3,228 matches
-
-Hai, fă, odată! insista tembelul. -Las-o, mă, Ionică, nu vezi că nu merge!? i-a zis prietena fetei. -Ba, merge...merge... că să râde! zâmbea în prostie tăntălăul, în hohotele de râs ale fetelor. Erau și momente de suferință, dezamăgiri, reproșuri, umiliri, rupturi...Așa a fost în dragoste din todeauna. Însă, chiar și astfel de momente, la horă, erau poleite cu iluzii și speranțe. După vreo patru-cinci pauze, se definitivau perechile care dispăreau discret. Înainte de asfințitul soarelui plecau și părinții tinerilor
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
nu mie. Dar să poată în el să-și recunoască greșeala, nu spăsit, nu ca și când și-ar aștepta o pedeapsă, ci cu zâmbetul pe buze, fiind sigur că va fi iertat în numele iubirii, fără să i se aducă aminte, ca reproș. Mai ușor am păși către cele veșnice dacă am fi doi. Zici că ar rămâne unul oricum? N-ar rămâne, la vârsta asta nu se mai rămâne, de-asta bătrânețea e o perioadă a vieții care ar trebui trăită și
CĂRAREA DINTRE SECOLE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352700_a_354029]
-
face bine să crezi, i-o reteză scurt locotenentul Silan, Ai face foarte bine! -Eee? Ce te-a apucat? spuse Shantal Perlin afectat de tonul locotenentului. -Hai să-ți mai spun, spuse Arc Silan prefăcându-se a nu fi auzit reproșul celuilalt. Va să zică generalul nostru sau ce naiba o mai fi fost că avea pe el vre-o două kilograme de fireturi, eșarfe și epoleți, generalul se afla acum la vre-o câțiva metri de noi stând cu picioarele în beton până la
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
sufletele. Shakespeare afirmă că „Iubirea, chiar când ne împovărează, ne mulțumește, fiindcă e iubire”, iar cei purtând numele Țene au demonstrat cu prisosință că lucrurile stau exact așa, deoarece, în pofida divergențelor, între generații există respect și dragoste (ascunsă, uneori, înapoiă reproșurilor și a tăcerilor autoimpuse). În ciuda nenumăratelor piedici ce li s-au pus în cale, familia Al. Florin și Titina Țene iese mereu învingătoare. Fie că a fost vorba de anchetele Securității și hărțuirea de către Miliție, de pierderea locului de muncă
TITINA NICA ŢENE-DRUMUL SPRE SUFLET (MEMORII ) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353540_a_354869]
-
dintre oameni găsește timp și generozitate de a vorbi cu oamenii de jos și de la egal. Niciodată nu afișează o nepăsătoare nedărnicie de zâmbet, de cuvânt educat, generos, elegant. Este o artistă și un om fără umbra celui mai mic reproș și cu lumina exemplarelor calități Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Ileana Șipoteanu. Generozitate și egalitate cu semenii / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1172, Anul IV, 17 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ILEANA ŞIPOTEANU. GENEROZITATE ŞI EGALITATE CU SEMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354140_a_355469]
-
acest gând curând se face din nou seară și noaptea mă chinuie așa cum făcea un vecin al meu cu propriul câine până la mușcat remușcarea așa îmi spunea mereu un prieten când îi scriam ce pustiu e sufletul meu terfelit de reproșurile femeii iubite în pas cadențat din vechea gardă tuna începe să plouă că poate nu-mi ajungeau fulgerele cu bip și vântul parcă mă bate pe umăr arunc un rucsac și sting lumina din redacție scriu ultimul impact. Referință Bibliografică
ULTIMUL IMPACT de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357032_a_358361]
-
care o exprimăm; atmosferă, spațiu aerian, cosmos ....etc. Gîndind mai profound, este traseul divin parcurs de rugăciunile și gîndurile noastre spre Cel care ne-a creat, sub formă de mulțumiri, petiții cu caracter material sau spiritual, sau pur și simplu, reproșuri. Mulți dintre noi, cel putin odată pe zi, ne ridicăm privirea spre cer și căutăm salvarea sau sprijinul Mîntuitorului nostru. Deasemeni o privire fugara spre cer, în timpul unei conversații cu un prieten, semn că Cel de sus ne este martor
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
expunere și fragilitate, spargere și destrămare. Ne căutăm în întuneric, pipăind spațiul interpus ca formă și mărime, culoarea o percepem deslușind muzica pașilor efectivi, proiectați pe ecrane fotosensibile, cuvintele ne călăuzesc în șoapte, escaladând dealuri ca niște puzzle- construite din reproșuri, indignări și mândrie. Ne căutăm să ne atingem în real, în reverie ori noaptea, în visele ascunse sub așternut, zilele de iarnă sunt interminabile când mâinile numai cu florile din glastre se pot uni, într-un câmp nerevendicat de nimeni
