7,645 matches
-
așa cum pomeneam adineaori, o altă viziune, independentă la origine: cea a lui Noe (cap. LX și urm.). Astfel se punctează încă o dată ideea identității între Judecata de Apoi și potopul suferit de pământenii nelegiuiți. Înainte de începerea ploilor, Noe primește o revelație din partea lui Enoh. Acesta îl liniștește, spunându-i că va fi cruțat de moarte și-i lămurește apoi cauzele hotărârii luate de către Dumnezeu: „Stârpirea lor șa oamenilorț este necesară, întrucât au cunoscut toate secretele îngerilor, toată violența și puterea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ nu pot cunoaște decât lucrurile pământești; cei care locuiesc deasupra cerurilor pot cunoaște ceea ce se află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu pot cunoaște decât lucrurile pământești; cei care locuiesc deasupra cerurilor pot cunoaște ceea ce se află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos” și „sus”, între pământ și cer, între contingență și transcendență. Numai revelația dă sens, structurează într-o „logică fulgurantă” haosul epistemologic în care ne aruncă evenimentele istoriei. Punctul de întâlnire a celor două lumi este Judecata finală. Atunci, toate se vor reuni pentru a fi despărțite, istoria însăși căpătând sau descoperindu-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în care s-a creat Apocalipsa lui Baruh în greacă este o comunitate mistică și sincretistă. Adepții acestei confrerii făceau speculații asupra misterelor creației. Ei se autointitulau «prieteni ai îngerilor» și doreau să trăiască în curățenie sufletească toată viața.”105 * Revelația (apokalypsis) are loc pe malul fluviului Gel, unde Baruh plânge soarta Ierusalimului căzut în mâinile lui Nabucodonosor. Nedumerirea vizionarului este următoarea: de ce Dumnezeu n-a pedepsit altfel, prin intervenție directă, poporul lui Israel, și s-a folosit de un intermediar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se propune o hartă a lumii de dincolo, după care sufletul răposaților ar urma să se ghideze, atunci care este adevărata miză a textului? Norelli răspunde: „Misiunea lui Cristos constituie adevăratul scop al urcării lui Isaia la cer, precum și al revelației pe care textul dorește să ne-o transmită; pasajul despre viața omenească a lui Cristos (11,2-21) conține esențialul revelației făcute lui Isaia” (p. 49). Prin urmare, viziunea nașterii Mântuitorului din pântecele Mariei reprezintă epicentrul apocrifei. Această viziune (a lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adevărata miză a textului? Norelli răspunde: „Misiunea lui Cristos constituie adevăratul scop al urcării lui Isaia la cer, precum și al revelației pe care textul dorește să ne-o transmită; pasajul despre viața omenească a lui Cristos (11,2-21) conține esențialul revelației făcute lui Isaia” (p. 49). Prin urmare, viziunea nașterii Mântuitorului din pântecele Mariei reprezintă epicentrul apocrifei. Această viziune (a lui Iosif) este conținută în ampla viziune-cadru a lui Isaia. Înțelegem astfel cum ideologia a structurat textul. A doua parte (cap
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Templu. Religia iudaică se instituționalizează și se clericalizează. Totuși, în orice religie revelată există și vor exista mereu răbufniri individuale, ce creează mișcări disidente, alternative la starea de fapt instituțională. Pentru a da o cât mai mare pondere și credibilitate revelațiilor lor, autorii apocalipselor se folosesc de numele unor personalități consacrate: Daniel, Isaia, Ezdra, Enoh etc. În felul acesta, ei încearcă să desființeze, măcar la nivel formal, granița dintre scrierile canonice și cele necanonice. Pseudonimia despre care vorbesc aici are însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
autorii înșiși: apocalipsele respective nu au fost făcute publice, din varii motive, în timpul vieții protagonistului, ci au așteptat condiții favorabile. De pildă, la sfârșitul lui 4Ezdra se spune că, timp de patruzeci de zile, profetul a dictat câtorva scribi conținutul revelațiilor primite de la Dumnezeu și că numărul cărților obținute la sfârșit a fost de nouăzeci și șase. Dintre acestea, doar douăzeci și două au fost publicate imediat (adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de șaptezeci fiind păstrate pentru mai târziu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doar douăzeci și două au fost publicate imediat (adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de șaptezeci fiind păstrate pentru mai târziu. Autorul justifică prin acest artificiu originea divină a scrierilor apocrife, printre care se numără și 4Ezdra. Apocalipticii primesc revelațiile prin intermediul viziunilor și prin aceasta ei se deosebesc de profeți, beneficiarii unor revelații în primul rând auditive, în cazul profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iudaic), restul de șaptezeci fiind păstrate pentru mai târziu. Autorul justifică prin acest artificiu originea divină a scrierilor apocrife, printre care se numără și 4Ezdra. Apocalipticii primesc revelațiile prin intermediul viziunilor și prin aceasta ei se deosebesc de profeți, beneficiarii unor revelații în primul rând auditive, în cazul profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și în 4Ezdra (11,1; 12,1; 13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1,3). Pentru revelația în stare de „trezie extatică”, prototipul îl constituie Daniel 10,2-6: În zilele acelea, eu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și în 4Ezdra (11,1; 12,1; 13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1,3). Pentru revelația în stare de „trezie extatică”, prototipul îl constituie Daniel 10,2-6: În zilele acelea, eu, Daniel, țineam doliu trei săptămâni de zile: pâine după pofta inimii n-am mâncat, carne și vin nu s-au