1,912 matches
-
și mă cufund în scaun. Asta mi se întâmplă cam o dată, de două ori pe săptămână. În sfârșit, de curând am început să dorm neîntoarsă. Înainte aveam adesea coșmaruri. Oamenii din jurul meu vomitau, leșinau și strigau: «Ajutor!» Cam asta visam. Retrăiam atacul. Nu aveam mereu același vis, dar toate erau cam la fel. Îmi era foarte teamă. Pentru că imediat după atac aveam mintea încețoșată și nu mă puteam concentra la nimic, după ce mă linișteam puțin și începeam să mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amintirile erau calde încă (bineînțeles mă refer la cei care au binevoit să răspundă cererii noastre). Victimele povestiseră deja de nenumărate ori experiența respectivă celor din jur. Au fost câțiva care nu relataseră nimic nimănui. Dar sunt sigur că au retrăit în minte momentul atacului. De aceea, multe dintre interviuri sunt foarte reale și „vizuale“. Totuși, nu au fost altceva decât niște amintiri. Probabil că voi, cititorii mei, vă aduceți aminte cât de ciudat ne comportăm noi cu amintirile personale. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bat la ușa cancelariei care vreme de ani buni fusese tabu pentru mine. Rămăsesem cu ideea că pe ușa aia intrau numai profesorii și câteodată elevii care se dovedeau capabili de a înfăptui câte ceva cu totul ieșit din comun. Am retrăit aproape cu aceeași intensitate întâmplarea când avusesem și eu ocazia să mă „remarc” și „felicitările” primite, pe care nu aveam cum să le uit. Elevi fiind, nu prea ne împăcam cu interdicția de a merge la film de la 7 la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
întîrziat pentru că mergea prost ceasul, pentru că n-ai găsit tramvaiul la timp, pentru că ai făcut înainte o plimbare pe Calea Victoriei. Mă găseai ostenită și rea!" Trăiești clipe teribile și apoi ele se așează la întîmplare în memorie. Nu le mai retrăiești cronologic și nici nu le alegi pe cele mai importante. Deodată, o scenă neînsemnată prinde proporții, te persecută, o analizezi cu toate puterile tale de interpretare. Ți se pare că ea este vinovată de tot ce ți s-a întîmplat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gânduri sau scene din viața noastră comună în așa fel, că nimeni n-ar extrage adevărul. Într-o viață de câțiva ani, s-au întîmplat fatal multe evenimente. Acum aleg la întîmplare, așa cum îmi vin în memorie sau așa cum le retrăiesc într-o discuție cu Ioana, și neînțelegerea începe să se zbată nu totdeauna pe un motiv important, căci chinurile noastre n-au nevoie de argumente însemnate. Un al treilea, citind aceste rânduri, ar putea, chiar fără să fie om simplu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceasta vorbă, desigur, și preocupările care se schimbaseră, și obiceiurile, și rochiile cu totul altele, dar mai ales transformările fizicului. Eu nu-mi dasem seama de nimic. Și acum, la gară, după trei zile de despărțire (poate și din cauză că, Ioana retrăia emoțiile ca la început), am reconstituit aerul ei provincial, care mă izbise la prima dată și apoi, pe rând, tot ceea ce i se întîmplase cu mine, căci se mărise, se îngrășase ușor, avea o prestanță de femeie (am reflectat: "Ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Să te culci repede (își închipuie că citesc până tîrziu), căci aici ai venit sa te odihnești". Încui ușa, intru în pat, trag paharul cu lumânarea drept lângă pernă și, cu un creion pe un vraf de hârtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și liniștea dimprejur au pus o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spune că dorința lui de a se afla în prezența zeilor și într-o lume desăvârșită (pentru că abia a luat naștere) corespunde nostalgiei stării paradiziace. Această dorință a omului religios de a se întoarce periodic înapoi, strădania lui de a retrăi o situație mitică, cea de la începuturi, ar putea părea nefirești și umilitoare în concepția modernă. Această nostalgie duce inevitabil la repetarea neîncetată a unui număr limitat de gesturi și de comportamente. Se poate spune chiar, până la un anumit punct, că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
seama de semnificația profundă a "încercărilor" și nu se mai folosesc de valoarea lor inițiatică. Chiar unele tehnici specifice vremurilor moderne, cum este psihanaliza, mai păstrează schema inițiatică. Pacientului i se cere să coboare în adâncul ființei sale, să-și retrăiască trecutul, să-și înfrunte din nou traumele, iar această operație primejdioasă seamănă, din punct de vedere formal, cu coborârea inițiatică în "Infern", printre larve, și cu luptele cu "monștrii". Așa cum inițiatul trebuia să iasă învingător din încercările la care fusese
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul de vânturile reci din nord și se lungi în iarba pârjolită, străjuită de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aton. În curând voi avea patruzeci de ani! Nu mai sunt un început, o cauză. Devin tot mai mult prelungire, un efect. Mă simt complet determinat. Patruzeci de ani! Vârsta amintirilor și recapitulărilor... A rechema bucăți de trecut, a le retrăi în închipuire - singura compensare a vieții pierdute, procent slab la un capital nerambursabil. Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întîrzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
