3,646 matches
-
ca libertate). în al patrulea rând, deși democrația este o problemă internă, ea necesită deseori ajutor din afară. Anumitor guverne le lipsește capacitatea, altele vor cu orice preț să rămână la putere. Oamenii sunt frecvent incapabili să se apere în fața represiunii și pentru ei intervenția externă poate fi singura șansă de scăpare. Care sunt, atunci, regulile după care ar trebui să se conducă intervențiile externe? Responsabilitatea de a proteja Trebuie să distingem între intervenții constructive și represive. Intervenția constructivă, precum cea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
sau nedemn, dar este singurul disponibil; fără el, individul nu poate exista în lume. Cu toate acestea, unii oamenii sunt înclinați să nu se conformeze modului de gândire dominant. Modul cum îi abordează societatea constituie testul suprem al adaptabilității sale. Represiunea este neproductivă, întrucât generează conflicte și poate încuraja evoluția unui mod de gândire alternativ. Toleranța combinată cu neîncrederea este, probabil, răspunsul cel mai potrivit. Nebunia, în toate formele ei, poate fi extrem de utilă atunci când avem de-a face cu oameni
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
la adresa î, deficiențele î, democrația asociată cu noțiunea de î, dorința de î, î în pericol, dușmani ai î, î ca noțiune epistemologică, Uniunea Europeană ca întruchipare a î, failibilitatea admisă de î, dezvoltarea î, problemele teoretice ale î, libertatea/absența represiunii în î, speranța/creativitatea datorată î, î ca societate imperfectă deschisă îmbunătățirii, instabilitatea în î, amenințarea reprezentată de lipsa consensului în î, democrația liberală vs î concluzie logică a î, înțelesul î, corectarea concepțiilor greșite de către î, mișcări care nu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
Toate s-au sfîrșit, dar moartea măcar cu cruzimea sa Legăturile iubirii n-au putut deființa...” 11. PÎnă a vedea continuarea acestui jurămînt tristanian la năsălia Isoldci (Zulniei), să ne Întoarcem la semiologia erosului și să vedem armele lui de represiune. Am citat deja cuțîtul care pare a fi, dintre instrumentele sîngeroase, acela pentru care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face morți” și aruncă „În munci / pre amorezați”... Infinit mai subtile, mai perfide sînt armele psihice. Obiectul erotic are, În acest cîmp, o capacitate de invenție uluitoare. Delii milă la mînie e un spectru vast de nuanțe ale seducției și represiunii. Conachi le exaltă mai ales pe cele din urmă. Chiar seducția (cînd seducția vine din cealaltă parte) este resimțită ca o formă de agresiune. 12. O agresiune Întoarsă, ca toate celelalte, spre petrecere. Simptomele descrise pînă acum n-au nici un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
următoare celui de-al Doilea Război Mondial deținea, de asemenea, resurse importante de putere blândă în primul rând atractivitatea ideologiei comuniste și faptul că URSS înfruntase Germania nazistă. Cu toate acestea ea a irosit mult din această putere blândă prin represiunea exercitată pe plan local și în estul Europei,55 ca și prin contraperformanțele în plan economic din ultimii ani (pe măsură ce forța militară creștea). Propaganda sovietică și programele culturale dirijate de stat nu au putut ține pasul cu influența exercitată de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
recentă a Romăniei cunoaște prea bine scena din Marele inchizitor. Doar că acesta era înlocuit de marele dictator. Comunismului i s-au erodat fundațiile cănd aproape nimeni nu mai spera. Părea un regim definitiv instalat, cu un serios aparat de represiune gata să pună căluș oricărei voci care ar striga după libertate. Tocmai faptul că părea invincibil face din cei care i s-au opus, niște eroi. “Înfometați-ne, dar nu ne înrobiți” sunt cuvinte pe care i le putem atribui
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
pentru libertatea aceea interioară care ar însemna dizolvarea urii pentru asupritor. Dizidentul este un om care se desprinde de colectivitate asumăndu-și un destin personal, individual, eroic, uneori tragic. Responsabilitatea corelativă libertîții revine în regimurile opresive asupra dizidenților sub formă de represiune. Unii au fost arestați la domiciliu, alții închiși pur și simplu, alții bătuți, umiliți, lăsați pe drumuri, izolați, urmăriți de mașini care le puneau viața în pericol. Nici Doina Cornea nu face excepție. Dizidența este un fenomen izolat. Ca și
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
