1,203 matches
-
dinamică (poate o dialectică?) ale „influențelor asupra spiritului public”, în care „influența americană” tinde să devină covârșitoare, din moment ce ea structurează și emergenta „influență globală”. Este prea devreme în acest proces de globalizare să știm dacă o „influență europeană” se va relansa, dacă și în ce măsură ea se va adăuga celorlalte. Despre „influența franceză”, mi se pare destul de clar, nu prea se mai poate vorbi, în ciuda ofensivei „francofone” - festivistă și ipocrită atunci când nu e pur și simplu deschis antiamericană. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stabile a președintelui însuși: un alt paradox al (sondării) opiniei publice - prin bâlbâieli, gafe, erori, extravaganțe geopolitice și dezbinare (toate dând celor care își mai amintesc crizele „Regimului Constantinescu” sentimentul că istoria se repetă), a venit prea târziu pentru a relansa o societate civilă exsanguă, diminuată prin extenuarea veteranilor („revoluția permanentă”, chiar una care reconstruiește capitalismul, nu poate dura la nesfârșit) și prin exodul sau blazarea unei mari părți a tineretului de bună calitate, care ar fi putut prelua ștafeta. Emigrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Paradoxal, proiectul lui Noica a fost realizat abia sub comunism, ba chiar pe fundalul minirevoluției culturale începute de Ceaușescu în 1971 (după o călătorie de documentare în China și Coreea de Nord, dar plănuită mai dinainte), cu cvasimaoistele „teze din iulie”, și relansată în vara lui 1982 prin nu mai puțin odioasele „teze de la Mangalia”. Contextul istoric al extraordinarei experiențe descrise de Jurnalul de la Păltiniș, oricât a fost el de pus între paranteze de către protagoniști și de mulți dintre admiratorii lor, rămâne relevant
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și punerii ei în pagină (operate de redacție fără consultarea lui Mircea Martin) în nr. 697 („Un titlu care vinde o revistă”), iar Gabriela Adameșteanu a răspuns în același număr („Dincolo de Păltiniș”), respingând acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
identifice și să se ocupe de protecția nevoilor fundamentale ale omului. Discuția, prea vastă pentru a fi sintetizată aici, se leagă de curentul recent din teoria și practica drepturilor omului, care - fiindcă nu mai poate propune vreun universalism fără a relansa atacurile contra Occidentului opresiv sau afirmarea vehementă a unor localisme idiosincratice (ca așa-numitele „valori asiatice”) - vorbește despre nevoi, sărăcie, „bunuri publice (globale)” - (global) public goods -, pe care eu le-aș numi „drepturi ontologice”: apă, mediu înconjurător, cunoaștere, stabilitate financiară
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință) nu justifică tăcerea maturului, apoi vârstnicului Eliade. Să fi fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid în ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să crească exigențele justiției retroactive: după 1960, în special după geniala Hannah Arendt și cartea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acest sens, deși scria în anii 1830, înainte de faza cea mai spectaculoasă a revoluției industriale, pe care o întrezărise totuși la Manchester - dar o explicase mult diferit de celălalt vizitator celebru din epocă al localității, Marx. Dar organicismul s-a relansat și după Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
teorie despre construcția socială a subiectului, ci doar una dintre cele care, în ultimele decenii, de la New Historicism (Stephen Greenblatt, în legătură cu Shakespeare, a vorbit convingător despre „negociere” socială în procesul constituirii eului modern) la feminisme și toate celelalte poststructuralisme, au relansat acest - în fond - truism al reflecției sociale. Ceea ce e inedit, la Taylor și la autorii afini cu el, este redescoperita insistență asupra comunității, formulată uneori disjunctiv, ca și cum sfera privată definită de liberali ar fi una exclusiv individuală și nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
naționalismele clasice ale secolului al XIX-lea). Ca artizan al relansării unei identități iudaice moderne prin „redescoperirea” tradițiilor aproape total abandonate de asimilaționiști și de alți reformatori secularizanți, Buber este în același timp complementar lui Gershom Scholem, cel care a relansat studiul (și a sugerat semnificația identitară a) Cabalei. Ca activist, Buber a fost printre protagoniștii mișcării Ihud, care promova ideea unui stat binațional (arab-evreiesc). Cartea cea mai influentă a lui Buber, Ich und Du (1923; ed. rom.: Eu și tu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
