2,221 matches
-
spre absurd și aberație (de unde și angoasa ce servește de contrapunct hedonismului postmodern). [...] Un postmodernism «autenticist» e o contradicție în termeni, în măsura în care a fi postmodern înseamnă (și) a conștientiza și a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor și savurarea precarității condiției ca atare, prin integrarea ludică și ironică în mecanismul proliferării convențiilor” -, eseistul opinează că raportarea la acestea ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
e o pledoarie pentru respectul față de puritate și candoare fiindcă, în pofida tuturor aparențelor, Deni, deși condamnat de două ori, este un simbol al curăției morale, pe care o maculează ceilalți. Roman al tuturor „iluziilor pierdute”, Caii de la bicicletă transcrie o resemnare tragică în fața unei lumi ostile și a unei societăți bolnave. M. este și autorul câtorva piese de teatru reprezentate - Răscrucea (Teatrul Național din Timișoara), Poveste de dragoste (Teatrul Național din Iași), Orașul (Teatrul de Stat din Ploiești), Omul de catifea
MUNŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
o comedie de moravuri, ce vizează din nou mediul provincial într-una din ipostazele lui caracteristice: familia funcționarului mărunt, marcată deopotrivă de lipsuri materiale și de absența oricărei perspective. Dar dacă Spirache Necșulescu, om cumsecade și cu bun-simț, acceptă cu resemnare, cu placiditate chiar, neajunsurile, ceilalți membri ai clanului sunt roși de egoism, agitându-se în deșert, făcându-i lui Spirache reproș după reproș. Și deodată survine lovitura: o moștenire. Proaspăt îmbogățiții vor să-și depășească condiția, iar mijlocul este politica
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
la littérature, Le Réfugié et l’Occident, Hommage à Brâncuși, La Vraie «révolution copernicienne» de Stéphane Lupasco, Eminescu ou De l’Absolu, De l’Exil politique à l’exil littéraire (în care se expun considerații asupra românului modern, asupra Cavalerului resemnării de Vintilă Horia în special, a scriitorului din exil în general, Lucian Blaga en RPR, Bilan et perspectives de la littérature roumaine. Langage poétique et réalisme socialiste, Emil Cioran. La chute dans le temps, Mircea Eliade. Souvenirs, L’Art des surréalistes
NATION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând răbdarea, resemnarea, el se înfioară câteodată de singurătate și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări spre fatalism. Umorul nu îi lipsește însă, nici autoironia. Din scrisorile lui se desprinde un cult al prieteniei
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
și morală, pusese stăpânire pe o Românie devenită temnița unui popor. Terorizați de spaimă, umiliți la tot pasul de „băieții cu ochi albaștri”, îngroziți de amenințătoarea umbră a „Piticului”, oamenii nu mai luptă în nici un fel, preferând, din lașitate sau resemnare, să se supună unei cumplite „sărbători continue”. Se configurează astfel imaginea unei lumi obosite fără să fi trăit, înfrânte fără să fi luptat. SCRIERI: Bărbații acestui pământ, pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Anul soarelui cald, București, 1969; Aleargă, nu
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
inspirate din actualitatea imediată femeia are parte, chiar și când greșește, de o înțelegere ce poate merge până la argumentul cazuistic. Când cade în păcat, de vină ar fi fiind obtuzitatea partenerului, frustrările acumulate (dorințe ascunse cu teamă, elanuri reprimate, regrete, resemnări), iar în vremuri de cumpănă - istoria care, profitând de vulnerabilitatea lor, le agresează. Cu o turnură naționalistă (pe alocuri propagandistică) și o pedală melo, schițele și nuvelele având ca fundal războiul emit sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
Popa, Reîntoarcerea, 89-96; Dan Petrașincu, DCS, 61-62; Lovinescu, Sburătorul, III, 135, 136, passim, IV, 7, 8, 9, passim, V, 8, 9, passim, VI, 8, 9, passim; Dicț. scriit. rom., III, 696-698; Popa, Ist. lit., I, 282-283; Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Resemnarea Cavalerilor, București, 2002, 191-206; Manolescu, Enciclopedia, 507-509. N.M.
