2,445 matches
-
englezi, eroi naționali, în timp ce pentru inamicii spanioli erau pirați notorii, numai buni de prins și condamnat. Uneori alunecarea de la ofițer acreditat la pirat se producea în câteva minute, când unui șef al revoltaților dintr-un echipaj îi reușea acțiunea de rebeliune : cazul secundului Christian Fletcher, care a preluat forțat comanda vasului Bounty, pe 28 aprilie 1789, lăsându-l pe comandantul William Bligh, împreună cu 18 fideli, într-o barcă, în mijlocul împotriva unui căpitan prea brutal cu oamenii săi, alții, că s-a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de adversarii lor ideologici, atât de dinainte, cât și de după marele război) se referă tocmai la acest răstimp-cheie, încercând să limpezească aspecte controversate (cazul Horia Sima, relația cu Antonescu, poziția față de fascism și nazism, asasinatele reprobabile, mistificările Siguranței, așa-zisa „rebeliune” din ianuarie 1941 etc.), chiar dacă nu reușește să fie întotdeauna convingător până la capăt. Defilează prin fața noastră numeroase portrete de neuitat, aflăm fel de fel de detalii necunoscute (sau prea puțin cunoscute) din culisele politice și culturale ale momentului respectiv, iar
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
acestor oameni: lemne, alimente, îmbrăcăminte, cărți de școală, bani. Sediile de la școli gemeau de tot felul de obiecte și pentru sfârșitul lunii Ianuarie se hotărâse începerea operei de ajutorare. De la aceste sedii le-au luat și le-au fotografiat după „rebeliune” agenții lui Antonescu, declarându le obiecte provenite din jafurile legionarilor, spre a arunca astfel cu noroi asupra Legiunii. Toate întâmplările de după 21 Ianuarie au fost deosebit de dureroase pentru noi, în special prin nedreptatea acuzațiilor aduse. Dar comunicatele și fotografiile publicate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Ministerul de Interne, însă apărea limpede că acesta din urmă își rostise singur sentință, vorbind în ajun la radio despre Corneliu Codreanu și mărturisindu și crezul legionar. În dimineața zilei de Marți 21 Ianuarie - data „oficială” a începutului așa-zisei „rebeliuni” m-am dus la Minister, iar la ora 9 i-am telefonat Ministrului Brăileanu, întrebându-l dacă mergem la Președinție pentru obișnuitul consiliu restrâns. I s-a comunicat însă de la Președinție să nu mai vină, căci Consiliul „s-a amânat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
localități unde împotrivirea legionarilor la încercarea de înlocuire s-a arătat mai dârză, în scurtă vreme majoritatea prefecturilor au fost în mâinile trupelor trimise de Antonescu. Dar cine poate crede în chip serios că - dacă noi am fi plănuit o „rebeliune”, am fi început o după înapoierea la sate a zecilor de mii de țărani legionari veniți din capitalele de județe la 19 Ianuarie? Ce ar fi fost mai ușor (și mai firesc pentru o „rebeliune”), decât să o începem atunci când
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
noi am fi plănuit o „rebeliune”, am fi început o după înapoierea la sate a zecilor de mii de țărani legionari veniți din capitalele de județe la 19 Ianuarie? Ce ar fi fost mai ușor (și mai firesc pentru o „rebeliune”), decât să o începem atunci când generalul Antonescu n-ar fi putut replica, fără să provoace o înspăimântătoare baie de sânge în toată țara? Adevărul este însă că nimănui dintre conducătorii Mișcării Legionare nu i-a trecut prin gând să lovească
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
numai câteva dintre împrejurările cunoscute de mine [254] direct sau aflate de la martori oculari. Trebuie însă să accentuez că absolut niciuna dintre relatările generalului Antonescu, adevăratul provocator al dezordinilor, nu corespunde nici pe departe adevărului. În această ultimă zi de „rebeliune”, întâlnindu-mă cu unul dintre secretarii generali de la Finanțe, cu inginerul Predescu, secretar-general la Comunicații și cu Drul Șerban Milcoveanu, am renunțat să mă mai duc la Minister (căci nici funcționarii nu mai veneau, din pricina primejdiei și a lipsei mijloacelor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fost primit cât se poate de cuviincios, interogatoriul fiind mai degrabă o convorbire plăcută cu noul prefect al Poliției (un general al cărui nume nu l-am reținut) [257] care dorea să știe dacă am luat parte sau nu la „rebeliune”. I-am spus că am fost tot timpul la Minister și acasă, negăsindu-mă în nicio împrejurare în vreunul din focarele tulburărilor. Părea deosebit de mulțumit și, luând telefonul, a cerut la Președinție pe „dl Ministru de Justiție Mihai Antonescu”. După