de supunerea vehiculată de idiomul consumului. Dorința de a păstra legătura, esențială în plan ideologic și distorsionată la nivel practic, între aceste două forme intercalate și complementare de subordonare și de clasare se exprimă în evoluția constantă a dispozitivelor de represiune judiciară și politică în întreaga lume occidentală 129. Eforturile de organizare a acestei legături se observă mai mult în dezbaterile dintre welfare și workfare 130, dar și în cele privind introducerea fondurilor de pensii și de acționariat salariat 131. Aceste
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nu vor fi diseminate, ca astăzi, asupra unei mulțimi numeroase de obiecte străine atribuțiilor lor principale. Adversarii noștri nu vor nega că a preveni și reprima injustiția este misiunea principală a statului. De ce această artă prețioasă a prevenției și a represiunii a făcut atât de puțin progres la noi? Deoarce statul o neglijează pentru mii de alte funcțiuni cu care l-am însărcinat. De asemenea, Siguranța nu este, mai mult decât este necesar, trăsătura distinctivă a societății franceze. Ea ar fi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
problemă a spiritului, în schimb cazarma sau închisoarea, de istoria cărora se ocupă Foucault în S. et p., nu este una a spiritului. Cartea este emanația unei obsesii în care trăiește acum Apusul - obsesia de a denunța tot ce e represiune. Însă grandoarea cu care pune Marx în discuție Statul nu se compară cu felul meschin și resentimentar în care îl pune Foucault, ca o formă de captatio benevolentiae, aproape în pas cu o modă protestatară de tip studențesc și tiers
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de două ori mai mare decât proporția lor în populația școlară. Negrii reprezintă 17% dintre elevi, dar primesc 39% dintre pedepsele corporale. Albii reprezintă 62% dintre elevi, dar primesc 53% dintre pedepsele corporale. Bine cunoscutul efect al repartizării "etnice" a represiunii în SUA nu suferă vreo excepție în școală: negrii sunt mai des loviți și pedepsiți. Această repartizare "etnică" a pedepselor nu este exclusiv americană, iar cercetarea franceză este constantă asupra acestui subiect (Payeat, 1996; Debarbieux, 1996). Problema repartizării "etnice" inegale
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că locurile pe care le detestă cel mai mult sunt sălile de clasă. Mai întâi amestecat frecvent în încăierările din curte, refuzând munca școlară, acest grup se radicalizează încetul cu încetul, simultan cu radicalizarea la mulți adulți a recurgerii la represiune și excludere și cu aprofundarea conflictelor de echipă, accentuate de suferința resimțită. Se dezvoltă o extorcare pe criterii "etnice", până la un episod final deosebit de dur. Lucrurile vor ajunge, într-adevăr, până la ceremonia "căciulii": un copil, cu căciula trasă pe ochi
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al individului cu precădere la problemele legate de sexualitate.19 Alte mișcări precum existențialismul sartrian și psihologia radicală a lui R. D. Laing a reîntărit ideea potrivit căreia perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost una de represiune și plictis. Acest tip de critică a izbucnit la suprafață odată cu revoltele studențești din anii 1960 și, în special, în timpul evenimentelor din mai '68 din Franța.20 Dar aceste "evenimente" au avut un impact relativ restrâns asupra politicii publice cel
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
intern Auditul în instituțiile publice este în general privit ca un rău inevitabil, al cărui singur scop este de a împiedica pe funcționarul public să își exercite corect atribuțiile. Totuși, această concepție este greșită. Auditul nu este un instrument de represiune, ci o funcție a oricărei instituții, menită să asigure funcționarea ei conform standardelor reglementate de legi și regulamente. În acest sens, auditul este o unealtă a managementului, care trebuie să asigure funcționarea instituției. Auditul nu trebuie să descopere greșeli numai
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
după atestări vreo 15 kg cel puțin. Iată cum arma de foc ajunge armă albă. Culmi ale violenței sunt atinse în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu. Aici blândețea tradițională românească se manifestă atât la răsculați, cât și la organele de represiune încât, la lectură, cititorul e siderat. N. Iorga își declară stupefacția în fața paginilor crude. Un fiu de arendaș care necinstise o fată e prins și jugănit de tatăl acesteia, castrator de porci profesionist, cu un briceag. Mai târziu, descriind aceleași
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aspră, aspră ( autorul "s-a bucurat" și de confiscările unor documente istorice) . Cenzura de la acest singur ziar județean era cea impusă prin lege, cu verificator special (Petru Necula, mulți ani !) peste care nu trecea nimeni, dar și generată de frica represiunii pentru acte de curaj. Astfel s-au format meseriași care-și câștigau pâinea ca redactori (obligatoriu originea muncitorească și răs-verificați de partid și de stat, nici o angajare fără acordul secretarului cu propaganda) destul de puțini numeric. Dar și dintre ace știa