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
asemeni Isoldei, agonizează învolburat, celebrând iubirea că moarte extatica. Lirismul târziu al poetei reorchestrează marile ei teme - la care se adaugă carnagiul războiului -, oficiind solemn, cu zvâcniri revoltate, „onoarea de a suferi”, într-o splendoare a dezolării spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
ideologică marxistă a practicii istorice occidentale academice scoate în evidență tocmai adânca angajare socială și ideologică a acesteia, sub aparența obiectivității și a neutralității. Istoria este părtinitoare nu numai „în interior”, ci și „în exterior”. Henry S. Commager apreciază cu resemnare că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a gestiona boala și de a urma tratamentele. Pacientul nu se mai găsește singur în fața unei mari necunoscute, atât de angoasante. A informa pacientul în mod oportun și adaptat situației îi permite acestuia să renunțe la ideea fatalității și a resemnării în fața suferinței pe care o implică o boală trecută sub tăcere. A informa înseamnă a reda demnitatea celui care a îngenunchiat în fața asalturilor repetate ale angoasei, ale depresiei, ale conduitelor adictive... A informa pacientul înseamnă a crede în acesta, în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un discurs poematic organizat după principiile jurnalului intim. Poezia ca notație zilnică, pactul cu biografia sunt simple pretexte pentru o examinare atentă a impasului existențial, căruia poetul nu reușește să i se sustragă decît printr-o dificilă și îndelung amânată resemnare: „Nimic mai potrivit decât să transcriu recomandările exercițiului nyam par shakpa; las aici, abandonez toate grijile privitoare la viitor - proiectele de ordin spiritual sau material; dorința de succes, temerile de eșec indiferent la ce s-ar referi ele, toate certitudinile
NIMIGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288460_a_289789]
-
alte domenii, metamorfozate peste noapte În sociologi. Prestația lor nu se produce Întotdeauna după normele de competență sociologică. Nu mai puțin semnificativ este interesul, accentuat În campanii electorale, pentru sondajele de opinie, identificate abuziv cu sociologia, iar sociologii acceptă cu resemnare această denaturare. Aș vrea să semnalez și slabul ecou avut În media românești a cărții de sociologie. Grupaj realizat de Maria Larionescu Primit la redacție: STUDII ȘI CERCETĂRI Studiul Sud-Estului european. Câteva probleme de sociologie Paul H. Stahl Academia Română Articolul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1977, 49; Constantin Pricop, „Cerc de dragoste”, CRC, 1978, 12; Radu Enescu, Profesiune sau vocație?, F, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Unde fugim de-acasă, RL, 1980, 47; Ovid S. Crohmălniceanu, Între parabolă și descripție realistă, RL, 1992, 11; Tania Radu, Resemnarea calului troian, LAI, 1992, 12; Monica Lovinescu, Alice în țara sârmei ghimpate, „22”, 1991, 21; Dicț. scriit. rom., III, 545-547; Popa, Ist. lit., II, 886-887; Manolescu, Enciclopedia, 548-549. N.M.
