6,509 matches
-
datoria dumitale să o semnezi,. Fără avizul domniei tale, nu putem avansa dosarul către următorii priori... Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă. Cei cinci bărbați se uitau unul la celălalt, interziși. Apoi Lapo luă pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Giovanni! Se apropie până când atinse umărul bărbatului. Arrigo Își ținea capul Înclinat, ca și când ar fi dormit, cu mâna abandonată peste hârtia din față. Dante alergă spre fereastră, deschizând oblonul ca să prindă puțina lumină din exterior. Ultima lumină a serii se revărsă În spațiul restrâns, abia mai risipind umbrele. Era mort. În fața lui, peste hârtia pe care mâna sa scrisese câteva rânduri, zăcea o cupă Încă umedă de vin. Simți un miros aspru, aroma strugurilor amestecată cu ceva metalic. Un pârâiaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste el, Închizându-i, pe Arrigo mort și pe el viu, Într-o aceeași Îmbrățișare de piatră, i se părea că vede străzile și zidurile, casele, ușile Închise, grămada de perfidie și de rău mereu pe punctul de a se revărsa. Și nu auzea pașii nimănui. Pentru că aceea era cetatea lui Dis, unde diavolii păzesc porțile. Arrigo Îl ucisese pe omul pe care Îl credea tatăl său chiar cu acea cupă. Dar cum făcuse? După conjurația baronilor, Frederic devenise nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Își trecu mâna peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Târziu, la sfârșitul serii, umflat și vânăt ca un porc, nu mai schița decât niște gesturi, în fața unui public numeros. Gesturi frumoase, serioase și dramatice, pe care vinul băut le făcea și mai grăitoare. Fesele mari ale judecătorului Mierck se revărsau de pe scaunul său de vânătoare, un trepied din piele de cămilă și lemn de abanos care făcuse o impresie puternică printre noi primele dăți când îl scosese - îl avea din colonii... petrecuse trei ani urmărind hoți de găini și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ideea excelentă, în frunte cu primarul care spuse că se gândise la asta mai înainte. Ceilalți își dădură coate cu subînțeles. Era târziu. Clopotul bisericii se auzi în noapte bătând de douăsprezece ori. Vântul trânti un oblon. Afară, ploaia se revărsa pe pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă din blană de vidră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jur că-i țin minte vocea. XV Ne-a trebuit patru ore ca să ajungem la V. Calul se încleia în nămol. Dârele lăsate de roțile căruțelor erau niște adevărate puțuri. În unele locuri, zăpada care se topea părea că se revarsă din butoaie, iar drumul dispărea sub apa care curgea pentru a se pierde până la urmă în șanțuri. Nu mai vorbesc de convoaiele care urcau pe linia frontului, pe jos, în căruțe sau în camioane, și pe care trebuia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doi actori. Inundațiile din 2005, cea din septembrie, mai ales, că aia turnase puhoaiele și în București, nu le stricaseră nimic în grădină. Le fusese teamă de ape, dar scăpaseră cu bine, locul casei se găsea departe de lac, apele revărsate de acolo nu au ajuns niciodată până la ei. Doar pârâul din marginea dreaptă a grădinei se umflase amenințător, bolborosea ciudat și primejdios, grădinăreasa stătuse acolo, lângă malurile fragile, zi și noapte, Doamne, nu ne lăsa!, văzuse la televizor ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului a ajuns aproape de cel al Dunării, când 15.000 din cele 22 milioane de locuitori ai României au fost evacuați din calea apelor, când partidele s-au înviorat brusc și cer alegeri anticipate care ar costa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a prăbușit, îl întinseseră apele la pământ, au fost morți, case făcute praf. Și în București plouase la nesfârșit, periferiile erau pline de apă, canalizarea orașului nu făcea față, lacurile de pe lângă Capitală ieșiseră din maluri, Floreasca, Tei și Mogoșoaia erau revărsate și pe punctul de a se uni dacă barajul Ciurel s-ar fi rupt, tot Bucureștiul ar fi fost sub apă, oamenii erau atât de disperați, că încremeniseră pe la televizoare, așteptând înfricoșați. După un timp, după ce apele s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țigara de pielea păsării, împinge printre pene, pielea sfârâie, miroase urât. Acum, doar Tara latră fericită, o caută, aleargă mârâind pe lângă gardul care desparte casa de livadă... Își îndreaptă spatele pe cât poate, privește pasărea printre pleoapele strânse - aurul care se revarsă ar putea transforma pe oricine într-o mumie aurită - se uită lung de-a lungul drumului pe care nu trece nimeni. E liniște. Rămasă în grădină, sub măr, pe fotoliul de nuiele împletite, Frumoasa Neli, obosită și ea, întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de-al ei i-ar fi dăruit Încă o jumătate de oră de adorație delicioasă. S-a Îndrăgostit Încetul cu Încetul și a Început să facă speculații nebunești pe tema căsătoriei. Deși planul care-i clocotea În cap i se revărsa și pe buze, și-a dat seama, ulterior, că dorința aceea nu prinsese rădăcini prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o iubise pe Rosalind așa cum n-avea să mai iubească pe nimeni. Ea Îi culese prima floare a tinereții și extrăsese din adâncurile lui neexplorate o tandrețe care-l surprinsese, o tandrețe și o dăruire pe care el nu le revărsase Înainte asupra nici unei alte făpturi. Mai târziu, a