1,689 matches
-
unități geomorfologice distincte: relieful colinar, podișuri Îsau platouriă, văile Îsesurileă situate pe paraiele, afluenți ai Racovei: Podisul Blesca, Podisul Ursoaia,Podisul Tulburea, Podisul Delnita, Podisul Maioreasa, Podișul Cosești, Podisul Vlădeni, Podișul Mănșstirea. Datorită faptului că dealurile au în general pante repezi, apele provenite din precipitatii și topirea zăpezilor se scurg foarte repede, transportand materialul de pe “coaste”. Relieful dominant al Ivăneștilor este deluros. Dealurile fie pe versantul drept, fie pe versantul stang al Racove Culmea Racovei, partea Nordică a râului, porneste de la
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
Arbora, Brustura, Paltina, Ro goaza, Frunzu, Gropu, Nedeiu, Fătăciunu, Zăpozu, Veverețu, Valea lui Cîine, Dealul lui Bot, Rîu de Mori, Valea cu Ioana etc. Există situații de nume duble, diferite, pe tronsoane, ale unor cursuri de apă (Frumoasa și Sebeș, Repedea și Bistrița), de fapt unul dintre ele, evident cel străin, de cele mai multe ori, traduce numele romînesc (așa cum se întîmplă în multe alte cazuri, fără a se diviza însă topicul). Numele slav sau maghiar, încadrîndu se în stratul respectiv, ar putea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
familie“ lexico-onomastică (Bîrza, Bărzila, Bîr zan, Bîrzăvița, Bîrzeiul, Bîrzești, Bîrzetea, Bîrzica Mică - un pleonasm toponimic -, Bîrzogani, Bîrzoni, Bîrzota, Bîrzoțel, Bîrzuica, Bîrzunțul, Bîrzoiești, Bîrzu). Onomasiologic și alte nume sprijină verosimilitatea toponimizării, pornind de la însușirea de a fi „repede“: Răpedea, Răpegioara, Răpejoara, Repedele, Crișul Repede, Repedea, Repejoara, Repejorul, Bistra (< sl. bystrŭ, „repede“, „limpede“), Bistrețul, Bistrița, Sebeș (< magh. sebes, „iute, repede, grăbit, frumos“), Sebiș, Sebeșel, Sebișești, etc. Interesant este că sl. bystru înseamnă și „repede“, și „limpede“, iar magh. sebes și „repede“, și „frumos
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bărzila, Bîr zan, Bîrzăvița, Bîrzeiul, Bîrzești, Bîrzetea, Bîrzica Mică - un pleonasm toponimic -, Bîrzogani, Bîrzoni, Bîrzota, Bîrzoțel, Bîrzuica, Bîrzunțul, Bîrzoiești, Bîrzu). Onomasiologic și alte nume sprijină verosimilitatea toponimizării, pornind de la însușirea de a fi „repede“: Răpedea, Răpegioara, Răpejoara, Repedele, Crișul Repede, Repedea, Repejoara, Repejorul, Bistra (< sl. bystrŭ, „repede“, „limpede“), Bistrețul, Bistrița, Sebeș (< magh. sebes, „iute, repede, grăbit, frumos“), Sebiș, Sebeșel, Sebișești, etc. Interesant este că sl. bystru înseamnă și „repede“, și „limpede“, iar magh. sebes și „repede“, și „frumos“. În materie de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în primul rînd de Namengeberi. Intuind parcă această dilemă a cercetătorilor de mai tîrziu, crea torii numelui (e drept, diferiți etnolingvistic) au botezat cursul superior al Sebeșului cu sinonimul slav Bistra, iar Bistriței i-au zis, la partea dinspre izvor, Repedea, oferind motiv de comentarii subtile și nuanțate diferiților specialiști, inclusiv toponamaștilor. Tot în sensul soluțiilor multiple, o ipoteză mai nouă propune ca bază pentru Bîrza și pentru familia lui toponimică antroponimele Bîrza, Bîrzea, reconstruite din forme maghiare deformate în documente
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
stînga al Crișului Negru), Crișul Negru (rîu, afluent de dreapta al rîului Körös), Crișul Nou (pîrîu, afluent de dreapta al Crișului Negru), Crișul Pietros (pîrîu, afluent de dreapta al Crișului Negru), Fîneața Izvoarelor-Crișul Pietros (rezervație botanică în Munții Bihorului); Crișul Repede (rîu, afluent de dreapta al Crișului Negru), Crișul Văraticului (pîrîu, afluent de stînga al pîrîului Briheni), Depresiunea Crișului Alb (sau Zărandului), Calcarele cu Hippuriți din Valea Crișului, Depresiunea Crișului Negru (sau Beiușului), Defileul Crișului Repede, Depresiunea Crișului Repede, Culoarul Crișului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de cele mai multe ori transparentă și pentru vorbitorul nespecializat: Ariște (< arie + iște), Arsiștea, Cărbuniști, Căprăriște, Cărpiniște, Cînipiște, Coloniște, Curechiș tea, Fasoliștea, Făuriștea (< faur, „fierar“ + iște), Gîrliște, Grîiște, Gruiște (< grui, „cocor“ sau „movilă“ + -iște), Hrebeniște (< hreben, „spinare îngustă de munte cu coaste repezi + -iște“), Hulubiște (< hulub, „porumbel“ + -iște), Iniște (< iniște, „loc cultivat cu in“), Lacoviștea, Mălăiștea (< mălăiște < mălai, „mei“ + -iște), Măzăriște, Miriște, Orziștea, Moriștea (< moară + -iște), Porumbiștea, Rariștea, Zăpodiștea (< zăpodie, „platou în vîrful unei coline sau al unui munte + -iște). În ceea ce privește tema tîrg