forma unei scrisori către Maria Stere, amintirile au fost scrise în vara anului 1911 într-o primă formă, asupra lor autorul nerevenind ulterior. De aici și impresia de lucru nefinisat. Lectura lor lasă un gol în suflet, G. Ibrăileanu își retrăiește copilăria lipsită de bucuriile elementare vârstei, rememorează vicisitudinile existenței, descrie primele prietenii, lecturile și iubirile, toate platonice, subconștienta nevoie de compensare a lipsei afecțiunii materne. Scrise în jurul vârstei de cincizeci de ani și date la iveală inițial în revistele Însemnări
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Încă proaspătă În mintea lui Sammler. Proprii lui nervi, În modul elementar În care lucrează nervii, asociau asta cu momentul strivirii propriului ochi cu patul puștii În urmă cu treizeci de ani. Senzațiile de sufocare și prăbușire - chiar puteai să retrăiești acel moment. Dacă merita. Așteptă să audă zgomotul de cauciuc al tărgii lui Elya lovindu-se de ușă. — A apărut Wallace? Trebuia să aterizeze la Newark. Nu. Trebuie să-ți vorbesc despre fratele meu. Când l-ai văzut? Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de metal al gutuilor de țară și din tălpile-mi ușoare cresc codrii grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căminul internat și-l investiseră ca șef la nivelul II în locul lui Ursu. Totul se transformase pentru el într-o întoarcere în timp, o corijare ce trebuia aplicată vieții sale pentru a putea merge mai departe, îi era dat să retrăiască vârsta la care suferise din dragoste pentru prima oară și pe care acum o putea rescrie cu mintea mult mai coaptă și cu sufletul mai călit de experiențele prin care trecuse. Niciun băiat din școală nu era așa de dezvoltat
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
n ar fi avut de gând să se bage și trimise pe unul din clasa lui să-l cheme pe pedagog în ajutor, dar acum situația se răsturnase și el nu era nici pe departe un laș. În câteva clipe retrăi incidentul cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de locul acela, în care trăise aproape 18 ani. „Niciunde copacii nu cresc mai repede și sânii femeilor nu sunt mai frumoși ca acolo”, îmi spunea el adesea. Am petrecut multe seri ascultându-i poveștile. Știi, era fascinant; când povestea, retrăia totul. Visa să se reîntoarcă în Congo, cândva. Într-o zi s-a întors cu un braț de cărți pe care le cumpărase pentru mine. M-a iritat chestia asta peste măsură. „De ce faci toate astea pentru mine, Jan? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aceea de la Riga, una din cele mai fericite din viața mea. Cam urât să-mi construiesc fericirea pe tensiunea altuia. Dar am făcut-o cu o nerușinare apocaliptică. De mulți ani îmi doresc să scriu acea zi, să o pot retrăi ca pe o comoară regăsită. Acum, când scriu, sunt la Palatul Știrbei. Colegele mele de workshop dorm încă. Siguranțele de la electrice s-au dus, da’ eu am baterie la laptop și sper ca pana de curent să le țină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
scriu, sunt la Palatul Știrbei. Colegele mele de workshop dorm încă. Siguranțele de la electrice s-au dus, da’ eu am baterie la laptop și sper ca pana de curent să le țină și mai mult în pat, ca să îmi pot retrăi acel 23 August 1989, ziua pe care o celebrez cu Liviu în fiecare an. Inserție, 2004 Îmi amintesc lozinca defilărilor copilăriei și tinereții mele: „23 August libertate ne-a adus!”. Iacă, nu doar nostalgicii comuniști sunt îndrăgostiți de ea, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-mi alunge concentrarea de până în acel moment și mă trezii privind din nou pe fereastră alunecarea imensei câmpii. În dimineața aceea de vară totul confirma, în ciuda cotropitoarei secete, vitalitatea naturii, încât, viața - îmi spuneam - merită să fie trăită și retrăită de o mie de ori, numai că mă simțeam exclus din cercul acestei bucurii, în afara marii circumferințe. Era ceva imprecis, fără nume, o ceață ce se ridica împrejur, mă gândeam la Keti, la Ana, apoi la femeia de alături, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sub titlul Prin țara celor șase sute de milioane. Deși, aparent, lectura era menită să-mi ofere mie posibilitatea de a-mi exprima păreri despre cele scrise, mi-a fost limpede că lectura îi oferea lui Petru Groza prilejul de a retrăi momentele petrecute în China, de a simți curtoazia și prietenia cu care fusese tratat pretutindeni pe traseul călătoriei, de a gusta din nou convingerea că, la invitația și rugămintea președintelui Mao Zedong, dăduse o mână de ajutor Chinei în soluționarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Momentul adevărului! Oh, la naiba. Promit. Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Ești bine? Bun! Capitolul 53tc "Capitolul 53" M-am pus pe așteptat. Într-un fel, părea că retrăiesc noaptea trecută, dar atunci fusesem plină de speranțe, în timp ce acum eram împovărată de presimțiri sumbre. Kevin a sunat și, încă o dată, nu am răspuns; pur și simplu nu puteam să înfrunt vestea. A spus că o să vină cu avionul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]