1,919 matches
-
în realitate; ele sunt adevărate dacă și numai dacă corespund faptelor din realitate. Modurile de prezentare (vocabularele, schemele conceptuale în genere) sunt creații omenești, astfel încât pot fi și arbitrare, putem avea nenumărate sisteme de reprezentare pentru aceeași realitate; e teza „relativității conceptuale”. Eforturile de a obține reprezentări corecte ale realității sunt influențate psihologic, cultural, socio istoric, economic, etc.; obiectivitatea epistemică fiind foarte greu de obținut. A cunoaște înseamnă a avea reprezentări corecte care pot fi justificate sau susținute în diverse moduri
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în care lumea și umanitatea au ajuns la actuala lor configurație, în legătură cu motivele, cauzele pentru care toate aceste transformări s-au petrecut, în legătură cu tot ceea ce civilizația a înregistrat în îndelungata sa devenire, care își urmează și astăzi cursul. Pentru că, dincolo de relativitatea determinismelor stabilite de istorici, supuse permanent reevaluărilor și reconsiderărilor, tot ceea ce există astăzi în lume, bun sau rău, își găsește explicația într-un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Priviți de exemplu, ce se întâmplă în aceste zile în Orientul
SĂ FACEM DIN ISTORIE O ŞTIINȚĂ VIE!. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Eugenia Cîmpeanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1734]
-
ne așteptăm noi să funcționeze realitatea în viața noastră de zi cu zi. Dar este oare ea corectă pentru toate situațiile ? În anul 1905 Albert Einstein schimbă într-un mod radical viziunea umanității asupra fizicii newtoniene clasice prin introducerea Teoriei relativității restrânse, urmată apoi, în anul 1915, de Teoria generală a relativității. Prin aceasta el demonstra că legile fizicii devin dependente de obiectul observat și observatorul însuși, în funcție de viteza relativă dintre cei doi. Viteza limita în Univers devine viteza luminii, iar
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cu zi. Dar este oare ea corectă pentru toate situațiile ? În anul 1905 Albert Einstein schimbă într-un mod radical viziunea umanității asupra fizicii newtoniene clasice prin introducerea Teoriei relativității restrânse, urmată apoi, în anul 1915, de Teoria generală a relativității. Prin aceasta el demonstra că legile fizicii devin dependente de obiectul observat și observatorul însuși, în funcție de viteza relativă dintre cei doi. Viteza limita în Univers devine viteza luminii, iar atunci când viteza relativă dintre obiectul studiat și observator se apropie de
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
de obiectul observat și observatorul însuși, în funcție de viteza relativă dintre cei doi. Viteza limita în Univers devine viteza luminii, iar atunci când viteza relativă dintre obiectul studiat și observator se apropie de această limită fizică, legile fizicii suferă modificări. În teoria relativității generalizate timpul și spațiul devin un tot unitar, un continuum, toate fenomenele fizice desfășurându-se într un spațiutimp limitat (principiul localizăriiă, o acțiune neputându-se propaga mai repede decât viteza luminii, considerată viteză limită în Univers. Totuși, nici teoria relativității
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
relativității generalizate timpul și spațiul devin un tot unitar, un continuum, toate fenomenele fizice desfășurându-se într un spațiutimp limitat (principiul localizăriiă, o acțiune neputându-se propaga mai repede decât viteza luminii, considerată viteză limită în Univers. Totuși, nici teoria relativității generalizate nu reușea să explice toate fenomenele fizice - în special cele legate de particulele elementare, particule pe care fizica newtoniană le considerase până atunci ca fiind punctiforme, ulterior fiind asimilate unor bile rigide. Fondatorul fizicii cuantice, fizicianul Max Planck (1858-
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
numitelor acțiuni nonlocale, aceste acțiuni părând a se produce instantaneu între particule separate în spațiu și timp ! Acest lucru implică însă faptul că nu există o durată de timp între cauză și efect, ceea ce este în totală neconcordanță cu teoria relativității generalizate a lui Einstein care presupune că nimic din Univers nu poate depăși viteza luminii. Trei fizicieni - Einstein, Podolsky și Rosen - propuneau în anul 1935 o corelație (EPRĂ pentru a putea înțelege comportamentul particulelor elementare din punct de vedere cuantic
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