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o listă de sub 80 de cuvinte, majoritatea substantive și verbe, cu câteva forme italienești (p. 213). Dragoș recunoaște Prutul, Nistrul și Bârladul din olatul străbunilor romani; de la vânătoarea lui au rezultat denumirile Moldova, Boureni, Câmpii lui Dragoș (p. 209, 231), Repedea, Limpedea (p. 233). Orașul Roman, care „nu se afla încă acolo, a fost așezat pentru amintirea izbândei” (p. 228), sau a fost ridicat de Roman, urmașul lui Dragoș (p. 235). Niște cojocari unguri dau numele Sucevei (p. 215), slavii denumesc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-se de la starea antropologică actuală a lor, îi servește lui Philippide la abordarea componentelor nelatine ale limbii române, pentru care intenționa o explicație unică prin latină. În acest scop el aduce latina până în secolul al VII-lea, când se produce „repedea transformare” a ei în română (I, 362), punând tocmai acum baza psihofizică să acționeze în acest scop. „O limbă romanică, afirmă el, precum în general orice limbă, trebuie explicată, pe cât este cu putință, prin ea însăși, cu ajutorul a tot felul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în special goții, au fost singurul neam în stare să opună rezistență romanizării și să influențeze limba latină înaintea sau în procesul trecerii acesteia la română. Nu poate fi trecut cu vederea faptul că în alt loc el vorbește de „repedea transformare” a latinei în română, pe când aici, ajuns la baza umană chemată să preia limba latină, iuțeala se transformă în proces de durată. El nominalizează în acest scop „zece neamuri străine imigrante peste populația din teritoriul de limbă latină” în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la facultate, într-un loc străin, eu am fost crescut la mănăstire, aproape de pădure, de ce oare buzele mele nu se mai opresc, de ce nu mai am putere asupra gurii mele care s-a pornit ca o moară dusă de apele repezi ale cuvintelor, de ce?! N-ai întâlnit pe nimeni de pe la noi? de ce crede fata asta oare că cineva care ar avea comun cu tine un spațiu oarecare te poate scăpa de dorul, Mai sunt și de pe-aici, dar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe care trebuia să patrulez. În loc de „La revedere“, îmi spuse: — Să nu-i lași pe cioroi să-ți facă mizerii. Când i-am mulțumit, mi-a replicat: — Fritz Vogel mi-a fost prieten bun. Apoi s-a îndepărtat cu pași repezi. Am decis să mă remarc cât mai repede. Prima săptămână la Newton a constat în arestări în forță și colectare de informații despre cine erau cu adevărat băieții răi. Am spart cu bastonul petreceri la care se consuma șopârlă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar aici. Am încercat să vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastrul cerului și prin liniștea ierbii, prin frunzele copacilor și splendoarea florilor, prin cântecul păsărilor și foșnetul crengilor... și m-am grăbit spre tine prin valurile și râurile repezi, însă tu nu ți-ai dat seama că eu eram acolo... Adevărul acesta e mai adânc decât oceanul și mai cuprinzător decât orizontul... De câte ori începe o nouă zi, amintește-ți că și eu voi fi acolo. Iar acum, mă aflu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Murmură: — Am văzut cu ochii mei că stropiți cu sângele cald încă al condamnaților statuile zeilor voștri. De ce? — Pentru că ei îl beau. Lucrătorii râseră. Însă discuția se întrerupse fiindcă, pe neașteptate, sosi Împăratul, împreună cu o mică escortă, traversând cu pași repezi grădinile în dezordine ce acopereau încă vârful colinei. Cum îl văzură, oamenii se întoarseră electrizați și îl salutară cu entuziasm, lucru care nu se întâmpla în vremea tinereții lui Augustus. El răspunse, râse și glumi cu cei din apropiere, încălcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și se uita numai la el, ca la o fantasmă. Așa cum prevăzuse Euthymius, corabia de aur era imobilă; ușoara mișcare a apei dispărea lângă coca ei. Intrară în portic printre umbrele coloanelor. El îi simți brațul și șoldul, pașii mici, repezi, și se gândi că nimeni nu stătuse vreodată atât de supus lângă el. Îi zise: — Nici o femeie nu a pus piciorul aici până acum. Împinse ușa khem-ului, deasupra căreia stătea marea Meduză din bronz aurit; intrară, iar el se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acolo unde se Împreunează cele două brațe ce ocolesc insula plină de sălcii și unde apele se izbesc, formând valuri furioase, Într-un torent periculos nu se Încumetă oricine. Acolo Îmi plăcea să mă scald; să tai apa cu mișcări repezi de brațe, fiind atent cât avansezi la fiecare zvâcnire. Dar această fază aparține deja epocii de