11,435 matches
-
originea lor, cu scopul legiuitorului, cu ordinea lucrurilor În privința cărora sunt stabilite. Ele trebuie examinate din toate aceste puncte de vedere”. Rămasă ca exemplară, cercetarea lui Montesquieu stabilea existența a trei feluri de guvernăminte: Republican, Monarhic și Despotic. Filosoful francez releva că a cunoaște natura acestora, este suficient să avem ideea pe care o au despre ele, oamenii cel mai puțin instruiți. GÎnditorul observa concis: „Eu plec de la trei definiții, sau mai degrabă trei fapte, și anume: guvernământul republican este acela
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un timp și asupra unui obiect particular oricare ar fi el, ci o sinteză necesară, determinată a priori, de prerogative esențiale ale persoanei: o sinteză care, totuși, nu dobândește nici o declarație expresă de voință.” Cu toate acestea, filosoful neokantian italian relevă că: „Unitatea Statului este constituită precis prin Întâlnirea ideală a individualităților particulare, care reafirmă În el autonomia lor originară, comună În toți și În toate identică. Statul nu poate refuza de a le Întâlni ca atare, tot atât cât ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
extrinseci, ceea ce nu Înseamnă că nu sunt posibile multe amenințări și ofense, față de această unitate fundamentală. Desigur, În permanență vor apărea noi și noi manifestări ale libertății umane, dar și noi forme de protecție juridică, de exemplu cazul invenției imprimeriei, relevă filosoful italian. Aici, la acest loc, Giorgio del Vecchio enumeră, ca Drepturi esențiale: Dreptul la libertatea conștiinței, vizând În special credința religioasă; Dreptul la recunoașterea calității persoanei și a capacității juridice; Dreptul la respectarea integrității fizice și morale (dreptul la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
indivizi. În același timp, trebuie dobândite liberalmente, operele autorilor străini, făcând așa fel Încât, cele mai importante dintre ele să devină realmente accesibile tuturor celor care vor să se instruiască, grație bibliotecilor publice și altor instituții apropiate”. Giorgio del Vecchio releva, Într-o perspectivă deschisă, liberală că trebuie ușurate, facilitate, pe cât este posibil, reuniunile, Întâlnirile, cât și asociațiile internaționale Între toți cei care se consacră unei aceleiași științe, de asemenea, călătoriile și sejururile, prin mijlocul subsidiilor acordate oportun, În vederea studiilor, tinerilor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
său drept, care de obicei este conform celui al Statului, dar care poate, de asemenea, să constituie o deviație, sau să fie În opoziție cu el. De aici, complicații frecvente În viața Statelor, și chiar „crize aproape permanente”. Filosoful italian relevă dificultăți importante (teoretice și practice) pe care le ridică asociațiile sindicale sau corporative, compuse din persoane exercitând aceeași profesiune, artă sau meserie, În scopul de a proteja, prin reguli proprii, interesele grupului lor. Există câteva exigențe raționale, cum ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
persoanei, și numeroase experiențe au demonstrat clar, că restricțiile excesive aduse acestui drept, nu au putut niciodată să dureze mult timp, sau să nu aibă alt efect decât să transforme În societăți secrete, societăți funcționând la lumina zilei”. Gânditorul jurist relevă faptul istoric, că atât În secolul al XIX-lea cât și În secolul al XX-lea, organizații profesionale, În mod deosebit cele ale muncitorilor, sub diverse denumiri și sub diverse forme, „au exercitat o influență puternică asupra vieții sociale și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Filosoful se referă mai ales la raporturile dintre Statul italian și Biserica Catolică (Cetatea Vatican), Concordatul dintre Sfântul Scaun și Statul italian - Acordurile de la Latran etc. Concluzia acestui studiu foarte important asupra raporturilor, diverse și complexe, dintre Stat și Drept relevă cu profunzime: „Statul este centrul și subiectul ordinii juridice; dar această expresie trebuie să fie dezvoltată și limpezită, altfel ea ar putea să se preteze la numeroase erori care se Înmulțesc În acest domeniu și pe care este bine să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evoluției istorice. Statul se formează, ca urmare a unirii ginților, Într-o „unitate superioară, pentru necesități temporare, apoi permanente, de conciliere sau de apărare; Statul ar fi deci, În mod esențial, o unitate supragentilică”. 2. Cea de-a doua poziție - relevă filosoful neokantian - rezidă În afirmația că „un anumit caracter politic” poate fi constatat chiar În faza numită prestatală, În familia patriarhală, așa cum ne-o prezintă Biblia, sau tradiția romană, unde se poate vorbi despre autoritatea lui pater familias, având totodată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
