14,075 matches
-
Nicolae Manolescu O Scrisoare către prietenii mei români din revista Elet es Irodalom, reluată în Dilema din 16-22 februarie, s-a dovedit un cutremur, cu multe replici (Andrei Pleșu, Z. Ornea, Pavel Câmpeanu, Theodor Baconsky, Mircea Iorgulescu - toate în același număr al Dilemei, altele, probabil, în cele ce vin). Cum autorul scrisorii este un bun cunoscător al României (născut la Cluj, a studiat tot acolo filosofia și
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
României (născut la Cluj, a studiat tot acolo filosofia și filologia clasică, emigrînd ulterior în Ungaria, unde s-a numărat printre disidenții cei mai redutabili) și un om de o sclipitoare inteligență, iuțeala de mînă a intelectualilor români înscriși în replică nu trebuie să ne mire. Scrisoarea însăși e un minunat prilej de a discuta lucruri care ne privesc îndeaproape sau pe care le-am tot amînat, conform obiceiului pămîntului (dar să nu exagerăm: nici noi n-am stat chiar degeaba
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
căzut mulți. 2. Nu e adevărat că intelectualitatea română interbelică n-a opus nimic fascismului autohton. Extrema dreaptă a fost combătută atît de gînditori de dreapta, liberali ca formație, cît și de o stîngă social-democrată fără atașuri la comunism. În replica sa, Z. Ornea a alcătuit o întreagă listă. Capcana monopolistă la care m-am referit își arată aici roadele: Tamás ajunge să susțină, ca și comuniștii români de după 1944, că extrema dreaptă a fost dominantă, în interbelic, că toți intelectualii
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
și pomenită polemic de Iorgulescu, n-a apărut tot la Humanitas? Ca și atîția dintre corifeii gîndirii liberale, democratice și critice din secolul nostru. Îmi pare rău, dar nu înțeleg această orbire, nici la Tamás, nici la unii din autorii replicilor, care se puteau da pe ei înșiși ca exemplu dacă pe alții nu-i băgau în seamă.
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
Nicolau - piesă în două acte - Anul trecut v-am prezentat primul volum, de debut, al dramaturgului VALENTIN NICOLAU și anume Dacă aș fi un înger, publicat la Editura Unitext. Remarcam încă de atunci o forță specială a ideii și a replicii, o consistență a scriiturii dramatice. De curînd, am citit o piesă "caldă", prima dintr-un nou volum aflat în curs de apariție: Fotograful majestății sale (Ultimul Împărat). Ne grăbim să vă captăm imaginația pentru a intra pe teritoriul fabulosului, al
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
desfășura - în limitele tehnice actuale sau, probabil, chiar viitoare -, are particularități care constituie un oarecare "handicap" frustrant pentru utilizatori. Este vorba despre un dialog întârziat (în engleză i-aș zice delayed dialogue), mult mai rapid decât scrisorile (ca adresare - răspuns - replică etc.), dar lipsit de caracteristici ale dialogului (oral sau scris) în prezența interlocutorilor. Din punctul de vedere al acestei activități care s-ar vrea un dialog se pun probleme atât tehnice, de hardware ca și de software, cât și psihologice
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
prin C se realizează de mai multă vreme (prin "poșta electronică" în primul rând), însă abia de foarte curând s-a pus problema dialogului ca atare, descoperindu-se dificultățile tehnice în calea realizării lui cu adevărat. În primul rând, succesiunea replicilor (turn-taking) s-a observat că nu se face cu acea rapiditate din dialogul oral obișnuit, adică tempoul "rândului la replică" este mult încetinit ("The communication is delayed": Eklundh 1996, 128, în Oostendorp, Mul 1996). Nevoia de dialog cât mai apropiat
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a pus problema dialogului ca atare, descoperindu-se dificultățile tehnice în calea realizării lui cu adevărat. În primul rând, succesiunea replicilor (turn-taking) s-a observat că nu se face cu acea rapiditate din dialogul oral obișnuit, adică tempoul "rândului la replică" este mult încetinit ("The communication is delayed": Eklundh 1996, 128, în Oostendorp, Mul 1996). Nevoia de dialog cât mai apropiat de acela din situațiile obișnuite este evidentă și transpare, între altele, din "graba" replicii - atunci când este posibil -, iar în această
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