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
dar în sinea mea interpretam viclenia lui ca o răceală apărută între noi datorită absenței mele îndelungate. Mai mult decât atât, îmi imaginam că mă uitase, sau poate altă verișoara din sat îmi luase locul. Începeam să-l privesc cu reproș și revoltată să-i număr defectele. Erau așa de multe în ochii mei că, în mai puțin de cinci minute, apărea mai negru decât oaia lui Sica din fundul grădinii. -Ce face tac-tu-mare? m-a întrebat când și-a adus
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
duci la școală? Eu i-am pregătit să-ți cumpere Maria altceva pentru frig. -Hai, tataie, nu mă păcăli, că dacă nu-ți amintea mamaia, nu mi-ai fi dat pentru iarnă și nici pentru vara! i-am spus cu reproș. -Aoleu, ce gură are buzoianca, face omul de rușine! mi-a spus tataie, după care m-a luat în brațe și m-a pupat să-i “țină” până când aveam să mă întorc în vacanță. Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI IX / Mihaela
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
excepții, binențeles. Lumea satului era una curată, departe de ură și ranchiună, așa cum am auzit că se întâmplă în ziua de azi. Tiuca tare era frământată de gânduri și spunea seară de seară soțului său, cu o undă vizibilă de reproș în glas: Dormi Lazăre, dormi, că pentru fata noastră în tot satul nu-s decât doi baieți!, ca și cum lui nu-i păsa de viitorul copilei; dar fata nu s-a măritat în sat, era frumoasă tare și alesul inimii ei
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
Adică, ce vrei, să țină cu tine sau cu tac-su? Tataie nu a îndrăznit să-i răspundă. S-a întors cu spatele și ca de obicei a început să sforăie. Știam că era mulțumit. Tăticu nu-i făcuse niciun reproș și luase totul în glumă. VA URMA Referință Bibliografică: GLORIE COPILĂRIEI II / Mihaela Arbid Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihaela Arbid Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
La prima oră de școală recitam prima din clasă ”Imnul României”, dar mare mi-a fost mirarea, când, la a doua strofă, învățătoarea nemulțumită, mi-a făcut semn să mă opresc: -V-am dat numai prima strofă! mi-a spus cu reproș că nu fusesem atentă în clasă la indicațiile ei. Am căzut pe bancă și numai în contact cu lemnul tare, am scos un “au”, încât noua mea colegă de banca m-a privit mirată. Aveam ochii plini de lacrimi, gândindu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
curajul să-i spun. Nu că mi-ar fi fost frică de ea, dar mi-aș fi atras antipatia tuturor. Până la sfârșitul primului trimestru, aproape zilnic, cu sau fără timiditate, câte un cavaler abandona discret grupul acesteia și fără niciun reproș de conștiință, ne aborda ca și cum ne lăsase cu o zi în urmă. Nedumerirea noastră creștea și ea, la fel ca și numărul mare al “fiilor risipitori” ce întregeau adevăratul rest al clasei. Pe unii i-am primit neobservați, altora le
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
conștiință, ne aborda ca și cum ne lăsase cu o zi în urmă. Nedumerirea noastră creștea și ea, la fel ca și numărul mare al “fiilor risipitori” ce întregeau adevăratul rest al clasei. Pe unii i-am primit neobservați, altora le făceam reproșuri sau râdeam de ei; numai în ziua în care Luminița a apărut și ea în grupul nostru, am înțeles că, de acum înainte, eram și noi sub aripa ei protectoare. Mai înaltă cu un cap decât noi, ne privea cu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
și într-o fracțiune de secundă, jena ei m-a pătruns adânc în suflet și nu știam ce cuvinte o puteau asigura că nu o voi dezamăgi pentru nimic din lume. -Tanti Oala, i-am spus cu o undă de reproș, nu mă cunoști? Cum aș putea să nu-ți îndeplinesc astea două dorințe? Te-am refuzat vreodată? Chiar când mă trimiți de câte două sau trei ori la șosea, nu spun nimic, că mă plătești din când în când, asta
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
fără să mă privească. Am strâmbat iar din nas, fără să mă vadă. Nu-mi plăcea deloc idea, pentru că îmi pusesem în gând să duc vițeaua la păscut. -Cine o ajută pe Kati dacă tu pleci? am întrebat-o cu reproș. Nu mi-a răspuns. Privea cu coada ochiului după un băiat care se tot ducea și se întorcea pe o bicicletă veche și ruginită, care scârțîia când trecea pe lângă noi mai rău decât roata fântânii. -Îl cunoști? am întrebat-o
