fură pe deplin uniți cu sincerii reacționari întru a calomnia, a lovi cu ochii închiși în orice parte, în orice fapt, pentru a opri cu orice preț, fie chiar și prin provocarea străinilor, ridicarea și consolidarea statului român. Și termină această parte prin aceste cuvinte semnificative: Avem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
noștri ceea ce e pământul Svițerei și al Engliterei pentru persecutații restului Europei. Acolo, sub scutul unui Hohenzollern, oricine se simte sigur și îndemînă. Nu m-aș mira daca ar ieși în publicitate știri că România urmărește domnia asupra Bulgariei, căci reacționarii de aici nu vor întîrzia de-a răspândi asemenea știri pentru a suspecta Regatul liber în ochii marilor puteri vecine. Un lucru e sigur: că, daca regele Carol ar avea ambiția de a domni și peste Bulgaria, la poporul bulgar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu totul, furia câștigului, a exploatării, a amăgirii trebuie să se întindă asupra țării întregi. Și, pentru că constatăm toate lucrurile acestea incontestabile, furia grecoteilor ajunge la paroxism, la delir. Citească cineva insinuațiunea din numărul de joi al "Romînului", că sincerii reacționari amenință pe rege cu asasinatul. Asta-i culmea minciunii, culmea istericalelor grecești care i-a apucat acești apelpisiți după frecătura ce le-o tragem de câteva săptămâni. Regele? Dar oare d. Bălăceanu, ministru plenipotențiar al României la Viena, de "reacționari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
reacționari amenință pe rege cu asasinatul. Asta-i culmea minciunii, culmea istericalelor grecești care i-a apucat acești apelpisiți după frecătura ce le-o tragem de câteva săptămâni. Regele? Dar oare d. Bălăceanu, ministru plenipotențiar al României la Viena, de "reacționari" ori de d. Brătianu a fost însărcinat la 1875 să previe pe M. Sa ca să scutească țara de o crimă? Republicanii de la Ploiești, eroii militari ai nopții de la 11 fevruarie cutează a ridica o asemenea acuzare contra... reacționarilor? [22 august
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Viena, de "reacționari" ori de d. Brătianu a fost însărcinat la 1875 să previe pe M. Sa ca să scutească țara de o crimă? Republicanii de la Ploiești, eroii militari ai nopții de la 11 fevruarie cutează a ridica o asemenea acuzare contra... reacționarilor? [22 august 1881] {EminescuOpXII 307} [""CORESPONDENȚA POLITICĂ" DIN VIENA... "] "Corespondența politică" din Viena a primit analiza unei note pe care d. Mancini, ministru de esterne al Italiei, a adresat-o în cestiunea Dunării ambasadorului italian din Londra, generalul Manabrea, și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]