1,181 matches
-
și tandră, a unei postmodernități instinctive, fără țintă clară și fără doctrină asumată. Monoxilul devenit așchie, statuia eșuată în carcasă, eliminarea transformată în adăugire, ca în tehnica modelajului, siguranța convertită în disperare, absolutul într-un scepticism incurabil și gravitatea în relativism și (auto)ironie, iată doar cîteva repere pentru traseul pe care l-a străbătut lemnul de la existența sa stihială și pînă la impactul său cu malaxorul (post)industriei. Dar această evoluție în jos, această golire treptată de substanță și de
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
Bloom sînt implicați într-o polemică radicală: premisele unuia sînt coșmarurile celuilalt, concluziile dintr-o carte morile de vînt din cealaltă. Așadar, a-i pune alături pentru a descoperi punți conceptuale e categoric o operațiune aberantă: Rorty vine din tagma relativismului contemporan în varianta destul de hard (uneori și soft, ce-i drept), din acea Școală a Resentimentului care îl scoate din sărite pe Bloom, în vreme ce autorul Canonului este un soi de ultim dinozaur al raționalismului și tradiționalismului, propovăduitor al Adevărului suprem
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
întemeiat gîndirea în cele două cîmpuri adverse, nu doar au masticat-o și popularizat-o. Războiul în direct, first hand, asadar. Precizarea e importantă, pentru că exista manifestări mediocre, vulgare, sau de un radicalism stupefiant și incomprehensibil în ultimă instanță ale relativismului, după cum raționalismul la rîndul lui poate ajunge, la limită, să semnifice pur și simplu crasa ignoranța și conservatorism idiot. Evident, Rorty și Bloom nu sînt nici macar pe-aproape de asemenea deprimante extreme. Ce înseamnă, la urma urmelor, canon, pentru Harold Bloom
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ale teoriei sale să o facă. În comunitatea liberală a lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi se pare mie, e mai cuprinzător, mai putin reductiv, și deci mai capabil să ne îmbogățească acel eu solitar care e mitul lui Bloom. De altfel, pur și simplu nu-l cred pe Harold Bloom cînd susține că valoarea
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
imaginea ansamblului - dar cînd în locul lor sînt introduși autori că Gheorghe Izbăsescu, Marian Drăghici, Nastasia Maniu, George Vulturescu, Rodica Draghincescu, Daniel Corbu ș.a., mai putin semnificativi, te intrebi despre ce curaj și rigoare a selecției poate fi totuși vorba. Același relativism și în cazul tinerilor poeți basarabeni. De ce Dumitru Crudu, Iulian Fruntasu sau Aură Christi și nu Vasile Gârnet, de pildă? Nu vrem să continuăm însă cu aceste enumerări pentru a nu cădea în păcatul polemicilor pe marginea numelor autorilor antologați
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
judecată care a dus la enunțarea să în propoziție : aceasta corespondență este confirmată de experiență. Dar natură acestui tip de adevăr este variabilă, pentru că acesta poate fi un adevăr "obiectiv", "relativ", "subiectiv", etc., după teoria cunoașterii care îl susține (realism, relativism, criticism, etc). 2. Adevărul "formal", care reprezintă validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, apărute prin intermediul regulilor de deducție aplicate unor postulate și axiome admise. Acest tip de adevăr nu depinde de conținutul propozițiilor (vezi articolul logică) și depinde de acordul sau
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
culturilor și a comunităților e un rezultat al planurilor și eforturilor fiecărei comunități în parte, iar sărbătorirea diversității nu este altceva decât o formă de respect a individualității fiecăreia. De ce este îndoielnică culturalizarea relațiilor sociale? Deoarece induce un sentiment de relativism defetist față de condițiile de viață ale grupurilor sociale dezavantajate, considerate responsabile pentru producția culturală proprie, care determină condițiile de viață. Este o formă utilă și convenabilă de izolare și invizibilizare a narativei despre producția diferențelor sociale. Dacă aceasta este planul
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]
-
află sub patronajul Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi: Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: "particularismul istoric", "difuzionismul","relativismul cultural," "funcționalismul", "structuralismul", "materialismul", "interpretativismul", "criticismul." Antropologia cuprinde patru mari ramuri: În funcție de tradițiile naționale și de modul în care s-au dezvoltat aceste științe în diferite țări, ceea ce se înțelege prin antropologie culturală mai este numit și antropologie socială în