oral obișnuit, adică tempoul "rândului la replică" este mult încetinit ("The communication is delayed": Eklundh 1996, 128, în Oostendorp, Mul 1996). Nevoia de dialog cât mai apropiat de acela din situațiile obișnuite este evidentă și transpare, între altele, din "graba" replicii - atunci când este posibil -, iar în această rapiditate și "apropiere" între replici se vădește șí ceea ce am numit "sintaxa dialogată". Numai semnalarea acestor inadvertențe, deci o perspectivă clar umanistă și de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
communication is delayed": Eklundh 1996, 128, în Oostendorp, Mul 1996). Nevoia de dialog cât mai apropiat de acela din situațiile obișnuite este evidentă și transpare, între altele, din "graba" replicii - atunci când este posibil -, iar în această rapiditate și "apropiere" între replici se vădește șí ceea ce am numit "sintaxa dialogată". Numai semnalarea acestor inadvertențe, deci o perspectivă clar umanistă și de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei" și încercările tehnice, inginerești, de depășire a acestei situații (mai întâi
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
dialogată". Numai semnalarea acestor inadvertențe, deci o perspectivă clar umanistă și de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei" și încercările tehnice, inginerești, de depășire a acestei situații (mai întâi prin înlesnirea rapidității propriu-zise a schimbului de replici, apoi prin primele încercări de a se înscrie pe ecranul partenerului A replica lui B, în dinamică, pe măsură ce se formulează ca lanț linear de litere; desigur, va trebui să fie depășită șí această fază - iar aceasta este pe cale de realizare
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei" și încercările tehnice, inginerești, de depășire a acestei situații (mai întâi prin înlesnirea rapidității propriu-zise a schimbului de replici, apoi prin primele încercări de a se înscrie pe ecranul partenerului A replica lui B, în dinamică, pe măsură ce se formulează ca lanț linear de litere; desigur, va trebui să fie depășită șí această fază - iar aceasta este pe cale de realizare tehnică -, deoarece fragmentează prea mult replica lui B către A, astfel încât A poate
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
a se înscrie pe ecranul partenerului A replica lui B, în dinamică, pe măsură ce se formulează ca lanț linear de litere; desigur, va trebui să fie depășită șí această fază - iar aceasta este pe cale de realizare tehnică -, deoarece fragmentează prea mult replica lui B către A, astfel încât A poate eventual s-o întrerupă, când "a ghicit" restul literelor). Intercomunicarea prin C mai implică șí o altă fațetă, ale cărei particularități aș vrea să le semnalez. Și anume, emiterea (redactarea) prin mijlocirea C
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
articolului nostru pare să aparțină, mai degrabă, "limbii de lemn a comunismului autohton" decît lui Emil Cioran. Ultimul număr din revista clujeană APOSTROF (1 din 2001) debutează cu o scrisoare adresată redacției de către dl. Ion Deaconescu și continuă cu o replică a d-nei Marta Petreu. Dl. Deaconescu a publicat la Editura Europa, anul trecut, o carte de convorbiri cu Emil Cioran, intitulată Dacă m-aș fi aruncat în Sena..., în legătură cu care revista Apostrof a exprimat în numărul ei din octombrie 2000
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
două piese (am ascultat doar Golgota de toamnă) nu înseamnă nimic pentru un autor dramatic. Dar faptul că este jucat, e drept, conjunctural, pe o scenă a Naționalului poate deveni deodată semnificativ. Piesa nu are o structură dramatică, nu are replică, tensiune atît cît pot să-mi dau seama din ce am văzut, purtînd amprenta regizorală, și nu și din ce am citit. Multe lucruri sînt discutabile dar nu flagrante, nu eronate, nu încărcate deformator de o doctrină sau de alta
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
furnizează și o explicație pragmatică a evoluției sale) și e încă perfect în uz ("doi actori care, la o adică, nu știu multe", EZ 2297, 2000, 2). La persistența expresiei a contribuit poate și Caragiale, care a pus-o în replicile lui jupîn Dumitrache - "țiu cînd e vorba la o adică la onoarea mea de familist"; pregnantă e mai ales apariția ei repetată și lăsată în suspensie în finalul primului act al Nopții furtunoase, unde devine un substitut ironic al întregii
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
el însuși să-și fi adunat ideile doar din cărți). Premisa de la care se pornește este că nimic nu poate fi explicat normal într-o literatură apărută sub presiunea unui regim totalitar; direct sau indirect totul trebuie privit ca o replică, ca o reacție de autoapărare și, în ultimă instanță, ca un mijloc de supraviețuire. Demonstrația apelează la argumente ce țin de competența istoricului literar (trecerea în revistă a celor patru decenii de agitație și propagandă, de la faza fundamentalistă a regimului
