1,270 matches
-
sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
val de împricinați. Peste umăr, contabilul le poruncea: - Așteptați! Țăranii rămîneau în coridor iar cînd, cîte unul, băga nasul pe ușă, taman așezat la cafea și la țigară, slujbașul îl oprea cu bobul lui arzător. - Am zis s-aștepți. 140 Resemnat, omul se liniștea. Peste un ceas ori două, ca tot omul, contabilul ieșea afară. Privindu-l cum se îndreaptă către gard, unde se afla cabina pentru o singură persoană, cu toată înțelegerea situației, cel grăbit îndrăznea: - Tov secretar, cacă-te
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
c-ar fi un intimist. - Orientare sexuală: foarte performantă. Totuși, discret. - Calități extreme: foarte Înalt, curajos, uneori violent. - Ciudățenii: nimeni nu-l văzuse vreodată mâncând. FLORIN MĂDUȚA - 33 de ani la data nașterii Celebrului animal și deja plafonat. Sau doar resemnat? Oricum, cu mustrările de conștiință cuvenite (aferente?). A scris cândva multă poezie și ceva proză. Nici unul nu ne mai aminteam dacă bine sau rău. Proza parcă aducea a Salinger. - Atașat grupului nu din cine știe ce convingere, ci din prietenie pentru Cătălin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Strihan . Printr-o istorie, din șirul celor care ar dovedi aceeași antinomie între „subiect și Istorie“. Lipsa de valoare a primelor desene cuminți, vag fidele, vag paradoxale - ca o vârstă sau doar un răgaz al abandonării în liniștea și comoditatea resemnată a oboselii, a mediocrității -, readucea și un potențial al trădărilor ? Premisa de a ceda : frivolitatea, slăbiciunea. Un pas posibil în slujba celor care îi pândeau înfrângerea, jocuri, înțelesese târziu, semnalele posibile ale unei ființe care nu mai însemna nici ea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți m-am despărțit de prea multe ori, pierderea prietenilor mă găsește tot mai resemnat. Dar Poetul ? Pierderea acestui prieten e poate o dreaptă lovitură, să mă fortifice. „Ne-am făcut vinovați, am fost necredincioși, ne-am abătut, am osândit, am fost semeți, am scornit minciuni, am înșelat, am dușmănit, am rătăcit și am dus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-și adune planșele. Dialogul se întrerupe, dar nu se termină. Vornicu nu poate îndura, se pare, tăcerea, stânjenirea. — Poate nu-și suportă maturitatea, continuă Lucian. Inginerul Lucian Vornicu se referise, prin urmare, la... maturitatea celor care acceptă colivia, supuși, resemnați, ca niște copii care nu se pot opune părinților tiranici sau la... imaturitatea celui care se sufocă, încolonat, în complicitate, dar nu își dă încă foc, încă nu. Disprețuitor ? Destul de indiferent. Manole pare satisfăcut cu acest sumar indiciu, cei doi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gâfâitul și ipotezele cotidianului, bruște surpări, scâncetul, în bezna și fumul și expoziile și tirul încrucișat și asaltul și retragerile de pe câmpul de luptă. Familii, salarii, speranțe, boli, camarazii modești și răbdători, apocaliptice probe de restrângere, mereu restrângere, prudență, perseverență resemnată, azi o mică bucurie, poate furăm și mâine una, revolta nu poate izbucni, simultan, în toți cei născuți în colivie, tânjind după zbor, clipă de clipă, cu ură și durere. Piatra funerară pe care scrie : „A murit pentru că un prieten
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trist, trădînd o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care a trecut parcă prin frămîntările, speranțele și chinurile menite unei tinereți furtunoase și care acum știe ce poate aștepta de la viață, ai cărui ochi sînt „un pic obosiți“, e resemnat și răbdător, fără a fi marcat de o amărăciune prea profundă. Și totuși viața nu s-a purtat prea aspru cu gazda noastră: pretutindeni În jurul lui, abundent, dar discret, se văd dovezile preocupării sale pentru lucruri rare, neprețuite. Locuiește Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-n timpul ăsta Își scoate de două ori banii. Bun! declară el din nou, se oprește și-l privește triumfător pe Joe, adversarul său, Înainte de a-și continua pledoaria. Foarte bine, foarte bine! spune Joe calm cu un aer resemnat. Am auzit. Aștept să spui mai departe. Deocamdată n-ai zis nimic, n-ai dovedit nimic. — Bun! continuă Jim rar și mîndru. Am dat pe el o sută cincizeci de dolari și-a cîștigat hrana și Încă o dată prețul. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
va fi de atunci totdeauna un ieri pentru mine. Tanti Mizi destupă șampania. Tanti Clemanza chiuie: au supraviețuit și anului ăstuia. Ciocnesc cu ei doar de formă și, cu gura plină de carnea spumoasă roșie a unui ionatan, le urez resemnat: La Mulți Ani! LXV În București e zăpușeală și nori mici de praf. Noroc că la 13.35 cade zilnic o aversă care scoate orașul din amorțeală. Noi am ajuns în Băneasa imediat înainte de aversă. Poarta era zăvorâtă. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
perspectiva dispariției fizice nu este incendiară pentru spirit, așa cum i se întâmplă omului obișnuit, iar profesorul Mircea Martin, cel care l-a văzut crescând ca poet, la cenaclul Universitas din București, notează câteva aserțiuni din opera acestuia, care demonstrează coabitarea resemnată a scriitorului cu gândul morții: Viața nu e vis, dar trebuie să devină; Zău, trebuie să mori înainte să mori; Moartea ta nu este opera ta personală și, poate că, de aceea, Bineînțeles, cea mai mare plastografie, cel mai stupid