celor mai mulți de la responsabilitățile comunale și civice, scăparea de sub control a grupurilor de interese, prăbușirea consensului moral); partea grea este găsirea unor căi de a restaura consensul social și moral fără a lăsa vreun grup să-și impună poziția (familia trebuie relansată fără o întoarcere la mentalitatea anilor ’50; delincvenții și cei ce conduc sub influența alcoolului trebuie opriți fără a derapa către un stat polițienesc; răspândirea SIDA trebuie stopată fără a afecta viața privată). „Cu alte cuvinte”, continuă programul, „să restaurăm
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu spectrul lui Hitler. (Raportul complex al lui Weber cu Marx și marxiștii, principală motivație a pledoariei sale pentru o știință socială „obiectivă”, wertfreie, a dus și la o anumită ambiguitate a Stângii intelectuale germane.) Lectura lui Tocqueville a fost relansată de lucidul Raymond Aron - transformat din filozof al istoriei în „spectator angajat”- într-o Franță postbelică sufocată de iliberalismele de sorginte marxistă ridicate pe ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
era mai puțin uimit. Logica mesianică a comunismului și calculele mult mai reci de oportunitate i-au făcut pe sovietici să îndrăznească mai mult: campania de propagandă și de infiltrare a Occidentului, niciodată cu totul suspendată de Kremlin, a fost relansată spre sfârșitul anilor ’40, în paralel cu fundamentarea ideologică a Războiului Rece. Sovieticii, bine serviți de trei decenii de „inginerie a sufletului omenesc”, trecuseră pe scară largă și la „ingineria spiritului omenesc”, de la pedagogia concentraționară a lui Makarenko, organizată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Spender și Kristol. S-a aflat cu timpul că și alte periodice erau susținute, cel puțin parțial, de Congres, între care influentele Partisan Review și Kenyon Review. Echivalentul intelectual al Planului Marshall, cum i s-a mai spus Congresului, a relansat spectaculos liberalismul în Europa postbelică, dându-i o orientare riguros anticomunistă, deschizând astfel calea reapariției unei drepte liberale pe un continent devastat de extrema dreaptă și de comunismul stalinist. Pe acest tablou luminos, o singură umbră: Congresul pentru Libertate Culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fi reluate de Locke într-o manieră care s-a păstrat până azi, după ce au trecut prin psihanaliza lui Freud. Cred că explicația filozofică trebuie căutată în raporturile lui Bloom, deja amintite, cu neotomismul de la Chicago (Toma d’Aquino a relansat tabula rasa în Summa theologica, 1.79.2), aflat la temelia programului Great Books. Explicația psihosociologică și cultural-ideologică este probabil o combinație de captatio benevolentiae, resemnare și spirit practic (ce altceva să faci dacă studenții îți vin în clasă complet
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ar fi scrisă la același nivel intelectual și cu același patos despre perioada 1986-2006 nu ar face decât să ne prezinte o situație încă mai dramatică. Criza spiritului american s-a adâncit, devenind între timp globală. Deși încercările de a relansa educația liberală nu lipsesc, universitatea americană nu e mai bună în 2006 decât în 1986, ci dimpotrivă. În plus, cum știm și noi, universitatea europeană - intrată sub semnul „Procesului Bologna”, adică în faza terminală a masificării, trivializării, instrumentalizării și fragmentării
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a degenerat în ceea ce s-a numit cultul personalității. Fie că era vorba de filme cu subiect inspirat din prezent, fie de mari montări istorice, imaginea lui Stalin devine omniprezentă. Practic zeificat după victoria din al doilea război mondial, Stalin relansează după 1946, prin culturnicul-șef Andrei Jdanov, teroarea realismului socialist, când creatorii care călcau strâmb nu mai erau criticați, ci arestați și executați sau deportați. „Jdanovșcina”, hăituirea culturală, a ținut până în 1956, când N.S. Hrușciov a prezentat în Congresul PCUS raportul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ficționalizare frivolă pe tema unei călătorii în Italia. După alte două romane, Un băiat ura o fată (1990) și Un ceai cu tipele de sâmbătă (1991), L. pare să renunțe la scris, însă după o pauză de doisprezece ani se relansează cu volumul de teatru Poker și alte două comedii (2003), revenind, cu toată schimbarea de gen literar, la registrul predilect. SCRIERI: Romanță cu stagiari, București, 1982; Legea timidității universale, București, 1985; Un loc pe roată, București, 1986; Un băiat ura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