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate citi ca orice text literar. Toate părțile sunt ascultate, înregistrate, de la fonem la monolog epic, de la replica ațoasă sau acidă la confesiunea totală, delirantă. Imagini dramatice, tensionate declanșează siluete, climate și metafore teatrale demne de adus pe scenă. Publicul nostru are nevoie de visul ironic, primenitor al dramaturgului. Iosif Naghiu, Teatru scurt, București, Ed. Eminescu, 1999, 216
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
spre păgânism era extrem de dură și de mari proporții, deși nu totdeauna inflexibilă. Ea opera în toate domeniile vieții, începând cu materia și istoria și sfârșind cu ideile și cu artele. Prezentă în apologii, în tratate antielenice și antieretice, în replici la opere anticreștine, în comentarii, în cursuri de școală și în tot felul de publicații, de cuvântări și conferințe, această critică nu avea numai o valoare formală, pur logică, ci și una ontologică, de perspectivă, de orizonturi noi care puneau
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
unui malentendu din copilărie, când viitorul eseist, interpretând greșit un pasaj dintr-un roman, a crezut că le poate seduce pe fete numai mirosind a urină: " Eram foarte mic când, într-un roman sinistru despre nașterea bombei atomice, citisem o replică ce m-a urmărit multă vreme: "Un bărbat adevărat trebuie să miroasă a pipi de iapă". Nu trăiam în Texas, precum eroul cărții, așa că m-am decis pentru produsul mirosului propriu. Nu cred că eram, la vârsta aceea, cu mult
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
muribundul Stăniloae, abia conștient pe patul de spital. O punere la punct are loc până și în cazul unei cărți a mitropolitului Antonie, în care acesta se declară "studentul preferat al tatei". Or, autoarea, incapabilă să guste telenovelele, dă cuvenita replică, în numele adevărului. În slujba căruia părintele său și-a pus viața pastorală și vocația teologală. Lidia Ionescu Stăniloae, Lumina faptei din lumina cuvîntului - Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2000, 395 p., f.p.
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
întîmplare, cinci pagini din orice roman al lui și te vei convinge, fără nici o legitimație că ai de-a face cu un scriitor!"), pentru ca apoi să insinueze că, el însuși ar putea fi, la urma urmelor, Feodor Mihailovici în persoană. Replica ezitantă a funcționarei ("Dostoievski a murit"), provoacă reacția promptă a lui Koroviev: "Protestez! Dostoievski e nemuritor!" Iată-l, așadar, pe eroul lui Bulgakov, în postura inedită, de comentator ad-hoc al lui Dostoievski. Nu întîmplător am ales ca introducere la prezentarea
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
denotă abjecția și decăderea ființei umane. În fața monstruozității, a nebuniei șefilor politici, inteligența ironicului Candid rămâne neputincioasă; absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv absența ființei. Fiind considerat "al doilea roman alegoric al literaturii române după Istoria ieroglifică", roman social, "o replică polemică, peste veac, la Ciocoii vechi și noi" (Nicolae Oprea), roman satirico-ideologic, "comparabil poate doar cu Bietul Ioanide" (Ov. S. Crohmălniceanu) etc., Adio, Europa! nu este o scriere "cu cheie", nu cu parabola sau cu alegoria (deși elementele alegorice nu
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
mine vioară... Învăț limbi străine...". În ultimă instanță, s-ar putea spune că destinul nu e decît o chestiune de percepție a fiecăruia, o combinație proprie de serotonină și autosugestie. Dintre toate cele rostite odinioară și reamintite în film, două replici, mai ales, iti străpung sufletul: o mamă care-i spune fetei : "Să mergem la cireșe, în piață, că poate nu mai apucăm altă dată!"; și o fată care îi spune mamei: "De ce m-ai născut?" Una peste alta, secolul care
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
în glumă că, dacă l-aș turna, nu m-ar crede nimeni, și că tot eu aș păți-o. Cinism fenomenal! De obicei, în cultură le eram net superiori celor de la Mogoșoaia, "normaliștilor" ignari. În mijlocul lor, ne aruncam unul altuia replici din clasicii necunoscuți de aceștia. Sau recitam cu gura mare din Malraux (repet ce am mai scris, corijînd greșelile de ortografie de atunci): "Then tenterait-il de lever la moustiquaire... Frappe rait-il au travers?..." O dată, cineva ne-a crezut frați. Titus
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]