1,168 matches
-
profund și inițiatic; „ritualul” (h³dam³nsarșg), nivelul intermediar, cultual și devoțional; „legalul” (d³dșg), nivelul extern, la care se referă inscripțiile ahemenide sau informația lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea Împărăției lui Ohrmazd pe pământ. Dar și această idee este, la o privire mai atentă, rodul unor speculații relativ târzii, cel mult din epoca sasanidă (secolele III-IV d.Hr.), și un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o deține. O asemenea entitate benefică este În centrul unui eveniment mitologic care cuprinde În mod egal figuri din religia iraniană prezoroastriană, precum Yimaxe "Yima", dar și din tradiția religioasă a zoroastrismului, În cadrul căruia devine mai ales un atribut al regalității. Nu are o paralelă clară În India antică, dar pare să aparțină Într-un fel sau altul, ca aojah „putere” și vareèah „prestigiu, forță”, aceluiași complex ideologic al noțiunilor vedice legate de diferitele puteri divine și umane (Gonda, 1962, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să atribuie textului sacru scris o vechime fictivă - și a masacrat clerul și credincioșii. Conform tradiției, pentru care cărțile a VIII-a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și civilizației Iranului cu alte tradiții culturale și religioase. În realitate, politica imperiului persan, de la granițele indiene și central asiatice până la Mareaxe "Marea" Egee și Egipt, a ajuns, din nevoia unei politici religioase flexibile și diferențiate, la o concepție despre regalitate care moștenește, În mare parte, obiceiurile și ideile proprii monarhiilor milenare din Orientul Apropiat. În urma evoluției societății persane În perioada ahemenidă, s-a afirmat o nouă concepție despre regalitate care nu se mai bazează doar pe harul tradițional al khvarenah
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nevoia unei politici religioase flexibile și diferențiate, la o concepție despre regalitate care moștenește, În mare parte, obiceiurile și ideile proprii monarhiilor milenare din Orientul Apropiat. În urma evoluției societății persane În perioada ahemenidă, s-a afirmat o nouă concepție despre regalitate care nu se mai bazează doar pe harul tradițional al khvarenah, ci și pe ideea unui suveran ales de zeul suprem ca Îndrumător al tuturor popoarelor de pe pământ. În această concepție s-au Îmbinat elemente proprii tradiției iraniene și religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe ori, aceasta a fost zdruncinată atât de pericolul maniheist În timpul nașterii sale, cât și de puternice conflicte sociale din perioada dezvoltării sale, care au lovit direct În religie; de asemenea, a existat și o dialectică intrinsecă a puterii Între regalitate și preoți, care a arătat deschis faptul că o doctrină asemenea celei conform căreia religia ar fi fundamentul monarhiei, iar monarhia protectoarea religiei, una fiind baza, iar cealaltă stâlpul unui edificiu unic, se dovedește a fi, În realitate, un program
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cum este cea sasanidă, În care puterea religioasă este, Într-un fel sau altul, strâns legată de puterea politică. În aceste texte nu găsim amestecul de elemente aproape „păgâne” care au marcat obiceiurile primilor Sasanizi, condiționați de o concepție despre regalitate tributară tradițiilor antice (Gnoli, 1971), așa cum o demonstrează, de exemplu, ofrandele sângeroase de la sanctuarul zeiței An³hșdxe "Ana>hșd" În Stakhr, aduse de Ardașir I și de Ș³buhr al II-lea, despre care vorbesc Ùabarș (Nöldeke, 1878, p. 17) și „Faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dea viață creatorului cerului și pământului; cel de-al doilea, născut din Îndoiala (cf. Menasce ș1953ț, În Molé, 1963, p. 130 și nota 5) care l-a cuprins pe Zurw³n cu privire la Însăși eficacitatea jertfei. Pentru că tatăl hotărâse să dea Însemnele regalității primului fiu și pentru că acesta fusese tocmai Ahriman, Zurw³n a fost constrâns să-l facă rege pe primul născut, fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mitra". Nu este vorba Însă despre o simplă dublură (În acest caz, unul dintre cei doi ar fi fost rapid eliminat), ci de două moduri diferite și complementare de Înțelegere a sacralității. Elementul cel mai caracteristic al sacrului și al regalității sacre ulterioare constă În apărarea acelei valori fundamentale pe care indienii o numeau •ta(iar iranienii afq³), care se traduce prin „adevăr”, dar care are, de fapt, o semnificație mult mai amplă: „ordine cosmică, rituală, morală, bazată pe dispunerea corectă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Religia și societatea 74 7. Sfârșitul epocii piramidelor 75 8. Criza conștiințelor 78 9. Reorânduirea societății. O nouă escatologie 80 10. Templul Și preoții 83 11. Magia 85 12. Lărgirea orizonturilor 86 13. O societate nouă 88 14. Teba Și regalitatea 88 15. Religia burgheză 90 16. Credințele funerare 91 17. O nouă teologie: Aton 94 18. Epoca ramsidă: o religiozitate mai umană 97 19. Deir El Medina și religia populară 100 20. Magia și prevederea 102 21. O teocrație 104
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
expediții împotriva altor populații (1Sam 30). Saul, dimpotrivă, era fiul unui mare proprietar de teren (1Sam 9,1-3). Nu avea o armată de profesie și acest lucru era un dezavantaj atât în lupta împotriva filistenilor, cât și în cursa către regalitate. Al treilea, la aceste prime motive destul de clare, se adaugă un element intern. Din cauza presiunii externe sau din alte motive, un trib se impune asupra celorlalte. „Conducătorul” său devine și conducătorul celorlalte triburi. Cu David, tribul lui Iuda dobândește o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