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pe „dl Ministru de Justiție Mihai Antonescu”. După câteva minute de așteptare i s-a dat legătura și a comunicat că are în biroul său pe „Dl Vladimir Dumitrescu, Secretar-General la Culte, care spune că n-a luat parte la «rebeliune»”. Nu știu ce i s-a răspuns de la celălalt capăt al firului, dar m-a poftit la telefon și am avut astfel o scurtă convorbire cu dl Ică: „- Bună dimineața domnule Vladimir... - Vă salut domnule Ministru. - Spui că n-ai avut niciun
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
s-a răspuns de la celălalt capăt al firului, dar m-a poftit la telefon și am avut astfel o scurtă convorbire cu dl Ică: „- Bună dimineața domnule Vladimir... - Vă salut domnule Ministru. - Spui că n-ai avut niciun amestec la rebeliune? - De vreme ce am fost tot timpul la Minister sau acasă, unde am fost găsit de diferiți prieteni, afirmația mea se poate controla. - Îmi pare bine... De altfel noi ne cunoaștem mai de mult, nu-i așa, Domnule Vladimir? Fii bun și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cu Constant; ultimul era furios, și pe drept cuvânt: pe de o parte, partizanii lui Sima îl dușmăneau, iar pe de altă parte generalul [260] Antonescu dăduse ordin să-l aresteze pentru complicitate cu Horia Sima și pentru participare la „rebeliune”. E adevărat însă că, peste câteva zile, i s-a dat drumul, nefiind implicat în niciun proces. După o așteptare de câteva ceasuri, am fost chemați pe rând la interogatoriu. Cel dintâi s a dus Băncilă, dar s-a întors
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
-și anonimatul, ca oameni de curaj ce erau!), nu am fost implicat în niciun proces. În vară, [261] la judecarea proceselor, am fost propus martor, dar asupra acestor împrejurări mă voi opri mai departe; aici doresc să stăruiesc puțin asupra „rebeliunii”, pentru precizarea câtorva dintre împrejurările permanent deformate cu rea credință de clica antonesciană și acceptate tale-quale cu entuziasm de toți dușmanii Legiunii. Așa precum am arătat mai sus, n-a fost nicio „rebeliune”, ci o simplă încercare de rezistență pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
departe; aici doresc să stăruiesc puțin asupra „rebeliunii”, pentru precizarea câtorva dintre împrejurările permanent deformate cu rea credință de clica antonesciană și acceptate tale-quale cu entuziasm de toți dușmanii Legiunii. Așa precum am arătat mai sus, n-a fost nicio „rebeliune”, ci o simplă încercare de rezistență pe pozițiile câștigate în Septembrie 1940, ca răspuns la lovitura de stat a generalului Antonescu, începută la 20 Ianuarie 1941 prin înlocuirea generalului Petrovicescu de la Interne, continuată în noaptea următoare cu înlocuirea telefonică a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
continuarea „operei” de distrugere a Legiunii, și de ucidere și întemnițare a legionarilor, începută așa de energic de demnul său predecesor, Carol- Lupescu. Chiar în aceste zile de Ianuarie 1945, când scriu aceste rânduri, presa judaizantă se ridică „revoltată” împotriva „rebeliunii”, dar nu amintește niciun cuvânt despre vizita lui Antonescu la Berlin, în Ianuarie 1941 pentru că aceasta ar însemna recunoașterea implicită a vinovăției lui Antonescu și a trădării germane față de Legiune. Bine înțeles, din aceleași motive nimeni nu vrea să-și
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
implicită a vinovăției lui Antonescu și a trădării germane față de Legiune. Bine înțeles, din aceleași motive nimeni nu vrea să-și reamintească despre discursul lui Hitler rostit la începerea războiului împotriva Sovietelor, când a vorbit despre „legionarii comuniști” autori ai „rebeliunii” la instigația Moscovei. Oricine va reciti însă acest discurs își va putea da seama despre ceea ce a putut spune Antonescu la Berlin în Ianuarie 1941 și [263] de ce argumente avea nevoie Hitler pentru a-și justifica trădarea naționalismului românesc. Aceasta
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Antonescu n-ar fi avut, eventual, motive obiective să îndepărteze regimul legionar, și de aceea se cuvine să ne oprim aici și asupra acestei posibilități. Una dintre principalele acuzații aduse legionarilor, pe care s-a sprijinit întregul eșafodaj al procesului „rebeliunii”, a fost înarmarea legionarilor deși nimeni n-a putut dovedi niciodată că, în afară de revolverele poliției legionare și ale altor puțini legionari, precum și de puținele puști luate în timpul tulburărilor de la Cazarma Gardienilor Publici (și poate și de aiurea), ar fi existat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
existat arme și înarmare. Trebuie să fie cineva sau înfiorător de naiv, sau tot așa de cumplit de rea credință, pentru a putea susține că astăzi, în secolul tancurilor și al mitralierelor, se poate organiza și pune în practică o rebeliune cu câteva sute, sau chiar câteva mii de revolvere. Un pluton de jandarmi poate opri, cu o singură mitralieră, orice atac al unui grup oricât [264] de mare ar fi, dacă acesta nu e înarmat decât cu revolvere, precum poate