pământului românesc generos își are rădăcinile în miturile naționale fondatoare, fiind preluată de comuniști și, fenomen accelerat din 1988, sunt evidențiate rezultatele magnifice a ceea ce s-a numit sistematizare: adică un plan de suprimare a caracterului de ruralitate a satului, relansat în 1988 pentru a distruge tradiția și a impune în grabă modernitatea, construind în mare viteză șiruri de blocuri uniforme pe spațiile recuperate după distrugerea caselor țărănești. Trebuie să deschizi bine ochii pentru a distinge pe fotografiile în alb-negru, gri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Roller pregătea proletarizarea zilei de 24 ianuarie: "sărbătoarea Unirii Naționale este în același timp pentru clasa muncitoare din România sărbătoarea Unirii Muncitorești" (Roller, 1951, p. 171). La această dată în anul 1905 este consemnată o întrunire a muncitorimii care a relansat lupta proletară împotriva exploatării capitaliste. Până la urmă, re-semnificarea zilei de 24 ianuarie dintr-un simbol al unității naționale într-unul al unității muncitorești nu a fost încorporată în manual. Cu toate acestea, proiectul de proletarizare a zilei naționale merita menționat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fierbinți” și mai controversate). După mai bine de un deceniu, Academia Republicii Socialiste România revine asupra ideii de a tipări o Istorie a României (schimbarea titlului este semnificativă!), proiect care nu s-a mai materializat. În fine, În 1995, Academia Română relansează pentru a treia oară tratatul Istoria Românilor, din care au și apărut primele patru volume. Așa cum se poate bănui, colectivele de istorici ai celor trei proiecte au fost În general aceleași sau, În orice caz, la ediția a III-a
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
David - despre pasiune și matematică), probleme de matematică, fizică și chimie, dar ș i literatură... din lirica universală. În anul 1969 au apărut trei numere de revistă, în 1970 - unul și în 1971, se pare, tot unul. * Revista s‐ a relansat în anul 1993 la aniversarea a 35 de ani de la inaugurarea importantei clădiri a Complexului școlar - cunoscută astăzi sub denumirea „Liceul Mihai Eminescu”, de coordonarea ei ocupându‐se prof. Constantin Boicu, Emilia 257 Popescu și Ioan Puflea. Din colectivul de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
socială ce poate genera o criză politică etc.), după cum se pot menționa și situații contrare, în care urmărirea eliminării unor amenințări/ vulnerabilități într-un sector poate genera altele, în sectoare diferite. Exemplele sunt la îndemână: încercări ale statelor de a relansa economia și de a reduce riscul unor conflicte sociale majore generate de nivelul de trai sau de șomaj se pot transforma relativ ușor în adevărate bombe ecologice. O asemenea situație nu este specifică doar statelor slabe (sau din Lumea a
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
Berlinului occidental. Coaliția socialist-liberală se va încheia în 1982, când, în dezacord cu SPD asupra proiectului de buget, FDP decide să părăsească guvernarea. Creștin-democrații revin în forță la guvernare, și noua coaliție CDU-FDP, în frunte cu Helmut Kohl, noul cancelar, relansează puternic politica externă vest-germană în direcția reunificării. Activitatea economică în țările Europei de Est a fost determinată de transformările ce au avut loc în urma aplicării politicii Moscovei: naționalizarea și cooperativizarea, un sistem de planificare centralizat, planuri cincinale de dezvoltare. Sectoarele
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
recucerească, la 14 noiembrie, Corbie. În acest timp, în sud Spania a cucerit Saint Jean de Luz și amenința sud-vestul Franței. La 4 octombrie, generalul suedez Johan Baner îi învinge pe imperiali la Wittstock, ceea ce a contribuit la reechilibrarea situației, relansând tabăra protestantă. 241 J. Streisand, op. cit., p. 87-88. H. Schulze, op. cit., p. 50. 242 N. Ciachir, op. cit., p. 145-146. 243 Kalevi J. Holsti, op. cit., p. 35. 244 Ibidem, pp. 36-37. 245 Spania învinsă ceda Franței localitățile Roussillon și Artois. Chiar dacă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Procesului Barcelona s-a făcut pe fondul izolării politico-diplomatice a statelor europene care au încercat o implicare în medierea conflictului israeliano-palestinian, dar și din dorința de a oferi asistență externă statelor terțe; în acest context diplomația europeană a urmărit să relanseze dialogul politic și de securitate, fiind gândit că o structură capabilă să furnizeze un cadru diplomatic complementar celui existent și nu concurențial procesului de pace, încercând să reducă tensiunea între israelieni, palestinieni și statele arabe vecine implicate în acest conflict
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]