unde să aibă loc aceste fenomene - în caz contrar prezumția lui Einstein precum că nimic nu se poate propaga cu o viteză mai mare decât viteza luminii în Univers este greșită - iar implicațiile conduc automat la faptul că și teoria relativității generalizate este greșită ! Mecanica cuantică ne arată că, cel puțin la nivel microcosmic, noi suntem co-creatorii propriei noastre realități, din moment ce observatorul joacă un rol important în procesul observației. Însuși Niels Bohr, unul dintre cofondatorii mecanicii cuantice spunea: “Cine nu este
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
inventatoră care au fundamentat teorii paralele cu cele ale fizicii clasice, în care eterul juca rolul principal. Astfel, în concepția lui Aspden eterul era asimilat unui fluid cristalin care este parțial antrenat de Terra în mișcarea sa celestă. Însăși teoria relativității generalizate a lui Einstein devine, în concepția lui Aspden o inepție, iar construcția acceleratoarelor de particule gigantice pentru studiul ciocnirii particulelor elementare era considerată de acesta o enormă prostie, consumatoare de bani fără a produce nici o evoluție în studiul particulelor
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ar extrage cel puțin o parte din energia lor din această formă de energie eterică - în fapt energia timpului - pentru a putea exista. Însuși Einstein avea să afirme, în anul 1920, că „ipoteza existenței eterului nu contrazice teoria specială a relativității”, afirmație reluată apoi în anul 1924. În anul 1913 dr. Eli Cartan demonstra că structura spațio-temporală din teoria relativității generalizate a lui Einstein nu este numai curbă, dar chiar posedă o mișcare rotativă sau spiralată în sine însăși, numită „torsiune
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
pentru a putea exista. Însuși Einstein avea să afirme, în anul 1920, că „ipoteza existenței eterului nu contrazice teoria specială a relativității”, afirmație reluată apoi în anul 1924. În anul 1913 dr. Eli Cartan demonstra că structura spațio-temporală din teoria relativității generalizate a lui Einstein nu este numai curbă, dar chiar posedă o mișcare rotativă sau spiralată în sine însăși, numită „torsiune”. Câmpurile de torsiune din teoria Einstein-Cartan erau însă cu 30 de ordine de mărime mai slabe decât gravitația, aceasta
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
vedere susținut cu argumente științifice. Dr. Vladimir Ginsburg, laureat al premiului Nobel în anul 2003, s-a născut la Moscova, ulterior emigrând cu familia în S.U.A., în anul 1974. Acesta descoperise că numai câteva modificări simple efectuate asupra ecuațiilor teoriei relativității ar fi putut explica foarte bine anomaliile de variație a greutății observate de Kozyrev - și acest lucru fără a fi în dezacord cu observațiile fizice. Idei similare cu ale lui Kozyrev au susținut și alți savanți precum: dr. Millo Wolff
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
cu ale lui Kozyrev au susținut și alți savanți precum: dr. Millo Wolff, dr. Vladimir Ginsburg, dr. Harold Aspden, Buckminster Fuller, dr. D. L. Cravens, dr. Volodymir Krasnoholovets, Charles Cagle, dr. John Nordberg, lt. col. Tom Bearden, dr. Henry Myers ș.a. Teoria relativității stipulează că, atunci când un obiect este accelerat masa acestuia începe să crească, însă nici un obiect în mișcare nu poate depăși viteza luminii, deoarece masa acestuia crește spre infinit atunci când viteza sa se apropie de viteza luminii. Ginzburg afirma că în loc
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Atunci când viteza particulei se apropie de viteza luminii, atât masa cât și sarcina sa electrică tind spre zero - și în acest moment materia este convertită complet în câmp, particula manifestându-se numai sub forma unei unde. După cum se vede, Teoria Relativității a lui Einstein, dincolo de expresia matematică care pare a fi corectă, impune o altă interpretare din punct de vedere fizic, interpretare care necesită o reconsiderare a existenței unui mediu renegat în prezent de fizică: eterul. În finalul capitolului merită să
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
constituit fundația pentru dezvoltarea unui model cosmologic al Universului, permițând oamenilor de știință să afle vechimea și istoria sa. Totuși, modelul standard este departe de a fi considerat o teorie completă, o dată pentru că nu include fenomenele gravitaționale (descrise de teoria relativității generalizate a lui Einsteină, apoi pentru că acest model conține douăzeci de parametri, cum ar fi masele celor mai multe particule și intensitățile forțelor, care trebuie determinate experimental. „Ingredientele” modelului standard includ un întreg spectru de particule elementare - quarci, leptoni și bosoni și
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
