2,299 matches
-
semnalul de start, pot Încă să mă joc de-a viața. Dar cît timp mai poate fi spectator al propriei vieți? Se simte deodată copleșit de disperare, ca un turist care privește pe ferestrele unei clădiri unde toată lumea este acasă, relaxată, jucîndu-se cu copiii, citind, privind la televizor. Așa ar putea fi și viața lui, dar ceva Îl Împiedică să intre, un „ceva“ care Îl Împinge mereu Înainte. Se uită cu drag la Maggie, care pare că așteaptă ceva de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și-o imaginează mignonă, cu păr lung și negru, cu ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
complet diferite, iar cînd ieșim În oraș, mi se năzare de multe ori că alcătuim un tablou foarte pestriț. Poate că, În alte circumstanțe, nici nu ne-am fi Împrietenit. Lisa, atît de strălucitoare și de sofisticată, Trish, așa de relaxată și de cu picioarele pe pămînt, și eu? Eu, care sînt atît de... normală, cred. Dar, noi chiar sîntem prietene și, În vreme ce aducem tăvile cu ceai și prăjituri În camera de zi, se conturează o prietenie și Între Dan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar știu ce vrea să spună. Nu va mai fi niciodată la fel. Nu că le-aș cere să aleagă. Nu aș face asta niciodată. Dar sînt conștientă că atmosfera va fi alta, că nu va mai fi nicicînd la fel de relaxată, cu mine drept a cincea roată la căruță cînd ies la o cină În oraș, prefăcîndu-ne că Gregory nu a vorbit cu Dan și că prietenia noastră este neschimbată. La asta nu mă gîndisem. La felul În care se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pace pe mama, spuse Antonio. Așa ți-a spus ea? țipă Emma. Mama, eu nu vreau să merg la grădiniță, se smiorcăi Kevin. Mama mea e mult prea doamnă ca să se lamenteze că nora ei nu mișcă un deget, stă relaxată În salon, ca o regină, să dea audiență cumnaților, În timp ce toate celelalte dau o mână de ajutor la bucătărie, spuse Antonio. Așa crezi tu? spuse Emma cuprinsă brusc de un calm rece. Știi ceva? Du-te tu la Santa Caterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu avusese timp să le Învețe. Zero stătea la fereastră privind statuia Înfricoșătoarei Minerva, cea purtătoare de scut, care se oglindea În lacul Universității, reflectându-se Într-o oglindă de apă putredă. Urmărea haotica perindare a promovaților și a respinșilor, relaxat, ca și cum ar fi privit spectacolul planetei Marte. Dreptul penal era cel de-al zecelea examen al său, În trei ani: avea o medie acceptabilă, deși nu era una lăudabilă. Dar depășise deja etapa În care făcea totul din datorie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ea era Înțepenită În centrul terenului, forțată să alerge după o minge, iar tati putea să dispară Încă o dată - și l-ar fi pierdut. Dar Antonio nu părea să intenționeze să plece de data asta. Dimpotrivă, rămânea pe băncile tribunei, relaxat și preocupat de soarta unei echipe despre a cărei existență nici măcar nu știa În urmă cu o oră. Mesteca gumă, Își scosese haina și rămăsese În cămașă. Iar Valentina Înțelese că venise anume pentru ea. În cele din urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au început să vorbească între ele despre ce ulei ar putea să folosească să iasă mai ușor capul copilului, iar eu am fost impresionată de cât de multe știa despre nașteri acea femeie de viță nobilă și de cât de relaxată era Rahela în conversația cu o regină. Așnan, am aflat, era fiica doicii reginei. Femeia de pe cărămizi fusese tovarășa de joacă a fiului ei și sora lui de lapte - așa ca mine cu Iosif. Doica murise când cei doi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
