1,376 matches
-
anul a trecut, iarna iarăși a sosit Când va fi iar primăvară, vom ieși din nou afară S-așteptăm cu nerăbdare PASĂRILE CĂLĂTOARE! PROBLEMA COPIATĂ Acțiunea se petrece într-o sală de clasă oarecare. Costumele elevilor pot fi uniformele școlare. Recuzita de scenă - cărți,caiete, ghiozdane, cretă de scris la tablă, buretele de șters tabla, catalog. SCENA I NINETA, SORIN, VICTORIȚA și VALERICA (La ridicarea cortinei elevii sunt în clasă. Ei așteaptă sosirea doamnei profesoare, ca să înceapă lecțiile. Până la sosirea doamnei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
5. EMILIAN 14. RADU 6. DĂNEL 15. SAVA 7. PETRUȚA 16. MATEI 8. DOREL 17. MIHAI 9. GEORGEL 18. GINUȚA 10. NICU 19. FLORENTINA Copiii sunt așezați pe scenă în formă de semicerc larg deschis în jurul pomului de iarnă. II. Recuzita de scenei: Trebuie ca Moș CRĂCIUN să aibă în sacul sau coșul său, toate obiectele de care se amintește în textul scenetei. III. Decorul reprezintă o sală mare în mijlocul căreia se află pomul împodobit cu daruri, diferite ornamente și lumini
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Începu să prindă iar curaj. Apariția bărbiei inginerului Edward Îl făcu să surîdă În sinea lui. Cunoștea, de acum, prea bine scenariul. Urma să apară și trabucul, legănîndu-se În hamacul Întins deasupra canapelei, și scrumiera plină de zaruri și toată recuzita pe care o folosea la Corso inginerul Satanovski. Acestea erau semnele pe care le aștepta cu nerăbdare. Balonul umflat al imaginației sale avea curând să se dezumfle. Curând păianjenii aveau să se transforme În ceasuri, bătând asurzitor mereu aceeași oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apăruse În cameră nu cumva era un mecanism computerizat ce putea fi mânuit de la distanță? Oare nu cumva profesorul Jan Perjovski, un om, de altfel, admirabil, dar cu apucături ciudate, avea puteri depline asupra lui? Sau piciorul făcea parte din recuzita lui Satanovski și acesta Îl trimitea În misiune stând comod Într-un fotoliu și Împărțind pe masă, Într-o ordine anume, cărțile de joc? De ce luase o Înfățișare umană, Îmbrăcat În uniformă de amiral? Nu cumva era și aceasta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă. Poate că Întreaga gambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avea toate viciile de pe lume, dar instincte criminale nu. E drept, uneori gândurile Îl făceau să-și Închipuie scene atroce. Inginerul Edward Îi trimitea iarăși mesaje ciudate prin emisarii săi. Piciorul care-i apăruse În față făcea probabil parte din recuzita sa. Medicul era conștient că are de-a face cu o halucinație „pur-sânge” și totuși nu se putea debarasa de ea. Era ca și cum o forță necurată ar fi pus stăpânire pe simțurile sale, Încurcând mereu Între ele ițele, astfel Încât imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uscat, grupul nostru e negru și se mișcă prin întunecime. În lumina slabă, domnul Whittier probabil pare să plutească în coconul lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oaie. Un ochi părea mai mare decât celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stângă atârna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu‑și coada. Încins cu o chingă de in, care‑i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cuprind cu sufletul tot ce-mi tulbură ochii! Mereu în afara arenei. Pe scenă, în biserică, aceleași măști se topeau precum ceara lumânărilor sub icoane (sfinții percepeau arderea ca pe un plus de confort auster); de sub contur, chipuri firești, actori, decoruri, recuzite, oameni: Veniți la iarmaroc, veniți! / Aici, pe rând, sunt fiecare / nepoți de iude și de sfinți; Vând vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bufonule, tu ești nebun! Ce spune povestea despre noi doi? BUFONUL: Așezați într-o barcă de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului... CEZARA: Stai! Din ce-i făcută barca asta. Făt-Frumos? IERONIM: De unde să știu eu? Din "pefele", probabil. Recuzită, ce vrei? CEZARA: Apoi nu așa! Dânsul zice că-i de cedru! IERONIM (cu disperare): Nea Costică, cedru, n-auzi? NEA COSTICĂ (vine, evident plictisit, cu o altă pancardă, pe care scrie Fluviu și Barcă de cedru. O înfige în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aspru, m-am plâns. Am nevoie de puțină bunătate. —Bunătate? Îmbracă-te cu asta și du-te la culcare, mi-a zis întinzându-mi halatul de la Ritz. Nu pot să mă îmbrac cu ăsta, l-am refuzat. Face parte din recuzita de sinucidere. Știu de ce am nevoie. Hai să mergem să luăm micul dejun la Café Flore. Ador St. Germain. Asta o să mă înveselească. — Nu mergi nicăieri. Stai aici și dormi. —OK, poate mai târziu mă scoți la o cină simandicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