apropiat de gura mea și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dinafară (opisthen), pecetluită cu șapte peceți”. Prin simpla, dar foarte importanta precizare că avem de-a face cu un document scris „pe dinafară” și „pe dinăuntru”, suntem îndemnați să vedem în cele ce urmează două niveluri și două etape ale Revelației: primul nivel, „exoteric” (etapa intermediară); al doilea nivel, „ezoteric” (etapa finală). Lucrurile sunt confirmate de următorul fapt: conținutul textului dinăuntru nu poate fi revelat decât după desfacerea ultimei peceți, a șaptea. Așadar, până în acest moment, viziunile sunt scrise pe fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spirituală formează astfel o triadă indestructibilă, fiecare dintre aceste elemente neputând fi înțeles decât în relație cu celelalte două. Ajunge să parcurgem în fugă Teologia dogmatică ortodoxă (1978), ca să ne dăm seama de rolul jucat aici de Părinții Bisericii. Pentru revelația naturală și supranaturală sunt citați și comentați pe larg Pseudo-Dionisie și Maxim Mărturisitorul (I, pp. 71-72); pentru cunoașterea apofatică și catafatică sau rațională, Maxim Mărturisitorul este amplu folosit, împreună cu Grigore din Nazianz și Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ale constituției Lumen gentium. În ceea ce privește a doua temă, a dimensiunii istorice, recuperată tot prin Părinți, ea se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc în cadrul istoriei, adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială, care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată în opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Comisiei, Părinții Conciliului au optat definitiv pentru „calea patristică”, aceea constând în „grija de a găsi un suflu nou printr-o reîntoarcere la marea Tradiție a Bisericii”. De Lubac a jucat un rol esențial în elaborarea constituției Dei Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat apoi Conciliul să-și formuleze ecleziologia (Biserica, sacrament al lui Cristos și fruct al Euharistiei; Maria, typos al Bisericii), misiologia, precum și învățătura privitoare la mântuirea necredincioșilor și a libertății religioase, prezentarea religiilor necreștine și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare în Fragmentele despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de învățătura despre Revelație și de economia mântuirii” (Pietri, p. 518). În ceea ce-l privește, Augustin afirmă, în De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii”. Această concepție trimite atât la ecleziologia lui Ignațiu al Antiohiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Începutul noului an universitar și primii pași în viața de student se dovediră pentru Victor o experiență pe cât de atractivă și de inedită, pe atât de acaparatoare. Timp de multe săptămâni, proaspătul ucenic la înalta școală a științelor matematice trăi revelații peste revelații și uită aproape cu totul de Felicia și de problemele obișnuite ale vieții lui de până atunci. Tinere domn, ai fost primit în acest loc sacru. Ești în ceata celor aleși. Ține-o drept înainte și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
an universitar și primii pași în viața de student se dovediră pentru Victor o experiență pe cât de atractivă și de inedită, pe atât de acaparatoare. Timp de multe săptămâni, proaspătul ucenic la înalta școală a științelor matematice trăi revelații peste revelații și uită aproape cu totul de Felicia și de problemele obișnuite ale vieții lui de până atunci. Tinere domn, ai fost primit în acest loc sacru. Ești în ceata celor aleși. Ține-o drept înainte și să nu te oprești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai ales pentru căldura umană cu care se apropia de fiecare pacientă. În afara sălii de operație redevenea bărbatul flegmatic, autoritar, sobru, discret. Deși... Deși în după-amiaza aceleiași zile, dialogul între adultul sobru cu Minodora și Vasili a fost o adevărată revelație pentru mine. De la primele cuvinte s-a stabilit între cei trei o complicitate simplă și tandră de parcă ar fi fost între un tată iubitor și copiii lui. Le-a spus, cu un umor neașteptat din partea lui, că spitalul oferea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
te arată! Să nu care cumva să ne facem noi de toată minunea. Pregătită cum se cuvine, numeroasa asistență prezentă la ceremonie, practic întregul sat, a așteptat cu sufletul la gură și așezată în genunchi, pe parcursul a trei-patru ore, marea revelație. Că doar nu-i un lucru de ici, de colo să-l vezi pe Sfântul Duh în chip de porumbel cum coboară peste întreaga obște binecredincioasă pentru a o izbăvi de lucrări răuvoitoare și de primejdia unor practici diavolicești ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cel mai rău lucru care i se putea întâmpla: îl dezgusta propria-i persoană. Conștientizarea acestui lucru îl lovi atât de tare încât orice urmă de beție pieri. Trebuia să se regăsească, cu asta trebuia să înceapă. Dar avea o revelație. Conștientizarea faptului că nu dezgusta doar ce-1 înconjura ci chiar pe el era cel mai bun început. Personalitatea lui prindea contur cu fiecare secundă de calm. Simțea cum redevine el, iar bucuria acestui fapt nu putea fi mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-ți dezvolți puterea interioară prin tehnici și inițieri. Oricine face yoga atinge nemurirea. Și un hindus se inițiază depășind aparențele și, prin înlăturarea gândurilor de orice fel, care îl împiedică să vadă realitatea și să cuprindă absolutul, trăiește acea revelație plină de beatitudine. Însă el înțelege lumea într-un anumit fel și cuvintele și lucrurile au pentru el un anumit înțeles, iar eu, pentru a evolua ca el, am nevoie de cineva , și faptul că l-am găsit e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]