1,532 matches
-
venit din Edinburgh și care a sfârșit În port. I-am pus poza În toate ziarele și am pus afișe prin toate magazinele, dar n-a venit nimeni cu nimic. Se pare că nu le-a plăcut cum i se retezaseră rotulele cu o macetă. La partea cu „retezaseră“, domnul Anderson tresări. „Macetă“ determină un geamăt neliniștit. Ceea ce mă nedumerește pe mine, Cameron, e că tu nu ne-ai sunat niciodată. Adică, trebuie să fi văzut poza. A fost la știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
port. I-am pus poza În toate ziarele și am pus afișe prin toate magazinele, dar n-a venit nimeni cu nimic. Se pare că nu le-a plăcut cum i se retezaseră rotulele cu o macetă. La partea cu „retezaseră“, domnul Anderson tresări. „Macetă“ determină un geamăt neliniștit. Ceea ce mă nedumerește pe mine, Cameron, e că tu nu ne-ai sunat niciodată. Adică, trebuie să fi văzut poza. A fost la știri și-așa mai departe. Logan scoase din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Pieptănătura regală, spuse Gajus. Germanicus răspunse mișcat: — Avea dreptul la ea. Se căsătorise cu regina din Aegyptus. Nici unul dintre ei n-ar fi vrut ca țara să devină ceea ce este azi. Din statuia enormă nu mai rămăsese decât capul acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil acolo, printre pietrele ascuțite, în toți anii aceia. Preotul îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să alegi, idealistule!“; „Ce mi se cuvine mie“, i-am spus dur, „nu-mi poate lua nimeni!“; „Sigur, tu ești un generos“, a spus rotunjind frumos buzele și cântând din vocea ei inimitabilă, „mai bine ai fi un egoist!“. Am retezat-o cu o privire-sabie; „Ne despart ani-lumină!“ i-am spus (dar cât de fericit eram, dacă mă lua de braț, ca din Întâmplare, sau dacă ne atingeam corpurile când ne Înghesuiam În laborator, la ora de chimie; avea loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită de orgoliu. Am citit Eminescu o dell’assoluto cu admirație pentru imlicarea ei religioasă. Îi spun asta și o Întreb dacă mai scrie ceva despre același poet. „Păi nu ajunge?“, Îmi retează sec și are dreptate. (marți) De obicei, citesc punând un disc din Bach sau Beethoven. Dar, În mod ciudat, la orice concert, am ajuns să gust muzica la modul „epidermic“; dacă mă scutură un fior neașteptat prin tot corpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și sleite proaspăt De sângele scurs În fapta celor de mai Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăit o senzație de timorare, ca un personaj de roman care știe că e personaj și trebuie să-și controleze gesturile și ținuta În fața cititorilor, pentru a ieși Înaintea lor În haina de duminică; mai artificial, mai sobru, supraveghindu-se, retezându-și orice pornire naturală; nu poate să folosească limbajul frust, uzat În mod cotidian, Încearcă să-și caute cuvintele, să fie ponderat În gestica mâinilor ce participau la discurs cu aceeași vervă ca și vocea, adeseori comunicând chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
multicolore, dar urcă-ți fruntea sus și astupă-ți urechile, ca să nu auzi neliniștea clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci În aer totul, ferește-te cu toate forțele tale de a Întâlni aripi. Retezându-le, pasărea cea mutilată Îți va cădea prin fața ochilor și poate te va durea fără leac urma durerii prelungite În strigătul căderii. Nu există vină pentru toate câte se-ntâmplă În lume. Dorința de revoltă e numai o zbatere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mateiu și al lui Ion Barbu, Întrece orice limită imaginabilă; se apleacă peste fereastră cu părul alb-sur, despletit În smocuri Încâlcite din timpi Înghețați; cu gesturi emblematice, ține un pieptene lucios de metal În mâna tremurândă, cu care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de multe ori, fereastra mi se deschide brusc În piept, lovindu-mă; ea se Înfurie atunci ca În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În ea doar cînd era plină cu apă? 3 Aerodromul abandonat GÎndindu-se la un răspuns, Jim coborî de pe terasă. Străbătu În fugă pajiștea, trecînd pe lîngă femeile care curățau buruienile, conducîndu-și aerodromul pe deasupra capetelor lor. Femeile Îl ignorară, cuțitele lor retezînd iarba, dar Jim simțea Întotdeauna un vag fior de groază cînd se apropia prea mult de ele. Își inchipuia ce s-ar Întîmpla dacă ar leșina În calea lor. În colțul de sud-vest al proprietății doctorului Lockwood se afla antena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fâșâie cârpe și foșnesc ziare, camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
