1,329 matches
-
un obstacol serios în tendința de a se extinde și de a înainta în alte părți ale Europei și, din acest motiv, românii au fost mereu dușmăniți de aceștia, mai ales atunci cînd le-au devenit vecini. De aceea, este regretabil că românii nu au realizat această condiție a lor și nu au întreprins decît sporadic măsuri spre a se proteja. De altfel, lipsa unor intelectuali și a unei aristocrații, chiar în epoca contemporană, care să reprezinte nivelul de raportare și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de reglementare a instituției extrădării în cadrul legii noastre fundamentale. O nouă formulare și codificare a mecanisnmului ar trebui să țină seama de anumite distincții esențiale la nivelul dreptului internațional. Iată fragmentul: "La momentul revizuirii Constituției României, s-a produs o regretabilă confuzie între extrădare și remitere. Stututul Curții Penale Internaționale prevede posibilitatea de a-i preda Curții pe autorii de crime internaționale, însă chiar acest Statut face distincția între extrădare (fapta unui stat de a preda o persoană altui stat) și
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
fervoare ea renunță la "termenul lung" și glorifică prezenteismul. Durabilitatea, ne anunța Z. Bauman, își pierde atractivitatea. Este limpede că o strategie precum cea gîndită de D. Kellner nu poate fi împlinită de azi pe mîine. Iar mîinele, ciudat și regretabil, nu mai interesează. Ar mai fi de observat că pentru Douglas Kellner postmodernismul nu este decît o "vocabulă sonoră". El denunță folosirea abuzivă a termenului în cîmpul studiilor culturale și contemplă cu detașare "carnavalul postmodern". Discursul postmodern n-ar fi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în acest...indefinibil al societății moderne. Cred că exorcizarea trupului se va întâmpla cu chimicale drămuite de minți deștepte ori apocaliptice...în numele unui Stat ce nu are nimic de-a face cu nevoile stringente în ceea ce privește cetățenii săi, aflați în starea regretabilă de suferinzi, de pacienți ai unui spital dintr-o țară normală, cică... * * * Vă rugăm să luați loc! spuse o asistentă grasă și urâtă, încercând să pară umană, poate chiar era... O alta mi se adresă aproape imediat, pe un ton
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
aceeași traumă vă poate ajuta să vă înțelegeți reacțiile. În unele cazuri există înregistrări video, disponibile la redacțiile de știri sau la alte surse; vizionarea lor vă poate ajuta să descoperiți informații pe care nu le știți. Desigur, în mod regretabil, uneori nu este posibil să aflați toate amănuntele legate de incident. Poate nu vom afla niciodată ce s-a întîmplat cu exactitate (sau, mai frecvent, cauzele evenimentului), dar tratamentul vă ajută să trăiți cu această incertitudine. SECȚIUNEA 4 Managementul anxietății
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Toate acestea cer din partea noastră, a preoților, o lucrare corespunzătoare de exemplu, de vigilență și de asistență plină de iubire. Este admirabilă viața de sacrificiu pe care și-o impun atâția laici, pentru triumful ideilor creștine; ar fi o greșeală regretabilă, dacă alături de aceste suflete alese, s-ar prezenta imaginea unor preoți neglijenți, care se îngrijesc de comoditatea lor, dezinteresați de zelul idealității ce animă viața pământească. Ar fi un dezastru pentru aceste suflete, care se expun pentru slava lui Cristos
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ploaie, ce păreau a amenința un moment, s-au împrăștiat. Ordinea cea mai perfectă a domnit pretutindenea cu toată imensa afluență de lume ce se adunase în acea zi în Capitală. N-a fost de înregistrat nici o neorânduială, nici un accident regretabil și exemplara bunăvoință și înțelepciune a publicului a înlesnit ea singură menținerea bunei reguli.[...] 14 martie și 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea Regatului Român și ceremonia încoronării MM.LL. Regelui și Reginei, București, Tipografia Thiel & Weiss, Palatul Dacia-România
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fost vreme Îndelungată sub dominație hab s burgică, Întocmai ca Ardealul. De exemplu, clădirea instituției pentru probleme sociale, aflată chiar În centrul orașului, este soră bună cu fosta clădire a Cazarmei 90 din Sibiu (repre zentativă pentru oraș, În mod regretabil dărâmată În anii dictaturii comunisteă. Ambele orașe pulsează de viață, de un fel de entuziasm tipic, discret, tineresc, abia influențat de secolele care trec peste ele lăsându-și paradoxal o amprentă care le cruță de Îmbătrânire. M-am găsit aici
