5,656 matches
-
Cristian LIVESCU Studiul dedicat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în 1963, lui Ion Creangă, marchează debutul editorial deplin al viitoarei comparatiste și academiciene, având un loc distinct în receptarea marelui nostru clasic. Apărea într-o perioadă în care valorile literare românești începeau să se desprindă de blocajul proletcultist, revenind în orizontul reperelor stabile; într-o perioadă de redescoperire a operei lui Creangă, aceasta începând să fie iarăși citită, adusă
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
în autohtonitate, mirajul confortabil că sunt mai buni, mai fericiți, mai plini de talent decât alții, de aproape sau de departe; că pot construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Bucureștiul în fruntea sa de oameni cu mintea deschisă, care să pună în operă astfel de idei valoroase, iar nu să ne promită trăznite soluții de transport cu autostrăzi suspendate, în vreme ce orașul se scufundă în mizerie și delă- sare? Normalizarea receptării publice Ne-am bucurat să citim în Le Figaro (joi, 25 aprilie), sub semnătura lui Bruno Corty, un extrem de elogios articol despre Norman Manea, cu prilejul apariției în Franța, la Seuil, a volumului La cinquième impossibilité (tradus din românește de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
Director al aceleiași instituții, a fost recompensat cu indemnizația care se acordă scriitorilor de prestigiu. Aceste gesturi de recunoaștere, firești, absolut meritate, sunt poate mărunte, dar ele reprezintă totuși un argument serios că s-au făcut pași importanți pentru normalizarea receptării publice cuvenite unui scriitor de valoarea lui Norman Manea. Roth@80 În ORIZONT nr. 4, Cristina Chevereșan publică două pagini de jurnal despre recentra sa călătorie în Statele Unite, unde a participat la sărbătorirea lui Philip Roth cu prilejul împlinirii vârstei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3685_a_5010]
-
Evghenie este martorul metamorfozei Valeriei Stoican. Fosta profesoară de biologie, bolnavă de Alzheimer, soție părăsită de Darie - filosof deprimat în comunism, exilat la Athos -, mama Mădălinei, depresivă și ea, Valeria nu este ajutată de un autor mult prea interesat de receptarea bolii, chiar dacă, probabil, în intenție, despărțirea de realitate a unui asemenea bolnav fusese miza principală. Se remarcă tot Evghenie, erou, ușor de identificat încă de la primele pagini, din categoria loserilor simpatici patentați de Lăzărescu. Aici e tipul scriitorului încremenit în
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
XV-lea volum, textul - acoperind până acum perioada dintre 1 ianuarie 1938 și 31 decembrie 1945 - nu s-a bucurat nici pe departe de atenția meritată, cu toate că atât conținutul său, cât și personalitatea autorului îl îndreptățeau să aspire la o receptare spectaculoasă. Nu s-a întâmplat așa: dimensiunile au impus publicarea pe capitole, iar neajunsurile sistemului nostru editorial au făcut ca volumele să apară la edituri diferite. Mai mult, spre a suscita interesul asupra operei, ordinea cronologică a fragmentelor nu a
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
va găsi, se pare, sufletul frate în persoana poetului și militantului Robert J. Nelson cu care se căsătorește în 1916. Se stinge din viață în 1935, în urma unei suferințe cardiace. Nu s-a bucurat, până în prezent, de niciun soi de receptare în cultura românească. O sentimentală irecuperabilă, Alice Dunbar-Nelson a scris mai ales despre iubire: iubirea neîmpărtășită, iubirea trădată, iubirea durere, iubirea chin, niciodată iubirea împărtășită care să își găseacă o confortabilă împlinire în căsătorie și viața maritală. Acesta este și
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
au acces nu numai marii gânditori, ci, câteodată, și marii iubitori ai traiului lumii. O poezie care, am mai spus-o, e a se consuma, nu a se digera. Fără să exclud efortul exegetic ce i s-a dedicat (despre receptarea lui Nichita Stănescu s-a discutat poate tot atât cât despre poezia lui), câtă vreme una din poeziile lui aproape canonice, cu tot răspărul ei - și foarte frumoase - răstălmăcește codurile la vedere („și-am zis măr ca să zic sâmburi,/ și-
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
că succesul internațional, real, a jucat aici un rol decisiv. Cred în schimb că, mai mult decît Degete mici - care rămîne cel mai solid roman al prozatorului nostru - atît Băiuțeii, cît și Zilele regelui au atins niște coarde sensibile ale receptării, intrînd în rezonanță cu reveriile unui public pentru care fantasma distincției nemțești a domniei lui Carol I (în Zilele regelui) și, la alt capăt al istoriei, nostalgia minimalistă a copilăriei la bloc în Bucureștii anilor ’80 (în Băiuțeii), s-au
