3,026 matches
-
flacăra mi-a ars ochii. Dar ea îmi pârlise numai sprâncenele. "Trebuie să fie un îmblînzitor", mi-am zis, și mă așteptam să-l văd scoțând din sân o cobră. Tocmai trecea un nor în dreptul lunii. "Așteaptă, cu siguranță, să reapară luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
chinurile provocate de ea, rușinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-aș fi putut să-i supraviețuiesc. Mă hotărâsem încă de atunci să-mi ridic viața și nu era decât o chestiune de zile ca să ajung la faptă, când ai reapărut. Crezi că aș fi primit vreodată să fiu soția ta dacă n-ar fi fost sarcina? În ruptul capului, dragul meu! Aș fi putut contracta o căsătorie chiar în situația aceea dacă voiam. Ți-am spus că am întîlnit din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici, sârmoși, cu rădăcinile acoperite de nisip. Unica formă de viață. Mașina rulează monoton, pe o șosea perfect pustie, iar eu mă gândești la ale mele. Mă tem că am putea vorbi de o actualitate a deșerturilor în lumea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scumpe, ca unui Domn și Împărat, trimis de cer, dar de fapt, fiind un om rău, și temânduse că Pruncul îi va lua tronul, el a plănuit să-L omoare. „Craii la drum, iar au plecat, Și Steaua ce-a reapărut, Spre Betleem i-a îndrumat, Unde-au găsit Pruncul Născut.” Nu L-au găsit într-un palat, ci în Peștera sărăcăcioasă și umedă: „Dormea în iesle Cel ce este, Al universului Stăpân, Căci, ca un rob a fost născut, În
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
cum acești oameni serioși erau deodată cam "șui", cum ar fi zis Lina în moldoveneasca ei singuratică. Acces trecător, de altfel, cum bine credea doamna Schmidt. Și iată că, după atâta timp, când quartetul Schmidt era de mult dizolvat, Oyral reapărea pentru a 204 205 consemna starea lirică a doctorului Rim, care, desigur, și uitase când și cum căpătase în el acel ritm dezordonat. Oyral Oyra! Așa primise într-o zi Rim pe Nory, plin de bună dispoziție. Și acum încă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
necunoscută". Argumente care făcuse Linei impresie. Sum Sia, față de riscul de a fi izgonită, părea mai cumințită, o liniște cuprinsese casa ispășitoare a Rimilor, când, într-o zi - ar fi fost poate imprudent să i se zică bună - Trubadurul Lică reapăru, schimbat, ca un om întors dintr-o lungă călătorie. Nici doamna Vera, ce-și luase cu totul nădejdea, nu-1 văzuse sosind și nici Sia, care tot mai pîa-dea din când în când strada. Era, e drept, ora cam întîrziată; după
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el nedumerit. Nai nimic, haide, moșule, scoală. - Nimic, nimic, dar trebuie să-l îngropăm, altfel dăm de dracu’, zise, soldățește, căpitanul. Trezit deodată din beție, tăietorul înțelese cel mai bine cuvintele lui Meițanu. Dispăru în întuneric și după un timp reapăru. - Aduceți-l încoa. Ține bine. Sub o tufă de agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele și toți trei sau împrăștiat. Peste mulți ani, când orașul se înnoi, s-a deschis
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
atunci am devenit conștient că-mi iubeam părinții. 57. Canicula s-a prăbușit brusc. S-a făcut aproape frig. Probabil, a nins la munte. A și plouat, dar nu suficient pentru a răcori pământul chinuit de secetă. Pe zid au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit, ce mă așteaptă. Cum zicea Nietzsche? Orice adevăr care nu mă omoară mă face mai puternic. Aceste vorbe care mi-au plăcut enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să ajung să fiu operat de urgență, fără preliminariile obișnuite. Cam asta mă preocupă acum, în vreme ce seceta continuă. Cerul rămâne decolorat și mă feresc să ies afară la amiază când e pârjol. De multă vreme, nici ciorile n-au mai reapărut pe zid în cursul zilei. Nu sunt, totuși, păsări de deșert. Trăiesc, s-ar zice, pasiv. Orice presupune efort mă obosește. Dar, poate, au dreptate cei care cred că numai ceea ce se face cu pasiune merită să fie făcut. Oricum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În pernă, pe partea pe care se culcase obosită; apoi Într-o fracțiune de secundă, dormea cît noaptea Întreagă pînă cînd, singură, lăsa să-i pătrundă În urechi ecoul cuvîntului „Mămico“, pronunțat de Julius, care-i lumina sosirea zilei și reapărea În sfîrșit cu un surîs blînd și leneș care de data asta era pentru el. — Darling, spunea căscînd, foarte frumoasă, cine-mi aduce și mie micul dejun? — Eu, doamnă; mă duc să-l anunț pe Celso că poate să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din ochi li se stinse. Nu mai rămăsese decât... Poate rușinea? Sentimentul de mare vinovăție? Poate... Când totul în cameră părea a fi ca înainte și nici o urmă, de nici un fel, nu mai era în stare să evoce “evenimentul”, a reapărut... Stelică. Oare, ce va face? Ce-o să se mai întâmple? S-a apropiat de bărbatul ce dăduse iama în căminul și-n intimitatea lui. Cu zâmbetul pe buze, i-a întins o mână, iar cu cealaltă l-a bătut prietenește