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se cere / ce mi se spune / ce mi se ordonă // nu mai vreau să mă schimb / după cum iarna cu iarna / și toamna târzie cu o toamnă / și mai neagră. Între amintiri (insolente) și prezent, versurile din 1996 exprimă - tot calm, resemnat - tristețea ratării clipelor de fericire de către cel care a fost iubit o singură dată, de către cel care-și vrea numele luat în seamă, fie și culcat pe frunzele pe care și-l scrie, de către cel care, după zeci de ani
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată și resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. Și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s-o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește încă Pe câmpul prăfuit și resemnat. Cerințe: 1. Explicați înțelesul cuvintelor zăvoi, sură, ghionoaia, crânguri, călători, se proclamă. 2.Construiți enunțuri utilizând cuvintele cu sens opus celor scrise cursiv în text. 3. Analizați adjectivele din primul vers. În miezul verii Elena Farago O fâșie nesfârșită Dintr-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase folia protectoare. Nu urmărea cum se chinuie să-și scoată picioarele din ștrampi însă știa din mișcările ei unde ajunsese; bărbatul încerca să păstreze un cerc îngust de intimitate în jurul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu doar, autorul aduce ca o ‚apă vie‛ în prim-plan, aproape osteologic, chipul câtorva personaje precum: Kenan, mândru de noua lui motoretă, prilej pentru scriitor de-a face o incursiune în împrejurimile șantierului și a le descrie sub semnul resemnatei cuviințe. Laur, cel de-al doilea personaj, atletic, care se urcă cu ușurință în copac pentru a culege nuci verzi, identificat într-un fel cu simțământul plonjării în viață și hotărât lucru, dar nu în cele din urmă un al
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară aici o paranteză: legea nescrisă a naturii noastre spune că împerecherea a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu pas destul de vioi, fără a se uita înapoi. Închide fereastra, se întinde în pat și-și fixează privirea în tavan pe un loc de lângă plafonieră, exact acolo unde varul a început să se coșcovească. „Asta-i viața!”, își șoptește resemnat. Apoi își adună lucrurile în servieta voluminoasă - (și cam veche!), pregătindu-se să se îndrepte din nou spre Gara C.F.R. „Căsătoria este primul pas, iar pensionarea este al doilea pas spre moarte!” O frază recitată patetic de profesorul său de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întreba ce s-a întâmplat, s-a trezit cu Trestie lângă el. Ce-i cu tine, Toadere? De ce nu te miști? Ceilalți sunt deja la marginea drumeagului din gura gârlei. În larma rafalelor armelor automate, Toaibă a îngăimat, cu glas resemnat: Sunt rănit în pulpa piciorului stâng și mi se pare că nu-i o glumă. Nu mă mai ascultă deloc. Scoate centura și dă-o încoace! Toaibă s-a executat, gemând de durere. Trestie și-a scos și el centura
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dispărut dincolo de ușa salonului. Toaibă a coborât încet treptele, pornind spre poartă șchiopătând. Când și-a întors privirea spre ferestrele salonului de unde tocmai plecase, la una din ele o mână flutura abia perceptibil și un chip îl privea trist și resemnat... Aceasta era imaginea care fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fac nici jumătate din cale” - l-a fulgerat gândul. După o bucată de drum, s-a oprit din nou și a slăbit strânsoarea fularului. Îi amorțise piciorul. „Ce bine mi-ar prinde o cârjă din cele de la spital! - a gândit resemnat. Între timp, soarele s-a ascuns după o perdea groasă de nori. „Acum să tragă o ploaie și am dat de belea!” - gândea privind la norii care deveneau din ce în ce mai învolburați, acoperind tot cerul cu semne că din clipă în clipă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai cînd domnul Pavel perora cu mare curaj - mă Întrebam de unde luat, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la eternizare prin tipografiere. Era Înalt, slab, cu pauze derutante-n discurs, discret ca și-acum, ca un cuvînt, cu nasul lung, un om sobru și oarecum melancolic de nu cumva o fi fost vorba de-un fel de inacceptare resemnată a lumii. Mi-a spus, cu mina judecătorului care tocmai te condamnă pentru binele tău și-al omenirii, scoțînd o povestire din mapă, că nu a mai citit ceva asemănător. Am tăcut, Întrebîndu-l dacă asta-nsemna că-i plăcuse. Îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
extraordinar sînteți, dac-ați ști!, și soția dumneavoastră, și copilul, răspundeam că nu, la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu avusesem niciodată nimic la picior, dar cîinele?, cîinele era-n bucătărie și mă privea cu ochii lui verzi, resemnați, oblici, și-am priceput repede că nu făcea bine deloc, o fi presimțit ceva, Îl durea stomacul, animalele știu Întotdeauna ce urmează să se Întîmple după atîtea felicitări, așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]