anilor 750-720 î.C., are față de același Iehu o părere mult mai negativă decât autorul 2Rg 9-10. În Os 1,4, Dumnezeu proclamă într-un oracol: „Voi cere cont casei lui Iehu de sângele din Izreel și voi pune capăt regalității casei lui Israel”. Câmpia Izreel este locul unde Iehu l-a ucis pe Ioram, ultimul descendent al casei lui Omri, luând astfel în stăpânire puterea (2Rg 9,15-27). Acest asasinat e justificat pentru autorii 2Rg 9-10 datorită nelegiuirii regilor casei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
fost obligați să părăsească Iașul. La plecarea lor, regele, regina și, firește, Iorga le-au spus la revedere de pe peronul gării. Ceremonia de rămas bun a cuplului regal a fost deosebit de călduroasă. Acestea sînt genul de gesturi mici care conferă regalității atîta atracție 113. Regele nu a ratificat niciodată tratatul de reasigurare a păcii; nici Brătianu sau liberalii. Cuplul regal s-a retras la Bicaz, în pădurile Carpaților. Pe parcursul întregii primăveri și veri a lui 1918, poziția lui Iorga a rămas
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
singură. Și-a dat discret sfîrșitul în noiembrie 1941. La funeraliile ei au participat mai mulți oameni decît la cele ale lui Iorga. Prințesa Elena a trimis o coroană de flori cu numele gravat pe ea, un gest purtînd amprenta regalității 54. Primul parastas public în memoria lui Iorga a avut loc în mai 1941, la care au participat mulți demnitari. Apoi a fost redeschis Institutul său de Istorie Universală, ceremonie la care Gheorghe Brătianu l-a omagiat pe Iorga. I-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
punctate: Transilvania a fost cucerită de ungurii stabiliți în Câmpia Panonică în multiple stadii, începând cu sfârșitul secolului al IX-lea și prelungindu-se până spre anul 1200. Mărimea suprafeței teritoriului transilvan, pe fondul deficitului demografic al ungurilor, a determinat regalitatea ungară să apeleze la serviciile sașilor și secuilor, populații care au primit pământuri (și privilegii) în zonele de frontieră cu scopul de a consolida militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada (1330) de către regele Carol Robert de Anjou, suplimentată de înființarea mitropoliei ortodoxe a Ungrovlahiei în 1359 cu sediul la Câmpulung a determinat reacții ale regalității maghiare împotriva românilor din Transilvania. Astfel, în 1366, urmașul la tron al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și cărțile de citire, istoria românească. În corelație cu conturarea unei iconografii a memoriei istorice naționale, reforma haretistă a instituit și o ritualistică comemorativă organizată în cadrul unui calendar al serbărilor școlare, așezând, de asemenea, bazele fundaționale ale cultului școlar al regalității. Pentru ca școală să "sădéscă în sufletul tinerimiĭ iubirea nețărmurită de țĕră și sentimentul solidaritățiĭ naționale" considerată misiunea de căpătâi a educației -, Haret a introdus, prin circulara din 22 aprilie 1897, un calendar al serbărilor școlare obligatorii. Aniversate erau zilele de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sădéscă în sufletul tinerimiĭ iubirea nețărmurită de țĕră și sentimentul solidaritățiĭ naționale" considerată misiunea de căpătâi a educației -, Haret a introdus, prin circulara din 22 aprilie 1897, un calendar al serbărilor școlare obligatorii. Aniversate erau zilele de 10 Mai (ziua regalității) și 24 Ianuarie (ziua Unirii din 1859) cei doi pilaștrii simbolici ai ordinii temporale a noului calendar comemorativ național. Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia onorați prin ritualuri comemorative, conferințe, cântece patriotice și chiar pelerinaje la locuri istorice (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Cultul regalității era deja prezent atât în iconografia națională (exista obligația prezenței în toate sălile de clasă a portretelor suveranilor) cât și în ritualistica comemorativă (ziua de 10 mai, precum și aniversarea independenței, fiind intrinsec celebrări ale lui Carol I). El a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din ultima parte a secolului al XIX-lea, în special triada alcătuită din i) instaurarea monarhiei (1866); ii) victoria în războiul de neatârnare (1878) și iii) proclamarea regalității (1881), s-au repercutat și asupra memoriei naționale. Pe lângă axele centrale ale originii, continuității, unității, independenței și spiritualității, care au asigurat structura de rezistență în bazele căreia s-a construit imaginea oficială a trecutului colectiv, memoria națională a fost încoronată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Paradoxal, precipitată de gravitatea evenimentelor politice care continuau să se succeadă cu repeziciune, memoria istorică devine tot mai contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui Carol ca domn al României, nu dedică decât un paragraf de trei rânduri "M. S. Carol I, înrudit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de suflet românească va fi prezervată. Monarhia, ipostaziată în figura lui Carol, va asigura "Virtus Romana Redivivus" (Melidon, 1876, p. 84). Doar spre sfârșitul anilor '80, în manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
84). Doar spre sfârșitul anilor '80, în manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice recente, Xenopol arată cum, în special prin travaliul lui Carol, "ajunse România de la unire încoace în maĭ puțin de un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
48 de ani a lui Carol a creat premisele temporale pentru canonizarea sa istorică antumă, realizările din timpul său asigurându-i introducerea în panteonul marilor figurile ale neamului încă din timpul vieții. Prin Carol I, memoria națională devine contemporană, iar regalitatea, una din resursele identitare ale românității. Elogiind succesele recente ale politicii românești, Tocilescu enumeră pietrele unghiulare ale identității românești ca fiind "unirea, dinastia, constituțiunea, independența și regatul, într-un cuvênt națiunea" (Tocilescu, 1889, p. 293). Anticipativ, ideea dinastică este inserată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]