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe toate: Sarah M. era singura din lume care a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
râde. — Ce-i de râs ? Poziționați copilul confortabil pe pat, alături de dumneavoastră, pe o parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o țigară și s-a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage cortina în jur
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
acum pe loc, iar un medic militar Înalt, desemnat pentru această misiune, se ridică de la masă, le face semn celor În cauză și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură pe lîngă el, Încearcă să-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în taină o cameră subpământeană și când ea fu sfârșită, dispăru și se retrase în acea ascunzătoare, unde trăi timp de trei ani. În tot acest răstimp Tracii îl plângeau, ca pe un mort; dar în al patrule an el reapăru, întărind astfel el însuși cele ce învățase pe compatrioții săi.» În această tradițiune, transmisă lui Herodot de către Grecii cetăților Pontului, trebuie să deosebim două părți: una de obârșie getă, acea care se referă la doctrina lui Zamolxis și la forma
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
neagră care se uita în jos la Duncan Thaw și la străzile pe care mergea acesta. Uneori o lua în zbor spre capătul străzii, lăsînd biata figură în urmă, sau rămînea în spate și se ținea la distanță. La colțuri reapărea, apropiindu-și ciocul de urechea lui pentru a șopti: ia-o pe aici, ia-o pe acolo. La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va anunța planurile pentru această situație, spuse Lanark. Discursul îl impresionase foarte mult. Se gîndea: „Mă bucur că Rima și Sandy se află în catedrală. Ritchie-Smollet a luat deja măsurile necesare.“ Luă o înghițitură din cutie. Inscripția dispăru și Sludden reapăru pe ecran. Cred că toți vă puneți următoarea întrebare: Cum vom scăpa de reziduurile corporale? După cum știți, întrebarea e veche de cînd lumea. Uităm, de obicei, că toate closetele la care tragem apa sînt invenții foarte recente și trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță" însemna într-adevăr ceva. Examină din nou cadranul și atinse cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
prea inteligent ca să busculeze această primă și importantă perioadă de luare de contact. Minutele următoare puteau economisi în viitor ore întregi de întârziere. Psihiatrul nu-și pierdu vremea. Imediat după ce Gosseyn îi explică obiectul vizitei, dispăru în laboratorul său și reapăru aproape imediat înarmat cu un mic detector de minciuni. ― Domnule Gosseyn ― zise el ― nici un venusian și nici un adept cât de cât instruit în non-A n-ar de crezare nici măcar o clipită declarațiilor uluitoare ale biroului de informații ale guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Recunosc că s-au purtat cu tine destul de dur. Dar asta numai pentru că erai cu totul expus. Thorson a fost surprins, dar nu cred că el să fi avut intenția să te ucidă. A fost un accident. Apoi tu ai reapărut în cel de-al doilea corp, mai întâi la spitalul lui Prescott, și, ulterior, la casa lui Crang din interiorul arborelui; două amplasamente cheie pentru Imperiul Galactic. Nici nu-ți închipui ce șoc a produs asta. Thorson a devenit nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să te lichidăm în momentul fugii tale, decât să ne mai încurcăm cu tine. A fost o prostie. Numai faptul că am putut face un asemenea raționanaent dovedește îngustimea bazei noastre de gândire. Când Prescott ne-a anunțat că ai reapărut pe Venus, mai întâi am refuzat s-o cred. I-am dat atunci ordin lui Crang să te găsească, iar mai apoi ― întrucât aveam nevoie de cooperarea ta ― l-am făcut pe Prescott să joace rolul complicelui în evadarea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
evadarea ta. Ceea ce ne-a oferit și ocazia să ne debarasăm de Lavoisseur și de Hardie, iar prin intermediul dr Kair am mai aflat câte ceva despre creierul tău. Cred că ne vei scuza metodele, dar noi eram destul de tulburați, văzându-te reapărând într-un al doilea corp. "Imortalitatea!" Se apleca în față, cu ochii ușor măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță" însemna într-adevăr ceva. Examină din nou cadranul și atinse cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din apartament îl învăluia ca o mare fără valuri. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prea inteligent ca să busculeze această primă și importantă perioadă de luare de contact. Minutele următoare puteau economisi în viitor ore întregi de întârziere. Psihiatrul nu-și pierdu vremea. Imediat după ce Gosseyn îi explică obiectul vizitei, dispăru în laboratorul său și reapăru aproape imediat înarmat cu un mic detector de minciuni. ― Domnule Gosseyn ― zise el ― nici un venusian și nici un adept cât de cât instruit în non-A n-ar de crezare nici măcar o clipită declarațiilor uluitoare ale biroului de informații ale guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]