1,354 matches
-
evoluția ulterioară regența nu s-a materializat. În 1848, socrul ei a fost detronat. Helene plănuia să prevină abolirea monarhiei și să fie proclamată regentă pentru tânărul ei fiu. Ducele de Nemours a renunțat la drepturile sale de a fi regent pentru Helene și Helene a apărut la parlamentul francez, cu cei doi fii ai ei, contele de Paris și fiul ei mai mic ducele de Chartres, pentru a pretinde dreptul fiului său la tron și cerând ca ea să fie
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
Alcsuth. Totuși Joseph August era atât de popular în rândul maghiarilor încât revoluționarii nu îndrăznesc să pună mâna pe el și familia lui. După căderea la 6 august a regimul bolșevic maghiar, arhiducele ia conducerea statului ungar, cu titlul de regent ("Reichsverweser"). Prințul l-a numit pe István Friedrich ca prim-ministru și l-a confirmat pe amiralului Miklós Horthy în calitate de șef al armatei. Reîntors la putere, arhiducele a urmărit să favorizeze restaurarea împăratului Carol I care a fost detronat în
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
că întoarcerea împăratului ar destabiliza Europa Centrală, au refuzat să-l accepte pe Arhiducele Joseph August ca șef al statului ungar; Joseph August a fost forțat să abdice la 23 august 1919. La 1 martie 1920, amiralul Horthy este ales regent al Regatului Ungariei restaurate. După abdicarea sa, arhiducele Joseph Auguste s-a implicat activ în domeniul științei și dezvoltarea socială. El și-a publicat memoriile și a primit două doctorate onorific de la Universitatea din Budapesta: unul în filosofie și altul
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
Tarnovo, poartă denumirea de "Turnul lui Balduin", presupunându-se că ar fi vorba de turnul în care Balduin ar fi fost întemnițat. Abia în iulie 1206, latinii din Constantinopol aveau certitudinea că împăratul lor nu mai era în viață, așa încât regentul Henric de Hainaut a fost încoronat ca împărat în august, sub numele de Henric I. În schimb, în Flandra se menținea îndoiala asupra dispariției lui Balduin, drept pentru care celălalt frate al său, Filip de Namur a rămas în poziția
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
de Hainaut a fost încoronat ca împărat în august, sub numele de Henric I. În schimb, în Flandra se menținea îndoiala asupra dispariției lui Balduin, drept pentru care celălalt frate al său, Filip de Namur a rămas în poziția de regent și abia într-un final cele două fiice ale lui Balduin, Ioana și Margareta au devenit contese de Flandra. 20 de ani mai târziu, în 1225, un bărbat a apărut în Flandra având pretenția de a fi Balduin în persoană
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
Shangului. Zhou pare să-și fi început dominația în cadrul unui sistem semifeudal. Zhou exista la vest de Shang, iar liderul Zhou a fost numit "Protector al Vestului" de către Shang. Conducătorul Zhoului, regele Wu, cu ajutorul fratelui său, ducele de Zhou, ca regent, a reusit sa invingă Shangul la Bătălia de la Muye. Regele Zhou, în acest moment, a invocat conceptul de Mandat al Cerului, pentru a-și legitima domnia, un concept care va fi influent pentru aproape fiecare dinastie succesoare. Precum Shangdi, Cerescul
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
scape de el. "Rigsråd" (Consiliul danez) a ales-o pe regina Margareta drept "cea mai puternică Doamnă și regentă a regatului Danemarcei". Un an mai târziu, norvegienii au proclamat-o pe Margareta "regină conducătoare". Nobilimea suedeză a apelat la ajutorul regentului danez pentru a-l îndepărta pe Albert de pe tronul suedez. În 1388 mai mulți nobili suedezi i-au scris Margaretei spunându-i că dacă i-ar ajuta să scape de Albert ei ar numi-o regentă. Margareta nu a pierdut
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
Cu toate acestea, Balduin a fost în stare fără vreo luptă să-i elimine pe musulmani de pe teritoriile lui. În 1119 musulmanii au continuat ofensiva, de această dată încalcă granițele principatului Antiohiei. Balduin cu întăriri se îndreptă în nord, însă regentul Antiohiei Roger de Salerno, nu a așteptat ajutorul și a trimis o armată înaintea musulmanilor. Ca urmare armata creștinilor a fost învinsă de emirul de Alep, Il-Ghazi și însuși Roger în timpul bătăliei sângeroase, a fost ucis de o lovitura de