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
de o atenție sporită din partea criticii. Cazul seamănă cu destinul lui Philip Roth, cel care și-a câștigat în primă fază o foarte bună primire critică, după care a îmbrățișat un ritm editorial la fel de dinamic. Cert este că, în malaxorul receptării contemporane, astfel de programe individuale, lăudabile, sunt abandonate de receptarea critică în zona unui anonimat absurd. Din păcate, altă anomalie a lumii noastre culturale. Dan Stanca nu pare afectat, fiind încredințat că drumul spre săvârșirea unei totalități trebuie urmat cu
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
lui Philip Roth, cel care și-a câștigat în primă fază o foarte bună primire critică, după care a îmbrățișat un ritm editorial la fel de dinamic. Cert este că, în malaxorul receptării contemporane, astfel de programe individuale, lăudabile, sunt abandonate de receptarea critică în zona unui anonimat absurd. Din păcate, altă anomalie a lumii noastre culturale. Dan Stanca nu pare afectat, fiind încredințat că drumul spre săvârșirea unei totalități trebuie urmat cu îndârjire. Așa a procedat de la bun început. Modelele sale literare
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
de - iartă-mi expresia, că nu e ironică - de niște panouri publicitare menite să rezume, să pună corect și eficient accentele, culorile, direcțiile, datele exacte de lansare a noilor «spații comerciale», să marcheze periodic ierarhiile fenomenului la zi, precum și evoluția receptării nou-veniților în piață. Țin minte ce perfect a picat la începutul anilor ’70 cartea lui Ion Pop despre Poezia unei generații. Sau ce utile erau cărțile lui Ulici din seria Prima verba. Sau ce bine s-a inserat, la vremea
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
importante, ambele, pentru consolidarea poziției lui Pavel Dan în canonul istoric al literaturii noastre, ele nu mai puteau alimenta, însă, circulația contemporană a operei. Ediția lui Aurel Podaru își propune să suplinească și acest gol și sper că, dacă și receptarea critică va fi pe măsură, opera lui Pavel Dan va beneficia de o repunere în circulație, acum, când criteriile de piață fac dificilă supraviețuirea literară chiar a unor scriitori actuali. Ediția este alcătuită din trei volume. Primul cuprinde prozele din
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
și cum o cere filologia, Aurel Podaru valorifică, unde este cazul, contribuțiile celor doi editori anteriori, Cornel Regman și Nicolae Florescu. Ambii, critici și istorici literari consacrați, ale căror ediții din 1965 și, respectiv, 1976 au constituit trepte importante în receptarea operei lui Pavel Dan. În special ediția lui Nicolae Florescu, intitulată Ultimul capitol, a atras atenția asupra „continentului scufundat” pe care-l reprezintă prozele lăsate de autor în paginile revistelor și pe arhiva ineditelor sale. Aurel Podaru a preluat, acolo
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
Nicolae Florescu, semnalându-le prob prin n. C. R. și n. N. F., ca și pe cele ale unei alte editoare, Ileana Ghemeș (semnalate prin n. I. Gh.). Și studiul introductiv semnat de Andrei Moldovan, la rândul lui, inventariază câteva dintre etapele receptării operei lui Pavel Dan (ignorând însă cordial orice contribuție de dincoace de munți, chiar și articolul din Dicționarul general al literaturii române sau capitolul scurt, dar pregnant, din Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, a lui Dumitru Micu
Pavel Dan în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3487_a_4812]
-
de intensificare a expresivității, a capacității de sugestie, cu implicații semantice. El impune astfel cititorului un anumit tip de lectură, prin care, lăsându-se în voia acestui ritm, a imaginilor, senzațiilor, chiar dacă înțelesul lor rămâne nedeslușit, să repete experiența unei receptări „senzoriale”. Aceeași pe care autorul însuși o întreprinde în procesul creației și o experimentase la auzul cuvintelor din cântecele blues și spiritual ale jazz-ul nord-american, care deși neînțelese, fiind într-o limbă străină, îi produseseră o profundă emoție. După cum
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
intrarea sa în eternitate. Necrotextele, amintirile, mărturiile și evocările care s-au publicat, la trecerea sa într-o altă lume, constituie, desigur, un moment important, de unde trebuie să înceapă lectura și relectura operei literare și teologice, spre o mai dreaptă receptare critică și estetică, precum și pentru o mai adecvată situare a acesteia în evoluția literaturii naționale. Literatura epistolară a lui Valeriu Anania, bogată și extrem de interesantă, conține știri și precizări de o reală valoare în ceea ce privește itinerariul său literar și teologic în