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scările fără să mă gândesc. Adelheid ridică cu nevinovăție din umeri. — Oh! Sfântul Trudpert să mă ierte! Cum se poate, no bilă Adelheid? N-a fost nimeni aici să te Întâmpine? Sigur, știam că ai să vii. Bodo, ce greșeală regretabilă, se adresă el celuilalt cavaler. Cum se poate? De ce nu mi-a adus ni meni aminte... Se Îndreptă către Adelheid, Îi luă mâna, Înclinându-se ușor. — Adelheid de la Appenweier, bine ai venit! Eu sunt Conrad, și acest tânăr care și-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici, trezind o curiozitate pernicioasă și riscantă, cauzată de imobilitatea facială și de privirea fixă și tulbure a sistemului optic. Săpam în pământul bolovănos, tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aflam, cât și slugile lor românești aparțineau aceleiași religii care are drept fundament iubirea totală și necondiționată a semenului. Acest deziderat reprezintă condiția "sine qua non" a creștinismului: Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22:34) Regretabil și înspăimântător este faptul că aici funcționa maxima strămoșilor noștri latini: "Homo homini lupus est" " Omul este lup pentru semenul său".(Plaut) Și, în mare măsură, așa a și fost. Timpul trecea și aceleași întrebări la care nu găseam răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici, trezind o curiozitate pernicioasă și riscantă, cauzată de imobilitatea facială și de privirea fixă și tulbure a sistemului optic. Săpam în pământul bolovănos, tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
japonez, socotit Gandhi al Japoniei. Sfârșitul conferinței lui Toyohico Kagava, ținută la facultatea din Ames, suna cam așa: ”Am vizitat toată America. (E curios că toți care trec pe acolo, vorbesc de Statele Unite, USA sau SUA, de America, o confuzie regretabilă, pentru că e și o Americă care a progresat regretabil de puțin). Am admirat tehnica voastră, progresul vostru. Am fost și la San Francisco (Frisco). Am admirat și acel uriaș pod suspendat peste Poarta de Aur (Golden Gate), cea mai nouă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Kagava, ținută la facultatea din Ames, suna cam așa: ”Am vizitat toată America. (E curios că toți care trec pe acolo, vorbesc de Statele Unite, USA sau SUA, de America, o confuzie regretabilă, pentru că e și o Americă care a progresat regretabil de puțin). Am admirat tehnica voastră, progresul vostru. Am fost și la San Francisco (Frisco). Am admirat și acel uriaș pod suspendat peste Poarta de Aur (Golden Gate), cea mai nouă, cea mai grandioasă operă tehnică americană. Dar am aflat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mai târziu, după ce voi fi fost îmblânzit definitiv de misterioasa și materna energie Kundalini.Florine, de-acum poți medita în voie, acasă la tine! - mi se adresă, cu o voce caldă și prietenoasă Geo, cel ce se grăbise să repare regretabila omisiune. Ovalul feței îi era încadrat de o bărbiță tunsă scurt, îngrijit. Era cam de-o seamă cu mine. De aceea, mi s-a părut firesc să fie primul care face pasul spre o relație amicală și mai puțin convențională
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
voastră să provocați scene din astea. Sunteți aici ca să provocați conflicte între oameni ?“. Iliescu, care este de o mare-mare abilitate, s-a uitat la fotografiile respective și a spus : „Eu, dragă, nu știam. Dacă e așa cum spuneți dumneavoastră, este foarte regretabil“. După care a deve‑ nit complet patern și a zis : „Copii, eu n-am vrut să vă provoc necazuri“. Toate astea erau invitații deghizate de felul „Treceți de partea mea și ne împăcĂm imediat. Ce putem face s-o dregem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Tachist. Istoricul după ce a grupat pe cele mai desăvârșite talente - la Semănătorul - pe care el singur le-a ridicat, tot el a zvârlit cu noroiul din sufletul său în Octavian Goga, Chendi, Sadoveanu și alții care l-au părăsit. E regretabil când dl Iorga joacă rolul unor anumiți oameni politici scriind în felul cum a scris despre dl dr. Iancu Flondor. E din cale afară de trist când toarnă paharul fierii să-l bea omul care a dat României Mari, cu atâta