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
Courtenay, care după coronarea lui Balduin la Ierusalimului a devenit conte de Edessa, a fost capturat de selgiucizi. Pentru a asigura siguranța Edessei, Balduin s-a deplasat în nord, unde a controlat siguranța hotarelor, și a fost de asemenea, capturat. Regent de Ierusalim, în absența regelui a fost numit Eustațiu Grenier, care pe 29 mai 1123 a reflectat cu succes un atac al fatimizilor. În 1124 Balduin a fost eliberat. În 1125 armata unită a Ierusalimului, Tripoli și a Edessei a
Balduin al II-lea al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326798_a_328127]
-
Aripert a fost asociat la conducerea regatului de către tatăl său încă din anul 700. El a fost înlăturat de către fostul rege, Liutpert, care a preluat succesiunea de la Raginpert, însă Aripert a înfrânt atât pe Liutpert la Pavia, cât și pe regentul acestuia, Ansprand la Novara. Capturându-l pe Liutpert, a orchestrat asasinarea acestuia. Ocupând capitala, el l-a silit pe Ansprand să treacă dincolo de Alpi, astfel încât în 703 avea deja puterea consolidată. Din acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
1015 până la moarte. Ernest era fiul ducelui Ernest I de Suabia cu Gisela de Suabia. Ca fiu mai mare, Ernest a devenit duce imediat după moartea tatălui său. Fiind însă minor, conducerea Suabiei a fost încredințată unei regențe. Poziția de regent a revenit inițial mamei sale, Gisela, după care funcția a fost asumată de arhiepiscopul Poppo de Trier. În 1024, noul soț al mamei sale, Conrad, cu care se căsătorise din 1016, a fost ales rege al Germaniei sub numele de
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
care a moștenit acest ducat datorită Giselei, la moartea fratelui ei, Herman al III-lea. După moartea lui Ernest din 1015, Gisela a devenit regentă în numele fiului lor, Ernest al II-lea. Ulterior, ea a fost înlăturată din poziția de regent. Cea de a treia căsătorie a sa, petrecută în 1016 sau 1017, a fost cu Conrad, care va deveni din 1027 împărat, sub numele de Conrad al II-lea. Arhiepiscopul Aribo de Mainz a refuzat să o încoroneze pe Gisela
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
I, prin aceea că i-a oferit acestuia mâna fiicei sale vitrege, Bertha de Olanda. De asemenea, între anii 1086 și 1091, Robert I a fost în pelerinaj în Țara Sfântă, interval de timp în care l-a lăsat ca regent pe fiul său, Robert al II-lea, tocmai în ideea de a asigura succesiunea acestuia. Robert a fost căsătorit cu Gertrude de Saxonia, fiica ducelui Bernard al II-lea de Saxonia cu Eilika de Schweinfurt și văduva contelui Floris I
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
1067, cu care a avut următorii urmași: La moartea fratelui ei, Henric I al Franței, protejarea fiului acestuia de 7 ani, regele Filip I, a revenit în comun mamei sale, Anna de Kiev și soțului Adelei, care astfel a devenit regent al Franței între 1060 și 1067. Atunci când al treilea fiu al Adelei, Robert "Frizonul", a început să pretindă domnia asupra Flandrei în 1071 în defavoarea contelui legitim, Arnulf al III-lea (fiul celuilalt fiu al Adelei, Balduin al VI-lea), ea
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
abandoneze Namur și l-a atacat pe Filip. Războiul a durat vreme de trei ani, până la încheierea unui tratat semnat la Dinant în 26 iulie 1199, prin care Filip era recunoscut ca deținător al Namurului. Filip a fost lăsat ca regent pentru Hainault atunci când fratele său mai mare, Balduin al VI-lea de Hainaut a plecat pentru a participa la Cruciada a patra și a activat ca protector pentru tinerele moștenitoare de Flandra și de Hainaut, Ioana și Margareta. În timpul unui
Filip I de Namur () [Corola-website/Science/324551_a_325880]
-
și de Amance de la 1170 până la moarte. Henric a fost fiul contelui Reginald al II-lea de Bar cu Agnes de Champagne. El era încă minor în momentul în care tatăl său a murit, așa că mama sa a activat ca regent între 1170 și 1173. Dat fiind că unii dintre strămoșii săi fuseseră conți de Verdun, Agnes de Champagne revendica acest comitat de la episcopul de Verdun în 1172, însă episcopul a rezistat presiunilor. Agnes a răspuns prin devastarea diocezei de Verdun
Henric I de Bar () [Corola-website/Science/324552_a_325881]
-
