4,965 matches
-
realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente ale dualismului pentru a le face să funcționeze în sensul unei creditări și al unei discreditări: elogierea sufletului, condamnarea cărnii. Aici regăsim firul călăuzitor al unei scrieri platoniciene a istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
special permițând eliberarea foii, care se detașează de rest, lăsând să apară lizibil caracterele grecești cu care sunt scrise lucrările lui Philodemos: descoperim astfel tratate consacrate moralei concrete - viața, moartea, avuțiile, sănătatea, mânia, lingușeala, sinceritatea, stilurile de viață, politica -, esteticii - retorică, muzică, poezie -, logicii - despre semne și despre inducție -, teologiei - pioșenia, zeii, religiozitatea -, precum și istoriei ideilor și a filosofiei. Ansamblul ne oferă o variantă a epicurismului datată secolul I î.Hr. -2- Arhitectul, mecenatul și filosoful. Vila numită de atunci încolo „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
et Philodème. La polémique en philosophie, texte editate de Clara Auvray-Assayas și Daniel Delattre pentru editura „Rue d'Ulm”, colecția „Etudes de littérature ancienne, 12”, 2201, asupra problemei esteticii lui Philodemos. Câteva extrase traduse, dar mai mult despre zei, muzică, retorică decât despre etică... Bibliografie exhaustivă a articolelor, adeseori în limbi străine, la paginile 393-407 - nici măcar zece articole despre Philodemos scrise în franceză! Cele câteva epigrame pot fi găsite, împrăștiate, în volumele lucrării Anthologie grecque, Belles Lettres. Despre săpăturile arheologice de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de întrecere între d. Lovinescu și ceilalți confrați de critică. În epoca noastră, personalitatea d-sale se detașează grozav de izolată pe un neant critic nemaipomenit. Poezia nouă Consider poezia suprarealistă franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. Chestiunea se pune local și temporar. Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. Tentativele franceze de-a evoca ceva din domeniul visurilor de noapte nu sunt decât o reluare a procedeelor lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât însuși poetul Vrăjilor. Bucata Eureka, de exemplu, te obligă să saluți foarte adânc Omul Vincian din Valéry. Trebuie să ne mirăm totuși cum Valéry, care proclamă autonomia poemei față de celelalte genuri literare, desfășoară în versuri oblonul material al unei retorice abia răscumpărată de aurul din care e turnată. Cu toate acestea în Ebauche d'un Serpent și Pythie sânt strofe ce nu se pot uita: "Soleil, soleil, faute éclatante..." Valéry plătește un bir trecutului analitic și didactic al țării sale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și atâtea forme parazitare ale cuvântului. Poezia înțeleasă ca o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorică: un Verhaeren mai conținut și mai sudic. O asemenea poezie e nouă veșnic și multiplă ca fețele felurite ale creației. Personalitatea fiecăruia o colorează deosebit după eterogeneitatea senzației și modului propriu de a-i reacționa temperamental. Tocmai în excluderea acestei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru noi, se măsoară numai opunând nobilului său romantism, formele depreciate ale celui francez. Valul romantic germanic, derivat și rotunjit un moment în poezia de lac perfect sub eclipsă a lui Gérard de Nerval, e captat definitiv de furioasele turbine retorice, vociferatoarele genii ale cenaclului Ch. Nodier. La noi, în poezia lui Eminescu, același val de romantism germanic împietrește alb și ideal, în felul regiunilor de pe lună. Eminescu era mai ales om de gândire și studiu concentrat. Și iată, atingem culpa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a unei respirații largi și virile, umbrită doar prin oarecare retorism. Plecat de la Sburătorul, I. Barbu a evadat din această poezie cosmică, frenetică, cu largi volute de piatră aruncate peste ape spume-gînde, saturată de reminiscențe clasice; a judecat-o, probabil, retorică și factice. Filonul noii sale inspirații n-a mai pornit nici din rocă, nici din