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
a apărut o nouă mișcare în special în rândul arheologilor britanici cum ar fi:Michael Shanks, Christopher Tilley, Daniel Miller, si Ian Hodder. Ei pun sub semnul întrebării apelurile procesualismului la știință și imparțialitate iar în același timp măresc importantă relativismului în cercetarea arheologică. Acest curent în cercetarea arheologică va deveni cunoscut că arheologie post-procesuală. În orice caz acesta nouă mișcare a fost criticată de procesualiști pentru că știrbește într-o oarecare măsură rigoarea științifică. Validitatea ambelor direcții în teorie este încă
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
se află în dezacord cu liberalismul îl constituie concepția cu privire la persoană. Taylor critică viziunea atomistă și instrumentalistă a gânditorilor liberali, care consideră că identitatea omului poate fi detașată de valorile la care aderă acesta. In "Etica autenticității", Taylor consideră că relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității. Acesta a apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă. Concepția cu privire la relativism
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
relativismul moral și toleranța, promovate de liberalism, sunt ele însele o parte a unui ideal moral, idealul autenticității. Acesta a apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă. Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom . În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
apărut, conform lui Taylor, între hotarele civilizației occidentale, datorită unor factori precum urbanizarea și migrația forței de muncă. Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom . În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului autenticității.
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
forței de muncă. Concepția cu privire la relativism a lui Taylor diferă de cea a altor critici ai societății occidentale, precum Allan Bloom . În timp ce aceștia consideră că relativismul este doar un paravan care maschează îngăduința față de sine, Taylor este de părere că relativismul constituie o fațetă a idealului autenticității.
Charles Taylor () [Corola-website/Science/306881_a_308210]
-
teoriei jocurilor, teoriei utilității, teoriei deciziei, se constituie ca elemente necesare pentru a lucra în domeniul filosofiei politice și sociale. În acest interviu Nozick discută despre etică, filosofie și știință, Karl Popper și metoda științifică, Ayn Rand și epistemologie, conștiință, relativism și viață academică. O idee filosofică importantă pe care Nozick o avansează în "Invariances" este cea de nivele ale eticii. Accentuând relația dintre coordonarea comportamentului și cooperarea pentru beneficiul mutual, Nozick susține că nivelul fundamental al eticii este cel al
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
vehement presupunerile științifico-teoretice clasice ale lui Popper sau ale Cercului vienez despre natura cercetării științifice. Constructivismul merge mai departe și respinge teza falsificaționismului, potrivit căreia modificările în curs de desfășurare ale tezelor falsificate duc la o apropiere asimptotică către realitate. Relativismul consideră paradigmele științifice drept o chestiune de credință, aceste paradigme putând fi considerate adevărate sau false doar în cadrul unei anume culturi și epoci. Pe lângă acestea s-a dezvoltat în ultimele două decenii - pornind din SUA - o cercetare "științifică" categoric neobiectivă
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
sau chiar indiferențe morale a discursului științific; această atitudine derivă din însăși obligația obiectivității (în determinarea cauzalităților, de ex.) și a limitării la descriere sistematică înaintea oricărei tentative de judecată (în științele omului gen antropologie, de ex., conceptul și practica relativismului cultural s-au dovedit extrem de fertile, arătând că foarte des nu există o veritabilă judecată justă fără o înțelegere prealabilă obținută prin adoptarea (măcar) provizorie a punctului de vedere intern individului sau grupului uman studiat), în timp ce religia are aproape întotdeauna
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
se bazează în mare parte pe filozofia lui John Dewey, și, în sens mai larg, pe pragmatism, care a fost introdus de filozofi precum William James și Charles Sanders Peirce. Vezi: Pragmatism (John Dewey, Charles Sanders Peirce Reprezentantul principal al relativismului științific este considerat a fi Paul Feyerabend. Deseori este inclus în aceeași categorie și Thomas S. Kuhn, deși el însuși a respins întotdeauna această afiliere. Un loc central în viziunea lui Kuhn îl ocupă incomensurabilitatea. Paradigmele științifice sunt incomensurabile, deci