cruciadă. Robert a fost fiul cel mare al contelui Robert I de Flandra cu Gertrude de Saxonia. Tatăl său a început să îl asocieze pe Robert la conducerea comitatului încă din 1086. Astfel, între 1086 și 1091, el a fost regent al ținutului pe perioada cât Robert I se afla în pelerinaj în Țara Sfântă. După ce a devenit conte de Flandra în 1093, Robert al II-lea s-a raliat imediat pentru a participa la Prima cruciadă, lansată de papa Urban
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
fost conte de Flandra de la 1168 până la moarte. El a succedat tatălui său, Thierry de Alsacia. Filip de Alsacia a devenit oficial conte de Flandra în 1168. Însă practic el a guvernat din 1157, dat fiind că a activat ca regent și co-conte al tatălui său, Thierry de Alsacia, frecvent plecat în Țara Sfântă. Filip l-a înfrânt pe contele Floris al III-lea de Olanda și a pus capăt pirateriei. Floris a fost capturat la Bruges și a rămas în
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Fiind bolnav de lepră și lipsit de copii, Balduin al IV-lea i-a oferit lui Filip regența asupra regatului, ca fiind cea mai apropiată rudă masculină aflată în acel loc la acel moment. Filip a refuzat atât titlul de regent cât și comanda armatei regale, spunând că se află acolo doar ca simplu pelerin. În schimb, Balduin l-a numit pe Raynaud de Châtillon, față de care Filip va acționa ca asistent. După cum menționează cronicarul Guillaume de Tyr, "aceasta fiind situația
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
sora ei mai mică, Margareta în grija unchiului lor, Filip I de Namur. Mama Ioanei a murit în august 1204, iar Balduin un an mai târziu, lăsând copilul de 5 ani orfan. Filip de Namur a continuat să guverneze ca regent, în numele Ioanei. În curând, el și-a pus nepoatele într-o situație stânjenitoare. Înfrânt într-un conflict cu regele Filip al II-lea al Franței, el a fost nevoit să acorde regelui custodia asupra celor două fete. Pe perioada petrecută
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
În 1048, Pandulf, revenit ca principe de Capua, era din nou în război cu Guaimar. La moartea în acel an a lui Rainulf al II-lea de Aversa (Rainulf Trincanocte), fiul său declarat ca succesor, Herman, fiind minor, necesita un regent. Prima alegere, Bellebouche, a fost un eșec. Richard Drengot, un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
un văr al lui Herman, se afla atunci într-o închisoare din Melfi, în urma unui conflict cu Drogo de Hauteville. Guaimar a obținut curând eliberarea lui Richard și l-a condus personal până la Aversa, unde normandul a fost instalat ca regent, unde mai târziu va deveni conte în sensul său deplin. Astfel, Guaimar a redobândit supunerea Aversei. La sinodul din Benevento din iulie 1051, papa Leon al IX-lea a solicitat lui Guaimar și lui Drogo de Hauteville să pună capăt
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
a izbucnit în 1181, iar relațiile au avut atât de rău încât Filip August a încercat să divorțeze de Elisabeta în 1184. Deși puterea sa a început să decadă odată cu majoratul lui Filip August în 1180, Adela a activat ca regent al regatului din 1190, atunci când Filip al II-lea August a plecat pentru a participa la Cruciada a treia. Ea a revenit în culise atunci când fiul ei s-a întors în 1192, însă a continuat să se implice în întemeierea
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
III-lea, iar un al treilea a fost îndepărtat de către cetățeni. Vechea dinastie a fost reinstalată la putere în anul 1000, sub Landulf al VII-lea, care l-a numit pe fratele său, Pandulf al II-lea de Benevento, ca regent pentru moștenitorul său, Pandulf al II-lea de Capua. Astfel, Capua și Benevento au fost pentru scurtă vreme reunite. Capua a cunoscut un nou apogeul în timpul lui Pandulf al IV-lea, care a fost depus în două rânduri în perioada
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
ducat de Benevento. În primii săi ani de existență, noul principat creat nu s-a bucurat de o adevărată stabilitate. În 851, Siconulf a murit, iar fiul său Sico era încă un copil. El a fost depus și înlocuit de către regentul său, Petru, în anul 853, iar Petru a fost succedat în același an de către propriul său fiu, Ademar. Domnia lui Ademar s-a încheiat în mod violent: o răscoală l-a depus, iar Guaifer, vlăstarul unei familii locale cu oarecare
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]