privindu-mă gânditoare, și e limpede că ești o femeie extrem de stresată. Poftim ? Oare ce o fi făcut-o să spună asta ? Am scris clar pe formular că nu sunt extrem de stresată. — Nu-i adevărat, zic aruncându-i un zâmbet relaxat, vezi-cât-de-puțin-stresată sunt. Maya nu pare prea convinsă. — E limpede că ai o slujbă foarte solicitantă. — Mă stimulează ritmul foarte solicitant, îi explic. Ceea ce e adevărat. Știu asta despre mine de când... Mă rog, de când mi-a spus mama, când aveam cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să articulez nici un cuvânt. Îmi vine să las jos telefonul și să fug, cât mă țin picioarele. Glasul lui Charles Conway mă trezește brusc la realitate. — Și eu voiam să te sun. Îl aud în fundal bătând la computer, total relaxat. Să te rog să verifici garanția împrumutului. Câteva clipe, nu sunt în stare să vorbesc. Da, zic într-un final, cu glasul răgușit. Las jos receptorul, tremurând din tot corpul. Simt că-mi vine să vomit. Am făcut-o lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lucrat într-un... loc cu ștaif ? — Unul din cele mai mari din Londra, încuviințez. Trish și Eddie schimbă între ei priviri cu subînțeles. Chiar că sunt cam ciudați. — Ei, mă bucur să-ți spun că la noi e mult mai relaxat ! Trish râde scurt. Ăsta e dormitorul principal... cel de-al doilea dormitor... În timp ce mergem pe hol, deschide și închide uși și-mi arată paturi cu baldachin și draperii cusute manual, până când capul începe să-mi vâjâie de-a dreptul. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din casă. Îmi dau seama brusc că bat darabana cu degetele pe masă. Mă opresc și mă uit o clipă la mâinile mele. E ridicol. Am prima mea zi cu adevărat liberă din ultimii zece ani. Ar trebui să fiu relaxată. Haide, nu se poate să nu găsesc ceva relaxant de făcut. Ce face lumea când e liberă ? Îmi vin instantaneu în minte o serie de imagini de la televizor. Ce-ar fi să-mi mai fac o cafea ? Dar am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
când mă vede iuțind pasul spre capătul podului. Avem toată ziua la dispoziție. Sare de pe pod și mi se alătură. E OK. Poți să mergi mai încet. Pornește pe stradă și eu mă iau după el, încercând să pășesc la fel de relaxată ca el. Dar nu sunt obișnuită cu un ritm atât de lejer. Sunt obișnuită să merg cu pași mari pe trotuare aglomerate, croindu-mi loc cu cotul și împingând. — Ești din satul ăsta ? îl întreb, încercând să merg mai agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iris mă vede cum îl privesc plină de admirație și-mi arată o acuarelă cu iazul satului, atârnată pe perete. — Ben a făcut-o. Apoi arată spre Nathaniel. Îl moștenește pe taică-su. Atmosfera e atât de lejeră și de relaxată, atât de diferită de orice masă pe care am luat-o vreodată acasă. Nimeni nu vorbește la telefon. Nimeni nu se grăbește să ajungă în altă parte. Aș putea să stau aici toată noaptea. În clipa în care masa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și pornim pe potecă, spre grădina de verdețuri. Aici, departe de casă, e o liniște absolută, în care se aud doar câte un bâzâit de insectă și pietrișul scârțâind sub picioarele noastre. Încerc să mă gândesc la ceva de spus relaxat, dar am creierul complet gol. — E foarte cald, zic într-un final. Bravo. — Îhâm. Nathaniel aprobă din cap și pășește cu ușurință peste zidul de piatră, în grădina de verdețuri. Încerc să-l urmez și eu cu pas săltăreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să-i zic ce-am venit să-i zic. — Deci... îhm... e foarte ciudat, încep cât pot de relaxată, mângâind cu degetul frunzele parfumate ale unui arbust. Dar se pare că lui Trish i-a intrat în cap o idee total aiurea despre noi ! Se pare că e convinsă că... mă-nțelegi. — A. Dă din cap că da, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se