vigorii pozitive a unui organism juridic vast și puternic, se formează organisme variate și fragile, care nu posedă decât Într-o măsură foarte restrânsă caracterul de autonomie pozitivă, adică caracterul de Stat”. Dialectician suplu, În filosofia Dreptului, Giorgio del Vecchio relevă cu pregnanță că: „la lumina experienței, natura specială a conceptului de Stat, care trebuie să fie, În mod propriu, Înțeles ca un proces, mai curând decât dogmatizat și convertit În ceva material, static sau «corporal», cum Îl consideră, de regulă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe aceea (posibilă) a Individului. „Apartenența individului la Stat, trebuie să fie intimă și substanțială, chiar integrală, dar În modalitatea prin care individualitatea și autonomia să nu fie blocate, ci Întărite și apărate În valoarea lor universală”. Desigur, așa cum a relevat și Chamberlain - când scria că, la urma urmei, „poporul nu trebuie să se teamă de intervenția Statului, deoarece el Însuși a devenit Statul” - Statul Însuși nu poate fi decât expresia sintetică a voinței cetățenilor, rezultatul (legătura) unei deliberări și unei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al persoanei nu poate să nu fie recunoscut de Stat, când aceasta este rațional concepută și constituită; la fel persoana, În raționalitatea sa nu poate să nu recunoască Statul, din clipa În care ea intră În raport cu alte persoane”. Filosoful nostru relevă că, astfel, se constituie „un fel de mediație (mijlocire), prin care drepturile naturale ale indivizilor se reunesc Într-o expresie unică de putere, și dau loc unei entități noi, care există cu adevărat, atâta vreme cât ea dobândește, consacră și confirmă aceste
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică a tuturor cetățenilor săi, este un Stat ilegitim”. Capitolul VIII Statul și statul de drept. Statul și societatea statelor 1. Statul Așa cum am relevat, pe tot parcursul lucrării nostre, Statul reprezintă elementul central al filosofiei juridice a lui Giorgio del Vecchio, o dominantă a cercetării sale, o prezență conceptuală de fundamental Raport societal cu Dreptul. Reiterând definiția sa proprie, filosoful italian consideră că: „Statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are nevoie de recunoaștere, căci, din moment ce există, el are recunoașterea În sine Însuși; nu atârnă de nici o altă putere, deoarece el Însuși e puterea supremă”. Detașându-se de sensurile absolute date de Hegel și Kant chiar, noțiunii Statului, Del Vecchio releva cu profunzime și concretețe realistă, ajungând la definiția care accentuează personalitatea Statului, când scrie: „Statul e subiectul voinței care stabilește o ordine juridică; Statul e subiectul ordinii juridice, În care se realizează comunitatea de viață a unui popor (Ă), este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridică”. Fiind o distincție Între material și formal logic, elementul „legătura juridică” apare drept „cel mai important”. 1. Poporul Importantă este deosebirea pe care o sesizează filosoful atât Între popor și națiune, cât și Între națiune și Stat. Del Vecchio relevă că: dacă pe lângă legătura juridică, chiar fără ea, „există alte legături naturale de conviețuire avem o națiune (Ă). Ea reprezintă o unitate socială care se Întemeiază pe o serie de legături naturale (Ă) vom găsi Înainte de toate originea etnică - după
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deschide „În esență o răscoală a conștiinței individuale și prin urmare o afirmare a libertății, În primul rând a libertății religioase. Se Începe astfel a se cerceta limitele autorității Statului”. Acestui scop fundamental Îi răspund diverse teorii. Teoria Contractului Social - relevă acum istoricul Dreptului care este Giorgio del Vecchio - se manifestă cu tărie În perioada modernă; totodată, teoria distincției dintre drept și morală tinde să rezerve omului o activitate liberă de orice dominație din partea Statului, reafirmând valoarea individului care și-a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Îmbrățișeze un domeniu tot mai vast. Exemple ce pot fi relevante sunt: creșterea rapidă a bugetelor publice, caracteristică Întregii epoci moderne; faptul că legislația e astăzi o funcție continuă (și nu doar intermitentă ca În perioadele anterioare). Giorgio del Vecchio relevă că tot mai multe fapte sociale demostrează că Statul modern și-a mărit ingerința În multe domenii noi, dar și individul, totodată, și-a mărit autonomia. Astăzi, vorbim de „Stat de Drept” și afirmăm că Statul trebuie să fie un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se Încheie pe baza aceleiași legi, oricare ar fi consimțământul lor particular, care poate fi oricât de variat. Întotdeauna trebuie să fie vorba de „o Întâlnire de personalități, care să se recunoască, În ființa lor, ca atare”. Situațiile contrare sunt relevate de „teoria viciilor de consimțământ” care vizează „personalitățile imperfecte”, incapabile de o determinare autonomă, ale căror „acorduri” semnalează o „necunoaștere a personalității umane”. Astfel apare ca justă: nulitatea pactelor de dare În sclavie, sau aceea de mutilare a propriului corp