mitologia clasică (Pentru marile Eleusine, Ixion, Dionisiaca, Pitagora etc.), nici din Hérédia, nici din Nietzsche, ci din stratul unui anumit folclor, a cărui expresie caracteristică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Barbu paralel cu valoarea sa de poet al ideii, ca pe un baladist, ca pe un romantic colorist, așa cum apare în Riga Cripto și lapona Enigel, în Nastratin Hogea la Isarlîk și chiar în Domnișoara Hus. În poemele sale, construite retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui ciclu parnasian poate fi o idee generatoare, aceea a substratului oriental al trecutului nostru. Fără teoretizări și dogme, d. Barbu trece în câmpul tradiționalist
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să realizeze la noi ceea ce Mallarmé spune la un moment dat referitor la Edgar Poe, în sonetul gravat pentru mormântul acestuia: "Donner un sens plus pur aux mots de la tribu". Dinu PILLAT Poezia lui Ion Barbu captează în albia discursului retoric o adâncime a realului trăit până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei Petrescu sunt la acesta clipe „mari ca niște lacuri/ de câmpie/ ... Ora își punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
ocupe de marinarii revoluției (sic! n.m.) de pe vasul Potemkin.” De ce nene Iancule?! am putea întreba și noi ca ipochimenul ce deplângea soarta imparțialului contabil Anghelache, ai uitat dulcele amor, iubirea juvenilă a celor ceasuri glorioase din Boborul? Care, ne întrebăm retoric, dintre cele două distincții, recte cea de ministru al tuturor mascaralelor și cea de academician i s-ar fi potrivit fostului garibaldin? Autorul Boborului își va rata șansa de a depune mărturie din îngrozitoarea casă a morților, așa cum o va
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
de perfecțiune, după care să-și modeleze caracterul și faptele. Precum arta modernă își datorește renașterea modelelor antice, astfel creșterea lumii nouă se datorește prototipului omului moral, Iisus Hristos. După el încearcă creștinul a-și modela propria sa viață". Întrebării retorice de ce Iisus Hristos este așa de mare, Mihai Eminescu îi dă un răspuns simplu: Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voințe imposibilă. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă, și reciprocă absolut, va să zică universală; când
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Retorică patriotardă și cu tendință, într-un anturaj politic! „De onoarea de a interveni cu câteva considerațiuni în această împrejurare plenară, responsabilă și
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Retorică patriotardă și cu tendință, într-un anturaj politic! „De onoarea de a interveni cu câteva considerațiuni în această împrejurare plenară, responsabilă și reprezentativă cred, a zis preopinentul purtând-și nasul ca pe o flamură continuu vânturată pentru a fixa nu
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
platitudini puse în scenă de „coregrafi” destoinici ai oricărei puteri (formațiuni sau alianțe) care pretind că ne conduc și ne miruiesc (cu „instrumentarul” acaparant al miluirii instituției de care se servește în mare măsură pentru a ajunge „sus”!) Referință Bibliografică: Retorică patriotardă !... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
esență. Imaginile artistice abundă în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.Mihaela Rotaru Referință Bibliografică
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
cu stele, pe grinduri și ape/ Renaște tăcerea, iar luna încape/ În somnul cu vise din iarna croită/ Suflării tăioase de stepă, ursită ... “(Noiembrie în Deltă ). Semnul cel mai limpede că mai presus de obiectul confesiunii stau conștiința acesteia, reflexul retoric al mărturisirii, poetica amintirii este faptul că rememorarea, cel mai adesea, chiar prin asumarea convenției: “Băncile “sufletului se-adâncesc/ Pe o alee-n dăinuire,/ Aliniate-n mod firesc/ Iubirilor din amintire. “”Aleea “, sau “Acolo e gândul și sufletul meu,/ Pe
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