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
și optzeciștii noștri pe nerăsuflate, dar fructele ieșite din acest altoi erau mai altfel în pomii românilor decît în cei ai nemților. Fără îndoială, nu putem fi la fel. Avem altă alcătuire genetică, alt ADN, altă limbă, altă tradiție, altă receptare a realității. Singura legătură care ne unea erau dușmanul comun și poezia, uneori și iubirea”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
Marin Diaconu. Fericită este întâlnirea dintre această experiență și cunoașterea aprofundată a vieții și operei lui Radu Stanca, pe care o demonstrează Anca Sîrghie. Chiar și numai identificarea a 280 de pagini inedite ar fi fost un mic eveniment în receptarea scriitorului. Ediția de față recuperează însă mai mult de atât, și anume traseul unei deveniri interioare, în care teatrul și poezia se întrepătrund, altoite pe trunchiul unei existențe subsumate culturii. Stanca nu este un cronicar literar de meserie, dar urmărește
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
a fost încă descoperită, după ce Apple a eșuat recent în câteva experimente. Totuși, Amazon.com își propune să aibă succes, bazându-se pe o formulă de vânzări în funcție de recomandă rile comunității de pe Goodreads. Rămâne de văzut cum o să schimbe teoria receptării (sic!) comerțul viitorului.
Librăria și rețelele sociale () [Corola-journal/Journalistic/3774_a_5099]
-
antologii, apoi publicistica, memorialistica, corespondența etc., etc., totul într-o exemplară sistematizare pe ani, în așa fel încât oricine din cei interesați, poate obține cu ușurință și în timp util, orice informație dorită. Un capitol de mari proporții este consacrat receptării critice a operei lui Marin Preda („Reperele receptării”) și acesta organizat metodic, în Referințe în volume și în periodice. Sunt menționate astfel studiile, eseurile, articolele de sinteză ori pe tematici variate, comentariile din istoriile literare, din dicționare, enciclopedii și lexicoane
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
într-o exemplară sistematizare pe ani, în așa fel încât oricine din cei interesați, poate obține cu ușurință și în timp util, orice informație dorită. Un capitol de mari proporții este consacrat receptării critice a operei lui Marin Preda („Reperele receptării”) și acesta organizat metodic, în Referințe în volume și în periodice. Sunt menționate astfel studiile, eseurile, articolele de sinteză ori pe tematici variate, comentariile din istoriile literare, din dicționare, enciclopedii și lexicoane, alături de interviurile acordate, de convorbirile cu alți scriitori
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
cercetători individuali, fie de către colective ale instituțiilor de profil (iată sugestia unor teme bibliografice pentru proiecte de granduri în Facultățile de Litere, de Filologie, din țară). Bibliografia Marin Preda oferă o imagine de ansamblu, impresionantă, privitoare la arhitectura operei, la receptarea ei critică, dar și la construcția unei vieți artistice așa cum și-a organizat-o și și-a urmat-o scriitorul însuși („preocupat de destinul său de creator”), impunând profilul unui scriitor de mare anvergură, din literatura noastră contemporană. Sinteza se
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
eseistică, articole, recenzii, unele cu un pronunțat caracter memorialistic. Studiile în materie de drept, parodiile anilor ’30, romanul Călătoria unui fiu risipitor sau Eseul romanțat asupra neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea și încadrarea - simptomatice pentru euforia anilor ’90 - în valul de tip tsunami al memorialisticii de închisoare, în cadrul căreia opera lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
N. Iorga, I. Agârbiceanu, Gib. Mihăescu, B. Fondane, Aron Cotruș, Camil Petrescu (privit ca adversar al lui E.. Lovinescu), H. Bonciu, Ury Benador, C. Fântâneru, Mircea Eliade, G. Topârceanu (în ipostază de posibil... „pornograf”), G. Bacovia (statutul canonic), M. Blecher (receptarea critică, pornind de la o teză de doctorat a Adei Brăvescu) și „modelul călinescian”. Urmează o secțiune (Promisiunile literaturii confesive) în care sunt examinate jurnale sau pagini memorialistice ale unor autori de varii calibre: G. Călinescu (ca „defăimător” al genului diaristic
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]