liniște și atinse caldarâmul, lin, ca o statuie de piatră incandescentă. Din mâneci Îi ieșiră doi clești uriași de rac, din guler, un imens cap cu ochi diabolici, cu două mustăți sinistre. Se așeză În spatele lor și Începu să le reteze capetele, unul câte unul. Nu era nici acrobație, nici pedeapsă. Era, cred, altceva. Nu se auzi nimic. Doar Într-o vreme, miorlăitul unui motan Într-o curte sărăcăcioasă, apoi departe, departe, dincolo de pădurea de oțetari, strigătul unui cocoș care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sfârșit să încercați să faceți un copil? E minunat! Copiii noștri vor putea crește împreună și ar putea deveni cei mai buni prieteni. Îi vom duce împreună la școală și vom merge în vacanțe împreună... Am încercat să îi mai retez din entuziasm ridicând mâna s-o opresc. —Lisa, nu te lăsa dusă de val deocamdată. Înainte să mă incluzi pe toate listele tale, nu avem de unde să știm că voi rămâne însărcinată la fel de ușor ca tine. Asta dacă voi rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni, dar stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru ei, când coaja pământului și fața apelor vor fi ale lor cu împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe promenada din fața marilor hoteluri. Părea o dansatoare spaniolă, cu „cinciul” negru al părului, presat și bine lipit de frunte, între sprâncenele subțiri, prelungite cu creionul spre tâmple. Duminică, însă, pictorul confecționa Hildei un chip de zeiță greacă, cu părul retezat în jurul cefei și atât de lins, încât bătaia soarelui părea că poartă o cască sferică de oțel, cu reflexe albăstrii jucând după mlădierile ei grațioase. Îmbrăcămintea croită și chiar de dânsa cusută după schițele pictorului, era întotdeauna simplă și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă consultă. - Nu sunteți bolnav organic și nu vă dau nici o rețetă. - Domnule profesor, mai încercai să spun, piticul dinlăuntrul meuă - Mda!... Piticul dumneavoastră nu mă privește și dacă m-aș pronunța, ați plăti onorariul pentru două persoane, răspunse el, retezându-mi fraza, cu ochii pe cadranul ceasornicului. - Și urmă: - De altfel, când ați încercat să descheiați năsturașul de la piept al cămășii, v-ați supărat prea rău pe el, pentru că nu s-a desprins dintr-o dată. Am văzut apoi cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-se pe colțul divanului, vorbi domol și curgător: Eu care îi măsor zilnic, nici nu-mi trece prin minte să stau la discuție cu morții. Le croiesc paltoanele de scânduri după măsură și gata! - „Zaharia, zic eu, de ce ți-ai retezat mustața?” - „Ca să nu o mai mestec cu mâncarea”, răspunde el cu gândul aiurea. Îl privesc mai îndeaproape: are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un corp delict. E supapa amărăciunilor retezate de un rânjet. Din mormanul cărților, deschid una, la întâmplare, și citesc o pagină de Schnitzler: „Maria mergea lângă Felix, fără să-l țină la braț”. Acest „fără să-l țină la braț” s-a tipărit de zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți care puteau fi făcute lemne de foc. Dar priveliștea ca atare a hoitului dezmembrat al copacului iubit, la umbra deasă și foșnitoare a căruia stătuse atât de des În veri trecute, era cu totul altceva. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
venit peste noi orga lui Stalin: morții cei mulți, majoritatea tineri și la fel de cruzi ca mine... Apoi când am cântat în pădure, de frică, Hans cel mic până când am primit un răspuns... Caporalul salvator, căruia un obuz rusesc i-a retezat ambele picioare, în timp ce mie... Crezând totuși până la sfârșit în victoria finală... Până în visele febrile ale celui rănit ușor ajungeau degetele unei fete cu codițe negre... Foamea care rodea... Jocul cu zarurile... Iar apoi, de necrezut în fotografie: Bergen-Belsen, cadavrele stivuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcut Împreună caligrafie, la umbra unei sălcii din patio, care Îi amintea cu gingășie - după cum mi-a istorisit - de codrii deși care Împodobesc malurile de pământ ale reavănului Ling-Kiang. În locul tău, eu aș lăsa baltă caligrafiile și podoabele, i-a retezat-o detectivul. Vorbește-mi de oamenii din casă. — Actorul bun nu intră În scenă Înainte de a fi Înălțat teatrul, i-a replicat Shu T’ung. Mai Întâi, reducând totul la absurd, vă voi zugrăvi casa; apoi, voi Încerca zadarnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]