mai avut iubiri, dar de altă natură: cu ele, s-a Întors la starea aceea de spirit, poate mai tipică, În care fata devenea oglinda unei predispoziții proprii. Rosalind extrăsese din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Dar nu cu scandal, de scandal n-are nevoie. Strângând din dinți, Mișu începu să ridice halterele. Mariana înțelesese și-i părea rău. Se apropie și-i cuprinse picioarele, împingându-și țâțele în el. Mișu ridica halterele impasibil. Mariana își revărsă pletele blonde peste degetele înroșite, cu pielița zdrențuită. Mișu respira sacadat, profesionist, cu privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-a ales de tine. Doamna Popa îl mângâia tandru pe chelie. Și deodată, uitându-se cu duioșie la lucrușoarele lor strânse cu trudă timp de exact douăzeci și cinci de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
E clasa căreia îi aparții și tu. Să sperăm că nu pentru multă vreme, fiindcă vreau să devin profesor de sport sau, cine știe, poate ceva mai de soi. În clipa asta, un nou puhoi de oameni ai muncii se revarsă din tramvaiul 5, care tocmai a sosit în stație, și invadează străduțele lăturalnice. Coridoare neaerisite se trezesc deodată la viață, mame și soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta, ceva din el i‑a supraviețuit. Frumoase, frumoase, frumoase vremuri erau. Nisip încins din deșert. # O lumină foarte blândă de primăvară se revarsă înăuntru prin ușile de sticlă Lalique, care au fost expuse încă în anii ’20 la Paris, la un târg internațional, după care au sosit la Viena. În închipuirea ei, Sophie este ea însăși alcătuită din sticlă, porțelan lustruit sau, preferabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
existat vreodată, Anni, șoricelule. Ce se întâmplă acum se întâmplă în fiecare zi de milioane de ori, idiotule. Nimicule, ejaculează odată, că se prinde Kraftmann dacă lipsim amândoi atâta timp. Mă simt de parcă ființa mea cea mai intimă s‑ar revărsa în afară, Anna, iubita mea, căci asta ești tu acum, fără îndoială, te iubesc, te iubesc. Inima mea e numai a ta. Ejaculezi acum sau nu, că de nu mă opresc. Dar în momentul acela lui Gerhard chiar îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dispoziție, cei ce apăsau pe trăgaci erau, ca și victimele, tot fii de muncitori aflați la dispoziția fascismului. Cele două valuri de fii ai dezmoșteniților (își căutau moștenirea în noroi, dar n‑o găseau, evident, pentru că o luaseră alții) se revărsau unul asupra celuilalt. Unii - printre care se aflau mulți șomeri fără drept la ajutor social, forțați să‑și apere patria - erau înarmați până în dinți de către stat. Armată federală, artilerie, trenuri blindate. Iar de cealaltă parte: mitraliere fără nici o șansă, cuiburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se ridică înspre Rainer, are senzația asta din cauza greței, greața îi vine de la propria agresiune, agresiunea vine de la pofta pe care i‑o trezește Sophie, pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea se revarsă peste Rainer, e ca și când i s‑ar fi turnat apa din piscină în cap. Iar el se găsește într‑o umezeală de un negru absolut, care reușește să pătrundă prin toate orificiile, deși acestea sunt astupate întruna, cu disperare. Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis. Eu sunt marele ajutor care se strigă pe el însuși. Locuiesc în toate imaginile de poimâine. Tata își proptește cealaltă mână în decolteu, unde sânii mai că se revarsă, acuși o să zboare cu toții de aici, fără excepție. Dar cârciumarul, care, la fel ca tata, e un fost ilegalist și combatant în război, se apropie vesel și oferă ceva din partea casei. Când tata primește ceva gratis, nu spune niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sălășluiește în nenumăratele cutii de detergent, geamantane vechi, lăzi și ambalaje care stau claie peste grămadă până la tavan și care au înmagazinat în decursul anilor cenușiul unei mici gospodării burgheze (multă prea mică pentru patru persoane), de unde acest cenușiu se revarsă din belșug peste cei doi adolescenți. Nici nu ridici bine un capac oarecare, că se și răspândește imediat un miros neplăcut care‑și face meseria: miroase urât. Nimic nu se aruncă, totul trebuie să rămână aici și să depună mărturie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în mână, că racheta de tenis și apare, prompt, împreună cu Sophie. Amândouă stau într‑un Porsche crem, condus de un tânăr aristocrat, asupra căruia Rainer își poate vărsa îndată ura, ce așteaptă deja nerăbdătoare la cotitură ocazia de a se revărsa asupra cuiva. Rainer urăște pe oricine ar sta alături de Sophie, ceea ce e o nedreptate, fiindcă omul poate să aibă și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare este altfel decât predecesorul său, ceea ce asigură o oarecare diversitate. Sophie sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a pubertății târzii trebuie să fie deschis, nu închis în sine. Sinceritatea, apa și săpunul stau mai bine tineretului decât nesinceritatea și fardurile. Rainer poate să se exprime cu atât mai bine și și‑a deschis zăgazurile gurii, de unde se revarsă obsesiv asupra colegilor tot felul de chestii, al căror numitor comun e că Sophie nu‑l poate iubi cu adevărat decât pe el, pe Rainer. Chiar dacă el pleacă acum, gândurile ei or să rămână cu el și or să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]