îndoială pentru a susține incertitudinea cunoștințelor noastre și necesitatea recurgerii la credința. Cunoașterea absolută a ființei ca ființa este o imposibilitate. Pascal respinge orice axiomă rigidă în timp ce va pune bazele unei cunoașteri certe a absolutului si își propune să arate relativitatea întregii științe. Rațiunea este incompetentă, ea face abstracție de existența umană. Niciodată un calcul nu va putea pune capăt unei angoase. A dovedi existența lui Dumnezeu, nu înseamnă a te dedica unei operații zadarnice ce nu ține cont de preocupările
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Caterus că Dumnezeu nu poate fi cunoscut la început decât în mod confuz, atingem aici o dificultate care este cu atât mai mare cu cât gîndirea cartesiană nu se întemeiază de fapt decât pe ideile clare și distincte. Descartes afirmă relativitatea cunoașterii lui Dumnezeu, la fel ca și Sfîntul Toma. Totuși întreaga problemă a cunoașterii este în legatură cu faptul de a întelege și cu cel de a concepe și deci și calea care trebuie urmată pentru a demonstra existența lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
deciziilor în politica de vânzare; Permite adoptarea de decizii optime pe termen scurt întrucât sunt calculați indicatori relevanți în strânsă legătură cu profitul, etc. Cu toate aceste avantaje enumerate, metoda direct costing are anumite limite dintre care amintim : Gradul de relativitate privind împărțirea cheltuielilor fixe îi variabile ; Rezultatul final calculat în cursul anului este denaturat și, întrucât cheltuielile fixe care se iau în calcul se referă la producția totală fabricată în perioada curentă (terminată și în curs de execuție), iar producția
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
niciodată „sunt prost“, pentru că atunci ar apărea instantaneu acea dedublare și acel tip de reflexivitate care sunt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării. Instalat în proiect, el nu are simțul relativității, pentru că nu poate compara. Cel prost cade în proiectul propriu în chip admirativ; întrucât atitudinea lui este eminamente in sistentă, lui îi este refuzată distanța necesară pentru nașterea îndoielii și pentru conștiința eșecului. De aceea prostia nu poate fi sesizată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de vid și de liniște. (George Rowley). Artistul începe cu realitatea picturală, sugerând apoi prin vid realitatea spiritului de dincolo de formă, cu o cursivitate și o dezinvoltură ce duce la indescriptibila unitate a creației spirituale. Picturile chineze sugerează fluxul și relativitatea între văzut și nevăzut, simbolizând oarecum modul în care operează spiritul Dao. XXI. Treptele orientale spre sublim Chinezii stabilesc patru trepte pentru atingerea sublimului: 1. competent, când pictorul capătă îndemânare și poate reda înfățișarea exterioară a naturii; 2. neobișnuit, caracterizat
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a ordinii instituționale; R.K.Merton a desemnat prin “comportament deviant” “o reacție normală a oamenilor normali, plasați în condiții anormale”. Spre deosebire de definiția lui Sellin, cea a lui Merton face o trimitere implicită la două caracteristici definitorii ale devianței, și anume relativitatea și universalitatea comportamentului deviant: fiecare dintre noi, aflat într-o situație frustrantă, constrângătoare sau doar inedită, poate reacționa printr-o conduită deviantă. Este suficient să ne gândim la situații cotidiene pentru a înțelege cum un act deviant devine o reacție
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
propuse de H.Becker <footnote Cristina Neamțu Devianță scolară, Editura Polirom, 2003 footnote> : a fi diferit de majoritatea și a fi devalorizat. Cele două criterii sunt în concordanță cu toate perspectivele de definire a devianței prezentate mai sus. 2.2 Relativitatea și universalitatea devianței Devianța reprezintă un fenomen esențialmente sociologic; ea nu poate fi înțeleasă detașat de contextul social și nu poate fi explicată doar prin apelul la trăsăturile individuale de personalitate sau la caracteristicile ereditare ale deviantului. Astfel, noțiunile de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
trăsăturile individuale de personalitate sau la caracteristicile ereditare ale deviantului. Astfel, noțiunile de „devianța" și „normalitate" sunt relative, în sensul că nu pot fi evaluate decât prin raportarea la standardele culturale (valori, norme, simboluri) existente în societate, comunitate sau grup. Relativitatea devianței, acceptată ca un loc comun în sociologie, constituie un aspect cu o semnificație variabilă, în funcție de factorii care o determină.Acești factori, ce relativizează conceptul de devianță, sunt reprezentați de: a) contextul normativ specific unui grup sau unei comunități; ceea ce
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]