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a publicat, oferind cititorilor, sfatul medicului, al agricultorului, gospodarului, al veterinarului ori al zootehnicianului, ziarul devenind un periodic al vehiculării edictelor judecătorești, convocator pentru diferiți particulari ori societăți economice sau sociale, un fel de publicitate lărgită... Aceasta cu atât mai regretabil, deoarece săptămânalul apărea acum joia și duminica ori miercuri și sâmbătă, ba chiar miercuri, vineri și duminică... ca să rămână în cele din urmă, tot săptămânal. Reproșul pentru Foița își pierde din importanță când citim rânduri ca cele care urmează de sub
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
asupra publicațiilor și în măsura în care am socotit necesar pentru evidențierea unor circumstanțe. Ca și alte lucrări în domeniu, înregistrând și redând materialul faptic, în conformitate cu oferta timpului, am realizat nu numai informații de ordin istoric, dar am reînodat invitația la lectură. Este regretabil că se neglijează formarea colecțiilor presei de după 1989. Înseamnă că voit ori nu, unii conducători de publicații lucrează doar pentru prezent, omițând condamnabil înscrierea titlurilor pentru eternitate. Cândva conducătorii ziarelor și revistelor din Bucovina aveau obiceiul ca în fiecare an
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sau neglijentă până acum, de livrare a documentului biografic și inedit. Acribia investită în ediția de față tentează în primul rând adecvarea la ceea ce este organic într-o biografie, într-o lume parțial închisă pentru că trecută, și doar printr-o regretabilă confuzie ar putea fi confundată cu mania adnotării. Ea corespunde deopotrivă acelui presentiment consacrat printr-o formulă deja celebră: „Der liebe Gott steckt im Detail” (Aby Warburg). Am căutat un fel de efigie peste sfârșitul acestei corespondențe: două fotografii târzii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
atras atenția publicului francez, acest lucru nu este câtuși de puțin meritoriu în ochii profesorilor noștri - odinioară, Germania era Mecca lor, acum nu mai au nici o Mecca, iar Franța este într-adevăr prea îndepărtată 2... E curios, și mai ales regretabil, dar nu este nimic de făcut. Vreau să scriu ceva interesant, dacă pot, și voi scrie curând o carte suedeză „de la mit la epopee”3, dar nu trebuie să devii scriitor francez înainte de a fi profesor obișnuit. Acum candidez la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se afle la Stockholm, chiar în zilele de la sfârșitul lui martie, când intenționați să veniți. De asemenea, profesorul nostru de istorie a religiilor, dl Ehnmark, va fi obligat să se ducă în nordul Suediei, însărcinat de o comisie; este extrem de regretabil și amândoi întreabă dacă ar fi posibil să vă reprogramați vizita în luna aprilie, după sărbătorile de Paște. Cursurile vor reîncepe pe 17. Domnii Lombard și Ehnmarkar fi dezolați să piardă ocazia de a discuta temeinic cu dvs. numeroase probleme
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
avea considerabil mai multă rațiune și simț critic decât profesorul Zaehner în 1961. Dar, bineînțeles, de la Oxford nu te poți aștepta la prea mult în chestiunea științei religiei. Pe mormântul lui Max Müller nu mai crește iarba. Cu atât mai regretabil e faptul că de la fosta universitate a lui Nathan Söderblom se aud recomandări care vizează înlocuirea științei religiei (religionsvetenskap) cu diplomația religiei (religionsdiplomati). Dacă se continuă în felul acesta, atunci va veni vremea desființării tuturor catedrelor de istorie a religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
În esență, religia trebuia să fie o explicație primitivă a lumii, un fel de filosofie sau știință naturală de cel mai rudimentar nivel. În plus, trebuia explicată din punct de vedere social sau economic, dacă nu chiar, cu atât mai regretabil, ca rezultat al unor procese psihice și psihopatologice. Faptul că, de atunci, atmosfera din cadrul cercetărilor asupra religiei (religionsforskiningen) a trecut printr-o radicală schimbare nu se datorează, cu siguranță, unui singur cercetător. Dar este inevitabil să asociem, într-un mod
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
apă ce năvălea din munți/ A înflorit în cîntec și zîmbet an cu an.// De la oraș mereu veneau tot noi îndemnuri/ Și fumul din furnale urcat pînă la cer". În februarie 1950, conducerea U.S., printr-o adresă, comunică Filialei ieșene regretabilul plagiat al unui membru al Filialei din Constanța, "fapt care demonstrează că vechile și putredele năravuri ale literaturii burgheze încă mai persistă printre unii mînuitori ai condeiului. Roși de ambiții nemăsurate și setoși de glorii nemeritate, elemente necinstite își însușesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]