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Democrații” aleși în Parlament, unii din ei cu „biografii de disidenți” credibile la acea oră, au mușamalizat subiectul prin indecizie și prin incoerența demersului lor, atunci când acesta a fost totuși făcut. Iar după o scurtă perioadă de derută a „specialiștilor” represiunii, aceștia au reușit să se regrupeze, instalând în fruntea comisiei parlamentare de control asupra securității (devenită între timp națională) un om de încredere, Gheorghe Mazilu, bineînțeles și el cu faimă de „disident”. Astfel structurile vechi au rămas intacte, „colaboratorii” externi
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
care în fond nu schimba situația existențială a moldoveanului, doar că-l îndepărta puțin de stână și cornute. Să nu ne facem iluzii: așa-zisul liberalism care, chipurile, domnea în marea metropolă răsăriteană marca, cel mult, un loc în care represiunea se exercita cu o oarecare subtilitate, și nicidecum o asumare a valorilor liberale, demonizate cu insistență de regimul comunist. Ca dovadă, și azi, în plină democrație, opțiunile Moscovei oripilează lumea civilizată. În pofida snobismului de circumstanță al conducătorilor noștri, Republica Moldova rămâne
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și publicată în 1947), povestirea a fost serios mutilată, pentru a confirma retroactiv noile realități aduse de "prietenia româno-sovietică". În lecția "Războiul din 1916-1918", unirea apărea ca rezultat al mai multor fapte reprobabile, cum ar fi ocupația militară a Basarabiei, represiunea armată dublată de un compromis tipic burghez în Transilvania și, în final, o intervenție "antirevoluționară" internațională în Ungaria. Acest ultim aspect care, de altfel, depășea secvența cronologică din titlu, nu a fost totuși detaliat. După toate cele pomenite, fostul regat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mare număr de etnici unguri locuiau acum în alte state. Cultivarea minorității maghiare devenea un obiectiv major, iar tratatul respectiv se făcea vinovat de a fi "ofensat națiunea", neacordând protecție specială comunităților ungurești din țările vecine 56. În plus, după represiunea ce a urmat revoluției din 1956, alt val de locuitori părăseau țara, sporind astfel diaspora. Guvernul Kadar se făcea deci vinovat de o serioasă neglijență, căci "nu s-a interesat de maghiarii care trăiau în afara granițelor, considerându-i [...] dușmani ai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
opoziția era deja conștientă de propria sa însemnătate, muncitorii aflați în grevă cerând să se ridice un monument care să amintească de participanții la protestele anterioare 66. În descrierea acestui manual, anii '80 sunt înfățișați ca un "îngheț" dominat de represiuni și de introducerea stării de necesitate. Au oferit însă și proba supremă a rezistenței și eroismului poporului polonez. Până a se ajunge aici, oamenii au avut însă unele speranțe de conviețuire cu regimul, căci standardul de viață din deceniul precedent
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a le eluda. Unele au fost, de altfel, subiecte sugerate chiar de către cei intervievați. Ei au ținut să puncteze clar aspecte conforme cu descrierea-standard a epocii 133, în ciuda eforturilor cercetătorului de a evita stereotipurile 134 istoriografice ("politizare", "înregimentare", "ateism", "delațiune", "represiune", "uniformizare" ș.a.). Cu toate aceste ancorări periodice în canonul curent, discuțiile au oferit un material deosebit de consistent despre istoria care nu se învață, de obicei, la școală. Politică și dirigenție Primele generații de elevi ai școlii "democrat-populare" au asistat la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mondial (clasa a VIII-a) se prevedeau următoarele teme: sovietizare, etatizare, colectivizare, industrializare forțată, revoluție culturală, poliție politică; deportare, muncă forțată, lagăr de muncă, deținuți; democrație, societate civilă, practici democratice, constituție; instituții și mecanisme de exercitare a puterii politice, reeducare, represiune comunistă, opozanți și disidențe, rezistența anticomunistă, destalinizare și desovietizare; etapele regimului comunist; revenirea la instituțiile democratice. 11 Sorin Oane, Maria Ochescu, Istorie. Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas, București, 2001, p. 163. 12 Alexandru Vulpe (coord.), Radu G.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]