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
deoarece nu puteam să îmi las familia să plătească ei pentru toți cei patru ani de studiu. Mai ales că nici nu îmi plăcea ceea ce fac. Știam că nu mă voi alege cu mare lucru după terminare și nu vroiam reproșuri. Mi-am încercat din nou norocul la o televiziune locală din Oradea, unde de altfel nu mi-au trebuit mai mult de opt luni să-mi dau seama că nu era de mine această muncă! Nu îmi plăcea programul dezorganizat
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
care o exprimăm; atmosferă, spațiu aerian, cosmos ....etc. Gindind mai profound, este traseul divin parcurs de rugăciunile și gindurile noastre spre Cel care ne-a creat, sub formă de mulțumiri, petiții cu caracter material sau spiritual, sau pur și simplu, reproșuri. Mulți dintre noi, cel putin odată pe zi, ne ridicăm privirea spre cer și căutăm salvarea sau sprijinul Mintuitorului nostru. Deasemeni o privire fugara spre cer, în timpul unei conversații cu un prieten, semn că Cel de sus ne este martor
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
care o exprimăm; atmosferă, spațiu aerian, cosmos ....etc. Gindind mai profound, este traseul divin parcurs de rugăciunile și gindurile noastre spre Cel care ne-a creat, sub formă de mulțumiri, petiții cu caracter material sau spiritual, sau pur și simplu, reproșuri. Mulți dintre noi, cel putin odată pe zi, ne ridicăm privirea spre cer și căutăm salvarea sau sprijinul Mintuitorului nostru.Deasemeni o privire fugara spre cer, în timpul unei conversații cu un prieten, semn că Cel de sus ne este martor
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
am pus-o pe Nuța la current cu isprava mea, am întrat în casă și așezată lângă sobă am adormit pentru a nu știu câta oară în ziua aceea. Numai seara târziu când a venit tăticu, m-am trezit în reproșul mamei că nu-și ascundea medicamentele. A doua zi la școală eram dată exemplu în toate clasele și spre rușinea mea, toți copiii vroiau să mă cunoască, iar alții mai îndrăzneți mă întrebau dacă puteam să le aduc și lor
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
tulburat. Când să meargă și el, Cristian, în America, să-l cunoască personal că până acum autoritățile române nu vroiau să-i elibereze un pașaport! Când în sfârșit s-a ivit și ocazia, și maturitatea lui a depășit fazele de reproșuri la adresa părintelui, care a plecat departe de familie, lăsând uitarea să facă rădăcini, nu mai avea la cine pleca. În atâția zeci de ani, tatăl nu a cerut niciodată divorțul de la maică sa. Enigme în lanț. Lanuri de grâu încețoșate
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
întâmplă negativ în România este de vină preotul. Pentru că dacă preoții ar reuși să controleze aspectele morale, aspectele financiare și materiale ar veni de la sine. Dacă preoții ar reuși în scaunul spovedaniei să determine un om să rămână om... La reproșurile ginecologilor că îi atacăm în spitale, când răspândim pliante, ginecologii ne spun: creștinii voștri (deși și ei sunt), creștinii voștri vin să facă avort. Voi i-ați botezat, voi i-ați cununat, voi i-ați spovedit și împărtășit, iar ei
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
De acord, Eugen! aprobă ea zâmbind, dar destul de jenată de gândurile ce le avusese cu puțin mai devreme. Totuși, nu trebuia să faci efortul acesta... - Iuliana, principala problemă este situația fratelui tău, o întrerupse el, sărind peste încercarea ei de reproș ori de refuz al discuției pe care o programase fără să o întrebe. Eu am un program, tu ai altul... Întâmplător, azi suntem liberi de la această oră. În zilele următoare nu se știe. Am nevoie de anumite date pentru a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
îl spălau. Într-o zi, amețit de băutură, tatăl copilului și-a căutat "alte" dezmierdări. Când a venit acasă, copilul plângea: se îmbolnăvise. Îngerașul se străduia; mama copilului se străduia; doar tatăl lui era de nerecunoscut. Acum, îl supărau toate: reproșurile soției, gălăgia făcută de plânsetele copilului, mâncarea și chiar dezmierdările: alte și alte dezmierdări. Ceva lipsea din armonia Familiei. El însuși. Într-un târziu a înțeles: copilul era tot mai bolnav; soția i se îmbolnăvise și nu-i mai făcea
CARTEA CU PRIETENI XXXI-ÎNGERAŞUL PĂRĂSIT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357925_a_359254]