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
validitatea acestui pact din existența unei voințe empirice În acest sens. O atare voință poate chiar lipsi În fapt, fără ca validitatea acordului să fie zdruncinată”. Filosoful nostru judecă, În continuare, Într-o manieră care favorizează, În felul său, Dreptul natural relevând viciile organice (de esență!) ale Dreptului pozitiv. El spune: „Trebuie să presupunem că a intervenit un acord, fiindcă o lege rațională impune ca el să intervină, și nu că această lege rațională e valabilă pentru că așa s a convenit”. O
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne îngropată și acoperită, iar frâiele sunt preluate de Egoul nostru fals construit pe tiparele suferinței. Noi cheltuim foarte multă energie pentru a transporta aceste bagaje psihice inutile de colo-colo. Numărul bagajelor psihice pe care le ducem cu noi este relevat de oftaturile, crizele și minciunile din viața noastră, aceste bagaje psihice la care mă refer, mai include și toate atașamentele noastre neverosimile, judecățile noastre, temerile, disconfortul, manevrele de izolare si agendele necinstite sau inconștiente pe care le târâm după noi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
reparații interioare la apartamentul ei. Un inspector de la Parchetul Districtual din Los Angeles i-a raportat că dăduse de Marilyn făcând dragoste cu un bărbat în penumbra culoarului unui cinematograf. Într-o dare de seamă pregătită pentru Anna Freud, psihanalistul releva "teama de bărbați, mascată de nevoia de seducție care o face să se dăruie literalmente primului sau ultimului venit". Marilyn își trăiește ultimele luni de viață într-o perfectă stare de schizofrenie. Dependentă de alcool și medicamente este complet ruptă
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
splenomegalie gradul II, TA= 140/ 90 mmHg, AV = 88 b/min. Am solicitat consult cardiologic, care stabilește diagnosticul de Angor sporadic de efort, HTA grad II, grup de risc înalt, obezitate și recomandă tratament cu IEC, β-blocanți, nitrați, diuretice. Ecocardiografia relevă disfuncție diastolică tip relaxare întârziată. Cavități cardiace normale Fr Ej 55%. Consultul oftalmologic evidențiază exoftalmie reziduală post-tireotoxicoză. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL 1. Sindrom icteric persistent, impune diagnosticul diferențial cu alte ictere colestatice: prin litiază veziculară (pacient obez), neoplazie de pancreas (asociază DZ
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR () [Corola-journal/Journalistic/92055_a_92550]
-
conștient și inconștient și amintește de mitocritica lui Eliade (ori de mitanaliza lui Culianu), și Ion Vianu făcând parte dintre aceia care sunt convinși, ca și Claude Riviere, că viața obișnuită se scaldă în mysterium, fascinans și tremendum. Ni se relevă astfel ca trăsătură comună literaturii, psihanalizei și religiei căutarea sensului în zonele de umbră, contextualizarea alegorică ce poate umple golurile semantice sau de natură psihică, interpretarea (făcută de profesioniști sau de amatori) fiind cea care ne guvernează viața, asigurând motivații
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
să definească specificul prozei lui Radu Aldulescu, au folosit sintagma de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin sintagma: "proza de "urât și mizerie". Mai recent, Paul Cernat, referindu-se chiar la Proorocii Ierusalimului, remarca epicul pur și senzația copleșitoare de viață, arătând că narațiunea "are ceva
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
un punct, căci Radu Aldulescu nu merge în direcția ludicului, a livrescului și a farsei. Personajul-pivot, martorul scârbit, care ia discret distanță față de această lume detestabilă a ororilor, este Doru Elefterescu, conștiința unui furios, cu o impresionantă experiență de viață, relevată într-un moment când dragostea sa pentru Magdalena se afla într-o criză acută: "De bine de rău el se descurcase onorabil făcând pe soțul Magdalenei. O să facă de-acum pe soțul Vivianei, tot așa cum de-a lungul timpului făcuse
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul acord al cuiva pe care nu-l interesa ce face. Cuvintele dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]