10,353 matches
-
simțeam obligat să-l explorez în detaliu. Și noaptea, când ființa mea plutea la hotarele a două lumi, înainte de a se scufunda într-un somn profund și gol, visam. În spațiul unei clipite, parcurgeam o existență diferită de a mea. Respiram un alt aer, plecam foarte departe, ca pentru a fugi de mine însumi sau pentru a-mi schimba soarta. Doar când închideam ochii îmi apărea universul meu autentic. Această fantasmagorie avea o viață autonomă. Dispărea sau căpăta corporalitate după bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și cuvinte din acel timp revolut. Percepeam chiar cum unul din acele momente îndepărtate recapătă viață, cu atâta intensitate, de parcă s-ar fi petrecut ieri; mă cuprinse o amețeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură, două picături de sânge le căzuseră, la fiecare, pe haine. Celor pe care îi atingeam li se detașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de parvenit, de-i trebuia să mă epateze cu creațiile sale? Sincer vorbind, dacă aș fi constrâns să sufăr o nouă existență, mi-ar plăcea să aibă spiritul și simțurile slăbite, atenuate. Atunci, nu mi-ar mai fi greu să respir și aș putea, fără să resimt oboseala, să-mi petrec veacul în umbra coloanelor unui templu din Lingam, să merg în lung și în larg evitând cu grijă să las soarele să mă izbească în ochi și vocea oamenilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Am deschis ușa încet. Târfa cred că visa, spunea cu voce tare, ca pentru sine: „Desfă-ți fularul de la gât!“ M-am apropiat de patul ei, îmi scăldam fața în respirația ei arzătoare și calmă. Ce căldură plăcută și însuflețitoare: respirându-i efluviile, în câteva minute mi-ar fi redat fără îndoială viața. Oh! de câtă vreme credeam că toată lumea trebuia să aibă, ca mine, o respirație de foc? Scrutam întunericul ca să mă conving că nu mai este nimeni în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să trăiți!", răspunse cu un reflex cazon Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni pacientul. "Nu, n-am terminat. Îți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i sub cap o placă de metal rece. "Bă, când zic eu, nu-mi miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să trăiți!", răspunse cu un reflex cazon Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni pacientul. "Nu, n-am terminat. Îți mai fac două laterale
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ochi, unul din lumea firii, altul din lumea nefirii, și așa mai departe, cu toate sertărașele gândurilor ei; toate picurau parcă, în acele momente, în ale mele, ca și cum cineva le-ar fi lichefiat ca prin minune; începeam așadar, încet-încet să respir cu proprii plămâni ai Iozefinei; treptat simțeam cum mi se împrospătau de-adevăratelea toate organele de holtei sastisit, ipohondru și pretențios; era ca și cum coborau ca la o comandă unică, și ele, în tălpile ei. Atrași amândoi de ne mai pomenitul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu. Așadar, totuși cineva a observat ce s-a înfiripat între mine și soția directorului. Precis a observat ocheadele, a observat privirile împăienjenite și poate că și atingerile noastre din întâmplare. Numaidecât Valy insistă: Hai, domnule! Las-o dracului! Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală și de mușcată și de begonie și de regina-nopții și de gura-leului și chiar de crini albi-până îți blocai gura și nu mai puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa e și Pruncu'. De mică nu te săturai gustând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă mai cu sete, cele mai decisive cuvinte: - Lungă-i limba boului, dar nu știe grăi. Probabil că așa îi ieșea oful de la inimă, domnului Paloș. Discuțiile despre prieteni erau pentru pictor, un adevărat balsam. Îl observam cu câtă poftă respiră. E o avere și asta, domnule - zise gazda - să te caute prietenii. Dar, ca să te caute prietenii, trebuie să fii tu însuți receptiv la toți și la toate. Și să înduri multe. L-ai văzut pe Grig? Află că e
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la o scenă ca aceasta. Atât de afectat era Bogdan și cu așa lacrimi în ochi mai privea încă o dată propriul tablou, încât aveai impresia că se întâmplase în familia lui, ceva tragic. Într-adevăr, i se umezeau puțin ochii, respira adânc ca și cum astfel ar fi depășit mai bine o situație de criză, ofta de parcă ar fi avut foc în plămâni și, împachetând tabloul, își aranja masca aceea de bonom, zâmbitoare. Stând așa în fotoliul meu preferat, de multe ori trăgeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ordinul comandantului de pluton, la revenirea pe debarcader, țigara încă mai avea jar. Alea mașini! Alea țigări! Mergeai la bar la o cafea, mai ales seara, cu prietenii, numai ca să auzi tot felul de poante și, auzindu-le, simțeai că respiri mai ușor. Așa cum simți când pui în scris ceva ce nu poți discuta cu nimeni în această lume. Îți amintești de Titi, un om de tonaj greu, cât dulapul de înalt și solid și adevărat bonom, care se întâlnea acolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sus? Atâta îi trebuia lui Titi, să-i dea cineva apă la moară, că și hotăra să-i dea repede și cât mai plastic, returul pe un ton liniștit și nu fără un zâmbet galant: Nu oricine are onoarea să respire acest aer, măi prichindelu’ tatii, și să se bucure de aeru’ ăsta. Ți-am mai spus eu că aeru’ acesta nu e pentru oameni simpli ca tine, pardon, pentru proletari din toate țările uniți-vă, cârpă-n cur care, dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