foarte bună și ca discuție după. Un public aproape ca cercetare și interes. Am revăzut-o pe Ann, pe Nanette... Ann Snitow și-a extins apartamentul ei Taj Mahal cu încă un studio unde fac spectacole și e plin de recuzită protestatară, inclusiv cu balauri mâncând Constituția americană. Ann e și poezie, și istorie. A fost o dimineață delicioasă. Cu Elsie m-am văzut la Metropolitan, unde, dincolo de egipteni, am stat mult, cât să îmi fac plinul, la Rodin, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cealaltă, prezicătoarea. Esmé are în jur de 40 de ani, păr negru, lung, o coroană pe cap și, în general, arată ca o clarvăzătoare care apare la posturi de televiziune regionale. Lângă ea, un pitic - Edy -, care o ajută cu recuzita show-ului. Comunicarea între cele două compartimente ale rulotei se face prin microfoane și difuzoare. Totul este foarte high-tech. Transferul banilor și al obiectelor de la clienți la ghicitoare - pardon, la clarvăzătoare - se face printr-un sertar glisabil, ca la casieriile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai frumoasă, a să nu pari săracă‐ apoi ți‐a pus, piept i‐ a spus, pe urmă, să zâmbești o clipă cum stai pe perete, pusă‐ n ramă, t. Te‐a pus să dai cu roșu pe obraz. C Din recuzita lui, care‐o avea, Pe după gât prinzându‐ ți‐l de Un lanț prelung, cu ceas de tinichea. Ț și să privești departe, scurt popas. Cu zâmbetul acela cum e mierea și astăzi în fotografie ai rămas. A De parc - ai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Corneliu Traian Atanasiu Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Poemul Mariei Tirenescu, de care va fi vorba mai jos, este, într-un anume fel, ecoul altor două poeme în care unul din elementele de recuzită este creionul. Maria Tirenescu reia ideea, dar imaginile ei implică o meditație mai profundă. Scena este aceea a unui sfârșit anunțat, iar creionul fără vârf are implicații mult mai serioase și mai directe în sfera umană. Așa mut, abdicând față
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
cu ilegaliști, în care trebuia să apară opoziția reacționară a vechilor partide istorice. Fuseseră aduși, special de la Buftea, în patru autobuze de prozatorul Burtăncureanu. Mulți dintre ei, pentru coloratură și autenticitate, purtau chiar costume de epocă împrumutate de la magazia de recuzită a studiourilor. O delegație a grupului de inițiativă s-a dus la Obănceanu și l-a adus pe sus la întrunire. Locuia la trei străzi depărtare și îi aștepta înfrigurat. L-au preluat și, pornind spre întrunire, au ocolit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gurile larg deschise, lasè sè se întrevadè, haine, lucruri personale, pe spètarele scaunelor, sacouri de bèrbați, pe umerașe, agèțate în cele mai interesante locuri, rochii strèlucitoare de femei, pantofi lècuiți în cutii, truse de farduri pe noptiere, în general, toatè recuzita necesarè unor astfel de evenimente, De afarè, rèsunè glasurile vesele ale celor ce au îndrèznit coborâri cu sèniile, zgomot și râsete, Ioana, bucuroasè cè nu e singurè, stèruie în ceea ce vrea sè arate tuturor, ca pe un trofeu, îl vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie zburătoare, după ce a făcut semnul lui Zorro pe cer cu fum verde, a teleportat 431 de roboți de bucătărie, 14 păianjeni de oțel din recuzita filmului Războiul Stelelor al lui George Lucas și doi cavaleri Jedi cu săbii de lemn. De la Casa Armatei (retrocedată), a venit tiptil un autocar plin cu muzicanți militari, care au și început să-și pregătească pupitrele pentru partituri și scăunelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
celorlalți elevi sau profesori, imitându-i. Întâmpinam astfel ora 2 din noaptea existenței cu o improvizație. Pe urmă, fără să țin seama de împrejurările potrivnice, sărăcie, educație austeră, cream barocul nonverbal al trupelor ambulante în care eram regizor, scenarist, interpret. Recuzita, clasa. Decorul, clasa. Spectatori, clasa. Parteneri-personaj, școala. Și cu timpul, strada. De la bulevardul Cuza până la Hotelul Traian, în Centru. Se vede treaba că atunci se crease miracolul încarnării noastre în destin. Al meu, în destinul tuturor, în afară de al meu însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Any, o scară de mătase cu Heruvimi în repaos pe bolta de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înapoi, Nilă și Prunilă auziră întâi ecoul pe care Hugo, maestru al creării culorilor din concertul Live al concertului timpului, reuși să le materializeze răspunsul. Cuadratele goale, Nilă și Prunilă priveau paginile ziarelor de peste 1.000 de ani, pictate din recuzita bogată a prezentului de farsorul timpului, Hugo. Să așteptăm răspunsul din viitorul apropiat! -zise încrezător Prunilă. Dar nici peste 500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu ți se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin întruchiparea unei povești pe care, deși o trăiai, nu ți se părea că există decât spusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecuse prin coșmarul celor două războaie mondiale, întâi al II-lea, prin anul nașterii sale, 1926, pe urmă prin primul Război Mondial, amândouă privite prin geamurile drezinei ca pe un film, dar cu mulți actori, cu multă figurație, foarte multă recuzită până în anii copilăriei când împlinise vârsta de 16 ani și începuse războiul pe care îl vedea acum, fără să își dea seama că merge în trecut, punând luptele pe seama curbării timpului pe aripile căruia călătorise de la 12 ani. Timpul încarcerării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]