pare că e singurul lucru de care pot fi sigură. Spre groaza mea, o lacrimă începe să mi se prelingă pe obraz, urmată de încă una. E ridicol. Trebuie să-mi vin în fire. — Arată bine, aud glasul relaxat al lui Nathaniel în spatele meu, și mă întorc stresată. Stă în picioare lângă Iris, și părul îi strălucește în bătaia soarelui. — Bună, zic fâstâcită. Credeam că repari... o țeavă sau așa ceva. Păi asta și fac. Încuviințează din cap. Am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa că ar cam trebui călcate. Simt o ușoară împunsătură în inimă. Adică n-are de gând să-și despacheteze singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa scotocește printr-un rucsac plin de manuale. — Fii atentă câte cărți, Samantha ! exclamă în timp ce Melissa scoate Ghidul avocatului - primii pași în abordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și se apleacă iar în față. Nu știu ce-ai făcut, draga mea, dar îți priește de minune. — A. Păi, vă mulțumesc. Zâmbesc rușinată. Adevărul ăsta e, chiar mă simt altfel. Cred că în ultima vreme am fost mult mai relaxată. Iau o gură de cafea și mă las pe spătar, meditând la spusele ei. Mă bucur de viață mai mult decât o făceam înainte... văd mai multe decât vedeam altădată... — Dar de auzit nu auzi că sună telefonul, mă întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vreo șaizeci de secunde rămân toți împietriți. Doamne, păcat că n-am un aparat foto. Au niște fețe... Vrei să spui că ești... chiar menajeră ? spune poticnit Elldridge în cele din urmă. — Îhâm. Mă uit la ceas. Și sunt împlinită, relaxată și fericită. De fapt, ar cam trebui să mă întorc. Vă mulțumesc, adaug către Ketterman, că m-ați ascultat. Sunteți singurul care a făcut-o. — Ne refuzi oferta ? spune Oliver Swan bulversat. — Da, vă refuz oferta. Ridic din umeri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
interesează ! repet exasperată. Nu înțelegi ? Nu vreau să mă-ntorc. Nu vreau să fiu avocată. — Preferi să fii menajeră. Tonul lui e atât de ofensiv, că mă atinge fără să vreau. Da ! Arunc telul jos. Da ! Sunt fericită aici. Sunt relaxată. Nici nu-ți poți imagina. E o cu totul altă viață ! — Mda, am înțeles asta, spune Guy, cu ochii la mătură. Samantha, vino-ți te rog în fire. Scoate un mobil din buzunarul interior. Cineva vrea neapărat să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ne Îndreptăm În direcții diferite. În direcții diferite ? Asta tot spune de atîta timp ? Simt că mi se pune un nod În stomac. Doar nu... Ce face, Încearcă să se retragă din afacere ? — Scuză-mă, Doug, spun, pe cel mai relaxat ton de care sînt În stare. Evident, te-am ascultat cu foarte mare atenție. Îi trag un zîmbet prietenesc, de genul sîntem-cu-toții-profesioniști. Dar crezi că ai putea... Îhm... să tragem o linie și să recapitulăm un pic care e situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la bar. — Bună din nou ! zic zîmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atît de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre pieptul meu. Ce anume ? spun relaxată. Cobor privirea și Îngheț, șocată. Nu știu cum, În timpul mersului, cămașa de mătase mi s-a desfăcut singură la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rău că n-o să apuc să-i văd pe ai tăi, adaugă. Și chiar vorbește serios. Vreau să zic că nu e numai iubitul perfect, dar chiar Îi face plăcere să meargă În vizită la ai mei. — E OK, zic relaxată. Nu contează. — A, și am uitat să-ți spun. Îmi surîde misterios. Ghici la ce avem bilete ? — Ooo ! zic animată. Îhm... Tocmai sînt pe punctul de a spune „Paris !“ — La festivalul de jazz ! Mă privește radios. La Cvartetul Dennison ! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]