rafinatezza, când orice spaimă de Olt Îmi dispăruse. Scăldatul În Olt transcrie un ceremonial. Acesta Începea cu o stare de nerăbdare, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urmă, mașina celor trei răufăcători izbise tomberonul și se oprise. - Wilkins, ai spus că erau trei hoți în mașină? - Da. - Și de unde știi exact câți erau? - De la magazinul de bijuterii pe care l-au jefuit înainte. Se îndreptă cu pași repezi spre locul unde mașina zăcea abandonată, scoțându-și iute pistolul. Și apoi către Wilkins: - Uite-te la mașină. - Dumnezeule, exclamă acesta. Toate ușile erau deschise, ceea ce însemna că patru oameni fuseseră în mașină. Se ghemui și îndreptă arma către singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e înaltă, spatele ei este un trapez perfect, două linii oblice care coboară până la talie. Aranjează niște flori cu lujerul lung. — De unde le ai? — Mi le-a dăruit Raffaella. Mai este încă supărată, înțeleg după cum își mișcă mâinile cu gesturi repezi, a căror singură intenție este aceea de a nu mă băga în seamă. De câtă vreme nu îi mai dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se termina cu cuvintele mein Kind1. Dintr-un motiv necunoscut ochii mamei sale i s-au umplut de lacrimi, i-a prins deodată capul În mâini, l-a strâns la piept și a Început să-i acopere obrajii cu sărutări repezi și dese. Ce s-o fi ales de soții Danzig? Precis că au murit de mult. O filială a unei bănci oarecare s-a deschis cu mulți ani În urmă În locul În care se afla micul restaurant ce sclipea Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Aveau temporizatoare Încorporate - o Întârziere programată a exploziei de douăzeci de minute, pentru a permite lucrătorilor să se Îndepărteze. „Am douăzeci de minute ca să fug“, Își zise. „Asta Înseamnă timp din belșug.“ Norman se Întoarse și, cu pași mari și repezi, se Îndreptă spre DH-7 și spre submarin. 01.40 ORE Pășea calm, hotărât. Nu simțea nici o Încordare. Respira cu ușurință. Se simțea confortabil În costum. Toate sistemele vitale funcționau normal. Urma să plece. — Norman, te rog... Acum Beth Îl implora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spus, În primele sale cărți, de tinerețe sau de maturitate. În aceste cîteva, puține cărți, el se <<realizează>>; În următoarele, presiunea <<spusului>> slăbește, majoritatea jurnalelor sînt redactate În această fază, de scădere“. Nu sună bine. „Epuizarea resurselor creatoare coincide cu repedele declin corporal (de pildă mi-a căzut un dinte), cu moartea scriitorului, dar adesea nu coincide. SÎnt scriitori - mari - care, cum se spune, Își supraviețuiesc, nu mai scriu nimic, sau scriu prost. Supraviețuirea poate fi penibilă, dar poate fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
năvăleau înăuntru cu un aer prăfos. Sunetul strident al telefonului a acoperit radioul. Doamna Marga Pop a ridicat receptorul cu mâna tremurândă, a recunoscut vocea de la celălalt capăt al firului, a ascultat mai multă vreme. Se auzeau vorbe ascuțite și repezi, întrerupte de câtă un hârâit metalic. „Da, mă duc mâine dimineață“, spuse doamna Marga Pop. Reuși să mai arunce câte vorbe printre hârâiturile aparatului. „Nu, sunt obosită, ne vedem altădată. Bineînțeles că mă poți vizita. Doar n-o să rămân acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de acea forță uriașă, dar nevăzută, plină de teamă pentru că nu mai înțelegea unde poate duce nesfârșitul coridor cu pereții de sticlă mereu mai mohorâți, din care păreau că se nasc dintr-odată avalanșe de arătări nedistincte, foarte mișcătoare, foarte repezi, ușor străvezii, ce se îngrămădeau să dărâme ușa și năvăleau înăuntru - care ușă? care ușă?; înaintând într-o înfiorătoare tăcere în care nici zumzetul egal al aparatelor ce fuseseră la capul ei, dar acum lăsate în urmă, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile, să-și smulgă hainele și să se vâre în pat goală, ușor înfiorată de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât ar fi vrut ea să fie, cu aceeași privire fierbinte și tot ce a mai fost după aceea mai fusese, ea gemând, rostogolindu-se, răsucindu-se, zvârcolindu-se, strigând de plăcere și el trebuind s-o domolească, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
drag de muzica populară, pe care o ascultau oamenii adunați ciorchine pe la porți, doar în zile de sărbătoare, când se întorceau de la biserică. Dar ploaia? Era parcă o chemare acel ceva care te făcea să nu te ferești de stropii repezi de vară, ci să adăști cu brațele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg și bucuria întipărită pe chip. Doamne, și ce-mi mai plăcea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]