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
chiar și poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze la atoritate sau justificare, raționalismul pancritic este capabil să-și mențină poziția integral și complet din moment ce nu este vinovat de relativism sau dogmatism. Eroarea logică a ultimul om în picioare - Argumentele victoriei în alegeri sau în război sunt validate axiomatic de victorie. Este cunoscută și sub denumirea de "Învingătorul ia totul". Eroarea logică a martirului - Cel care pierde este axiomatic corect
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
repede. De aceea faptul că în Rusia acest an se considera că este politicos să te pupi nu poate fi folosit ca evidență că toată lumea dintotdeauna credea asta, sau că rușii întotdeauna așa ar trebui să creadă. Întrebările filozofice privind relativismul moral se leagă de faptul dacă astfel de argumente se aplică la fraze cu conținut moral. Urmărirea unei doctrine mai degrabă prin decizie populară decât prin design logic, poate fi o problemă de siguranță sau conveniență: În acest caz, alegerea
Argumentum ad populum () [Corola-website/Science/309537_a_310866]
-
că prioritățile sale sunt familia, scrisul și activitatea antreprenorială. Mihail Neamțu este totodată un participant activ la dezbaterea românească despre cultură, politică, valori și societate ("Hotnews.Ro", "Idei în dialog", "Dilema Veche", "Revista 22," etc.). A criticat modele culturale postmoderne, relativismul etic și colectivismul tribal, pledând totodată pentru restrângerea puterii economice și legislative a statului și pentru relansarea educației private. "Bufnița din dărâmături" (2005, 2008) a stârnit numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
ul este un concept cu multe semnificații. Din perspectiva filozofică relativismul este acea atitudine intelectivă care declară că nicio percepție, nicio reprezentare, nicio descriere lingvistică de realitate, nicio interpretare de descriere, nicio măsurătoare, de stare, nicio modelare fenomenală, nicio evaluare de caracteristică structurală sau procesuală a realității, nu este unică și
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
în concepție științifică afirmă că putem introduce nenumărate sisteme referențiale în care putem măsura coordonatele, vitezele și alți parametrii de stare ai obiectelor și proceselor naturale, iar măsurătorile dau valori diferite funcție de particularitatea sistemului referențial în care se fac măsurătorile. Relativismul fizic mai afirmă că se pot stabili anume corelații între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
măsurătorile. Relativismul fizic mai afirmă că se pot stabili anume corelații între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat la persoana umană extinde relativismul fizic, introducând sisteme referențiale individualizante, distinct primitoare și interpretante de mesaj, adică subiecți. Există atâtea perspective constructive, descriptive și evaluante de realitate câți indivizi sunt, acționează și atribuie valori. Fiecare individ este un sistem
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
se pot stabili anume corelații între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat la persoana umană extinde relativismul fizic, introducând sisteme referențiale individualizante, distinct primitoare și interpretante de mesaj, adică subiecți. Există atâtea perspective constructive, descriptive și evaluante de realitate câți indivizi sunt, acționează și atribuie valori. Fiecare individ este un sistem referențial activ, intelectiv și afectiv cu
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
ceva. Fiecare subiect, fiecare om tratat ca sistem operant și evaluant distinct, își construiește propria perspectivă fenomenalizantă, explicantă cauzal, valorizantă și utilizantă a realității sau societății, necesar diferită de lumea și valorile atribuite lumii, obiectelor și evenimentelor, ale restului subiecților. Relativismul referențialului uman poate fi descris ca relativism cultural, ca multitudine de puncte de vedere asupra realității și societății. De-a-lungul timpului oamenii au realizat și dezvoltat sisteme religioase, științifice, tehnologice, politice și artistice diferite, fiecare cuprinzând având o anume caracteristică constructivă
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]