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
trimise de generalul Antonescu au trebuit să folosească și câteva tanchete și tunuri (unul dintre acestea fiind capturat de legionari, dar fără muniție) și multe case din acel cartier purtau atunci mărturia artileriei „guvernamentale”. Așadar, minciuna înarmării și a plănuirii „rebeliunii” se spulberă la cea mai ușoară cercetare fiind clar că nu teama de a fi înlăturat cu armele l-a putut determina pe Antonescu să dea lovitura de stat, care rămâne dovedită prin tot ceea ce am spus până acum. La
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Toată pleava cazărmilor, temându-se de front, s-a revărsat în administrația publică, introducând ridicolele sisteme ale „situațiilor” și „tabelelor” militare în administrația civilă și reinstaurând domnia bunului plac și a afacerismului. N-am amintit însă de jafurile din timpul „rebeliunii” și de uciderea celor două-trei sute de evrei în pădurea Jilava și la Abatorul Comunal, asupra cărora trebuie să mă opresc, pentru a nu se crede că le trec intenționat cu vederea. [268] Am arătat mai sus că așa-zisele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cât și pentru că n-ar fi avut curajul să miște un deget înainte de a-l fi convins pe Hitler să-i dea mână liberă. De altfel și atunci când i s-a dat libertatea de acțiune a depășit-o, prin înscenarea „rebeliunii” și prin îndepărtarea totală a legionarilor, deși este sigur (între alte izvoare de informații, am aflat personal de la profesorul Gamillscheg acest lucru) că i se îngăduise numai „curățirea elementelor nedisciplinate” (acei inexistenți „legionari comuniști” din discursul ulterior al lui Hitler
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a găsi cea mai mică justificare a acuzațiilor de „jaf” și de „nepricepere”, au dus la un fiasco lamentabil. Niciunul dintre noi n-a putut fi acuzat de nicio faptă compromițătoare, și de aceea n-a rămas decât așa-zisa „rebeliune” care să poată fi judecată, potrivit ordinelor primite, de militari camuflați în magistrați, spre a da sentințele dinainte stabilite de Antonescu I și II & Co. Dacă actualul regim va cerceta cu atenție gestiunile demnitarilor antonescieni, mă îndoiesc că vor fi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
noroiul propriei persoane, dacă nu voiau să-i fie niște slugi plecate. Dar nu pentru aceasta luptaserăm și suferiserăm ani și ani de-a rândul... După Ianuarie 1941, odată cu plecarea în Germania a multora dintre acei căutați de poliție pentru „rebeliune”, nu s-ar mai putea vorbi despre o acțiune politică a Mișcării Legionare. Speranțele continue ale câtorva naivi, încrezători în intervenția lui Hitler sau în „buna credință” a generalului Antonescu, s-au dovedit cu totul neîntemeiate. Amnistia așteptată și făgăduită
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
tristă aducere aminte ale lui Călinescu și Carol. „Noul” regim reprezenta o continuitate perfectă a aceluia dinainte de 13 Septembrie 1940, de data aceasta sub conducerea acelui trio botezat de un anonim cu duh: Conducătorul, Condu-cățeaua și Condu cățelul... La procesul „rebeliunii” am fost propus martor de Kico, pentru a arăta că era de fapt unul dintre membrii noi ai Mișcării și primise conducerea ziarului „Cuvântul” nu din pricina suprafeței sale politice, ci prestigiului său în viața culturală românească, deoarece conducerea Legiunii dorea
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
1943, întors după front, unde aproape pierduse un ochi. Pe Acterian nu l-am mai văzut și am aflat că ar fi murit pe frontul Cubanului, dar nici până acum nu știu dacă știrea este sau nu întemeiată. După procesul „rebeliunii” și al celorlalte tulburări din Ianuarie, s-a judecat procesul asasinatelor de la Jilava din 27 Noiem-[282] brie 1940, dar cu toate încercările făcute de guvern nu s-a putut stabili nicio vinovăție în sarcina lui Horia Sima (condamnat în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Mediu redivivus? La câteva săptămâni distanță, apar două știri despre România, chiar și cu poze. Regele Florin Cioabă, în biserică, ține sceptrul în mână, flancat de bodyguarzi, alături de o fetiță deghizată în mireasă, Ana Maria Cioabă. Fetița comite o veritabilă rebeliune transformată în scandal internațional: nu vrea să fie măritată cu forța. Dincolo de acesta, subiectul a fost de bună seamă toleranța statului față de asemenea „aberație”. Și așteptarea ca, eterna noastră opoziție democratică din ultimii ani: Uniunea Europeană, să ne oblige să punem
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]