destinată plebei, ai crezut că ai prins pe Dumnezeu de picior. Aeru’ ăsta, măi piciule (sublinia cuvântul pronunțând apăsat explozivele și dentalele), e aer pe care numai oamenii aleși, așa ca mine și ca cei de sus, din minister, îl respiră. A! Vrei să-ți spun cum e aici sus? Așa zii, mormolocule. Esesistu’, cum era el de țâfnos, se abține și nu-i dă replica imediat, ca să o evidențieze mai bine: Nu mă fă pici, că dau cu tine de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
copil și o casă de întreținut. Nu ar fi fost nici o problemă asta, toți muncim pe rupte ca să supraviețuim, dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un zgomot infernal și un aer greu de respirat, cu tot felul de mirosuri chimice. Acelea erau condițiile atunci în fabrică. {i mai era și faptul că munceam în schimburi, iar schimbul de noapte mi se părea ucigător. După câțiva, ani corpul meu a început din nou să reclame
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Acum știi că, casa ta este curată în toate locurile ei ascunse și-ți propui să o ții curată, să nu mai lași praful obraznic să se aștearnă peste amintirile și valorile tale sentimentale depozitate acolo. Abia atunci simți că respiri aer curat și casa ta nu mai are unghere prăfuite și uitate de timp. Așa compar viața și îmi vine mai ușor să înțeleg anumite situații de viață. Eu am reușit cât de cât să fac curățenie în toată casa
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în popor: încetul cu încetul se fabrică oțetul, așa este și cu liniștea interioară, prin repetiție, acceptarea realității așa cum pare ea să fie și perseverentă, se poate ajunge la rezultate spectaculoase, chiar dacă pentru mulți nu este vizibilă această schimbare. Așa cum respiri aer pentru a supraviețui, exact în acest mod trebuie să alimentezi creierul cu afirmații, gânduri și fapte pozitive. Nu există nici o pauză sau concediu în această alimentare continuă pozitivă, ca și cum ați băga frigiderul în priză să țină mâncarea la rece
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
urmă o lume un pic mai bună, fie printr-un copil sănătos, fie printr-o bucată de grădină cu flori, fie printr-o carte dedicată ție sau printr-o condiție socială îmbunătățită și să știu că măcar un suflet a respirat mai ușor pentru că am trăit eu, asta îmi dă satisfacția și convingerea că am reușit. Sentimentul reușitei îl poți simți doar atunci când ai reușit să liniștești furtunile interioare și să fii conștient că trăiești în prezent sută la sută, dar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
atunci c=nd vrei să evoluezi pentru binele tău și a altora, este o alegere voluntară să fii plin de compasiune pentru toți oamenii și să mulțumești permanent pentru viața care ți-a fost dăruită, pentru aerul pe care îl respiri, pentru hrana pe care o mănânci, pentru tot ce ai și pentru tot ceea ce vei dori să ai. Este o alegere voluntară, să vrei să fii sănătos, fericit și prosper, pentru că nimeni nu-ți poate impune sau forța să faci
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
aceste lucruri inutile folosind arma conștientizării vom duce o viață mai senină, mai plină de farmec, pasiune, iubire pură neobsesivă și în final liniște sufletească (liniștea interioară). Odată ce vom decide să aruncăm cât mai multe bagaje psihice inutile, vom putea respira ușurați și odată cu noi și ceilalți din jurul nostru. Nimeni și nimic nu poate să ne facă viața amară, atâta timp cât noi nu vom permite acest lucru și asumându-ne responsabilitatea totală asupra acțiunilor pe care le-am întreprins pe parcursul vieții, vom
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub picioare în străfundul nămeților. Din spate vântul aducea valuri de omăt care deveneau din ce în ce mai greu de suportat... Simțeam că nu mai pot respira... „Hai, băiete! Încă un pas și încă unul...Deodată însă...am călcat...în gol!!! Când m-am oprit din cădere, am încercat să trag aer în piept, cu gândul că totuși nu am căzut în fântâna bănuită prin preajmă...În loc de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acolo, cu privirea opacă lipită de aer, până când cineva l-ar fi luat de-acolo sau l-ar fi Împins, ceea ce i-ar fi fost perfect egal. Nu avea puls, simțuri, conștiință, nedumeriri, sentimente, reflexe, necesități fiziologice, preferințe sexuale. Nu respira, nu transpira, nu bea, nu mânca. Nu se gâdila. Nici măcar nu se scobea În nas, lucru care a făcut numeroase somități medicale să se scarpine Încurcate În creștete. Nu putea fi Încadrat nici la catatonici, nici la autiști, nici la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ne apropiem. „Da, iată o alegere Înțeleaptă“, mi-am zis, promițându-i În gând virtuoasei Inga fidelitate eternă și viitoarea Întrupare prin VirtualEve, În timp ce dreapta Înmănușată articula un „cioc! cioc!“ suav pe ușa care-mi apăruse În față. Enter! Încăperea respira tinerețe și morală. Mobilierul, o minune Într-un Art Déco Întârziat, mixat cu un rustic stăpânit, Îmbia la cunoaștere reciprocă și la schimb fertil de idei. O privire furișă aruncată spre cartea uitată pe așternutul roz mi-a dezvăluit titlul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]