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
desprindere” de „spiritul Mioriței” - care și-ar fi avut locul în Sentimentul românesc al ființei: „Cine are în față-i modulațiile ființei nu mai poate face sufletului românesc nedreptatea să-l înțeleagă printr-o singură tonalitate, cea a Mioriței, cu resemnarea ei în fața morții. Miorița poate fi o reușită unică a creației noastre folclorice, dar nu și măsura unică pentru sensibilitatea filosofică a unui suflet căruia a fi și a nu fi îi apar nespus mai bine orchestrate”, căci „feeria ființei
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
insinuându-se, nu o dată, tocmai în miezul manifestului. Când nu sunt o prelungire a manifestelor, poeziile exprimă nostalgia depășirii punctului mort al echilibrului spiritual: multe dintre ele vorbesc despre insatisfacția provocată de inevitabila cumințire a poemului, urmată de o melancolică resemnare. Am putea spune că o mare parte a creației lui Sașa Pană e un reflex al tristeții de a nu fi un suprarealist complet. ION POP SCRIERI: Răbojul unui muritor, București, 1925; Diagrame, cu desene de Victor Brauner, București, 1930
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
pentru J.-J. Rousseau indivizii erau egali de la natură și deveneau inegali în societate, iar pentru Fr. Nietzsche erau inegali natural și deveneau egali datorită funcționării inadecvate a vieții sociale și mai ales a „moralei de turmă” și a „religiei resemnării și compasiunii”, în prezent, economia producției, distribuției și reproducției, cultura redistributivă și politicile democratice ale statului social sunt toate invocate pentru a descrie și explica inegalitățile, dar mai ales pentru a prezenta limitele egalității. Inegalitățile tranziției nu duc lipsă de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
doi soldați încearcă să se încălzească punând foc unei troițe de lemn găsite pe câmp. Se rătăcesc apoi în viscol și sunt înconjurați și atacați de o haită de lupi flămânzi. Obsesia păcatului, ascunsă în subconștient și defulată acum, generează resemnarea în fața iminentei ispășiri și credința că pedeapsa, consecutivă arderii sfintei troițe, este de esență divină. Nuvelele produc, în cele din urmă, impresia unei colecții de fișe de observație clinică, atent și profesionist elaborate, fără să se ridice, decât fragmentar, deasupra
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
situația occidentalilor de a percepe urmele lui Dumnezeu în lume „mai curând ca o «camuflare a sacrului în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște reculul într-o lume strict virtuală, paralelă cu realitatea înfrântă de resemnare. Acolo apare „un fel de Apocalipsă «moale», fără angelice surle și trâmbițe, dar nu mai puțin «revelatoare» de Sens”. Este tot mai greu să împiedici tinerii de la a participa simultan „la diferite «universuri» imaginare, sociale, profesionale” deci de la construcția unor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la absurd”, ci prin „reducția la tăcere”. Cea din ultimă decizie hermeneutică suspendă judecata valorică asupra integrității morale a celuilalt. Votul „ascultării”, care nu ține de acustică, devine aici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!” (Ecleziastul 3, 19) Această constatare dă naștere experienței plictisului fundamental; dezgustul de viață circumscrie deci reflexele perversei mândrii. Este vorba despre un plictis numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori cu împotrivire (ca în nuvela „Nenorocirea” de Cehov), s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu antropologic, suspin domestic sau fragment de jurnal nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
repetat. Astăzi, globalizarea pare modelul cu cea mai vizibilă expansiune. Diversitatea, eterogenitatea comunităților izolate spațial nu era luată în calcul în mod serios nici de cei mai toleranți și mai izolaționiști, era cel mult o concesie temporară sau expresia unei resemnări. Istoria utopismului e saturată de fantasma „contagiunii” ordinii perfecte: dacă institui un falanster perfect, toată lumea se organizează, spontan, ca falanster 19. Pe de altă parte, cele mai multe modele ale societății bune (numele mai modest, uneori doar tactic ipocrit, al societății perfecte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în raporturile lui Bloom, deja amintite, cu neotomismul de la Chicago (Toma d’Aquino a relansat tabula rasa în Summa theologica, 1.79.2), aflat la temelia programului Great Books. Explicația psihosociologică și cultural-ideologică este probabil o combinație de captatio benevolentiae, resemnare și spirit practic (ce altceva să faci dacă studenții îți vin în clasă complet ignoranți?). Așadar, socotește Bloom, potențialul acestor tabulae rasae (inocente) este irosit și deturnat: în loc de Great Books, Petty Books (ca să inventez un antipod convenabil), pretențioase și pseudoprofunde
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]