2017 Toate Articolele Autorului Maria Banuș debutează la 14 ani în Bilete de Papagal. Natura feminină frenetic senzuală se resimte în Țara Fetelor. Bucurie Fiilor mei Despre pământ La Porțile Raiului. sunt volume care combină procedee alegorice , confesiuni intime formulâmd retoric rezonanțe afective. Metamorfoze ca retrospectivă a liricii erotice e de o maturitate calmă.Să reținem traduceri universale. B.ȘT.Delavrancea fiu de cărăuș din mahalale. Debut cu Sulștănica. Stil plastic metaforic romantic narativ dezrădăcinare Trubadurul Paraziții Liniște Trilogia itorică Apus
MARIA BANUŞ-BARBU ŞT:DELAVRANCEA -OPINTIRI LITERARE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362849_a_364178]
-
fără adevăratele sentimente, trăite în sineși, este moartă. Poema care dă titlul volumului poate fi o artă poetică ce definește un specific auctorial remarcabil, un anumit tip de imagine, frisonant și convingător. Interogațiile'' lansate sunt adevăruri exprimate sub forma întrebării retorice rostită cu plecăciunea umilă a înțeleptului, neliniștea metafizică și cea pământească denotă emoția netrucată, lirismul natural și memorabil al unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate, ca în ''Paris'', '' Când voi pleca'' sau ''Sicut candela ardens'', din
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
într-un portret de autor de către Iulian Patca, redactorul-șef al „Agorei”, care atrage atenția și asupra „Patriei din cuvânt”-ul lui Ioan Benche. „Ancorele de gând” ale lui Gheorghe Văduva ne sunt dăruite de către Liviu Burghelea. „Confesiunea - amintirea ca retorică” este analiza pe care Al. Florin Țene o face volumului de proză scurtă „Unde se adapă fluturii” al Voichiței Pălăcean-Vereș. Mihaela Rotaru caracterizează volumul de rugăciuni în versuri al preotului Radu Botiș, iar Ioan Gligor Stopița recenzează „Esențele de zbor
PREZENTAREA REVISTEI AGORA LITERARĂ,, DECEMBRIE 2013 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363359_a_364688]
-
putu de repede, făcând să cânte cheile. Intră degrabă, cercetând vreun motiv material care să-l fi determinat pe motan la jelania făcută. Nu găsi nimic, dar, la capătul pregătirilor pentru noapte, conchise: Îi era dor de mine?! Întrebarea absolut retorică se lăsă ca un stor plăcut, închizând-o pe Mira în baldachinul nocturn al viselor. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 7 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
necesitând „decriptare” doar pentru neinițiați. Așadar avem un poet oracular, „ritualic”: parafrazic, de fapt. De sub „centura de iridium” a Memoriei (Arhetip plus dobândire empirică, voila!, poetul - uns cu toate alifiile gnoseologice și para-istorice, exclamă patetic - explicit - demitizant (paradoxal) - un enunț retoric, captând cumva - amețitor, - starea de „nestare”, cosmică: rostul sau nerostul însuși actului de a scrie, într-un timp (summum al duratelor noastre) ce poate fi scrutat doar prin „întrezărire”, așadar în plin vertij al Mutației (memoria teluricului, - zburarea materiei în
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
sovietic. De câte ori citesc despre mareșalul finlandez și eroica sa armată mă gândesc, cum au gândit mulți români, ce s-ar fi întâmplat dacă și armata română ar fi opus rezistență armatei roșii eliberatoare? Și acum, după atâtea date istorice adunate, retoric cred că Hitler nu ar fi lăsat petrolul românesc pe mâna rușilor, dacă armata română ar fi opus rezistență cotropirii Basarabiei! Dacă, în această eventualitate, Hitler nu ar fi intervenit ar fi fost terminat cu tot blitzkrieg-ul lui încă din
ELIBERATORUL POPOARELOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362447_a_363776]
-
deschide spirala? Vom vedea. Oricare va fi rezultatul analizei de laborator, asemenea momente de solidaritate și comuniune românească sunt rarissime. Este un semn divin și acesta, cred eu. Dă, Doamne! Fie-mi îngăduit, în loc de altă încheiere, să întreb și eu, retoric, desigur: ce ne facem, dacă se dovedește, totuși, că este trupul Viteazului? Ne cutremurăm (dacă a mai rămas ceva bun în noi), și-atât? Dacă n-am știut, cu 412 ani în urmă, să-i apărăm viața, măcar acum, peste
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]