2,257 matches
-
lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta sfaturi medicale laolaltă cu buletinul de sănătate al soțului ei, Întrerupte de mici amănunte revelatoare privind obiceiurile familiei noastre și de prognoze funeste. * — Ce faci, Cornele? Doar și un copil știe că nu e voie să Îți iei pastilele fără apă! Parcă ții cu tot dinadinsul să Îți faci singur rău! Parcă ții cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de zi, când soarele cădea ca plumbul topit pe extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și își dădu seama că mâinile îi tremurau când pipăi tăietura adâncă a unei linii ce promitea să fie o siluetă înaltă cu contururi imprecise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se Întreba, acum mai puțin distrat, de cât timp nu o schimbase, știa bine ce voia să spună peștele când tot urca câte o clipă sfâșiind pelicula extrem de subțire În care apa se confundă cu aerul, exact În acel moment revelator ucenicului filozof i se dezvălui, clară și În toată goliciunea ei, chestiunea care avea să dea naștere celei mai pasionante și aprinse polemici cunoscute În toată istoria acestei țări În care nu se moare. Iată ce-l Întrebă pe ucenicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de cele două întrebări precedente. În întrebarea despre posibilitatea speranței se manifestă o tensiune existențială dusă până la limită, reieșind din context aproape o invocație. Invocația nu este încă rugăciune, nu așteaptă în mod necesar un răspuns, ci este o atitudine revelatoare a unei structuri esențial deschise spre o transcendență, constitutivă condiției existențiale a omului. Punerea noastră în discuție Dacă ținem seamă de multiplele elemente ce au reieșit din cele afirmate până acum, putem avea impresia că diferitele linii de argumentare converg
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Perturbarea negativă poate înfrânge un astfel de spirit copleșindu-l prin intensitate și perseverență dar se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre întunecarea esențelor sale. Aici cel ce a ales opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al unei introspecții revelatoare de nemărginiri ale sinelui. Nerătăcind, el se descoperă dincolo de cerul senin al propriei conștiințe azurii, drept un ne-temporal Atlas ce-și poartă cosmosul pe umerii gratitudinii sale. Agonia suferinței pulsează paralel cu bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cunoaște o stare intermediară între acești doi poli de suferință, o stare care preia esența ambelor extreme și o rafinează metafizic, o preschimbă prin simbioză și diluare reducându-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici, poate, cel mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se poate spune, în termenii limbajului comun, că într-adevăr orbirea nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe care vrea să le modifice sau în care dorește să intervină. Uneori, însă, o astfel de greutate se dovedește de nedepășit. Satatuia unui bust ce are mâinile retezate ne induce un sentiment deprimant. Această deprimare este dăruită de contactul revelator cu imaginea unei agonii ce încearcă zadarnic să se suprime pe sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și subordonată nesfârșirii învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire în propria sferă dinamică ce-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
forța de cuprindere unificatoare. Situarea paradigmatică a credinciosului în saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este piscul experiențelor interioare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial ce răzbate privirea credinciosului fundamentând un flux metafizic între evocarea prezentificantă a transcendenței, sfințirea de sine a picturii religioase și conștiința individuală
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
doua a lucrării Motivația și personalitatea, Maslow afirma: ... am acceptat datele oferite de psihologia experimentală și de psihanaliză și am construit pe baza lor. De asemenea, am acceptat spiritul empiric și experimental al uneia și cel de sondare a profunzimilor, revelator, al celeilalte, respingând totuși imaginea despre om pe care au creat-o. Cu alte cuvinte, această carte cuprinde o filozofie diferită a naturii umane, o nouă imagine despre om. (Maslow, 1954/2007, p. 22) Noua abordare propusă de Maslow este
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
socialiste. Cam asta era treaba cenzurii, să-și de avizul. În atelierul din teatru pe care Îl Împarte cu Viorel, celălalt scenograf, mirosurile sînt blînde... mirosul catifelat al creioanelor proaspăt ascuțite sau cel de aracet și de carton ori de revelator foto. Viorel, care stătea la masa lui și făcea fie niște schițe de costume, fie o machetă de decor, ridica privirea: Ura, Vasile! Bă, ce-a crescut fiu-tu! Mă... tu ești fericit, ai ieșit de la tîmplărie cu decorul, ți-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de rudenie. Printr-un fel de concatenare magică sau aproape mistică, legătura socială se construiește din punct de vedere simbolic printr-o apropriere a locurilor succesive. Termenul spaniol immediaciones, descriind împrejurul unui punct central sau al unui oraș important, este revelator în această privință. Prin faptul că arată clar că ceea ce este aproape trăiește în osmoză, fără medieri, prin contiguitate, cu orașul care îi dă sens. Există un fel de imediatitate absolută între diversele elemente ale unui tot. O coprezență făcând
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
societățile noastre, într-atât de evidente încât nu le mai vedem, sunt activarea și integrarea, în viața de toate zilele, a acestor vechi arhetipuri care-și actualizează energiile și potențialitățile din inconștientul colectiv. Publicitatea este în această privință un exemplu revelator. Dar la fel sunt și muzica (techno sau gothic), producția ci-nematografică, fără a mai vorbi de diversele tea-tralități urbane. În fiecare dintre aceste cazuri, ne confruntăm cu un proces de anamneză a lucrurilor pe care le-am crezut depășite. Criptele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la unicitate. Altă formă de socializare, spuneam, prin aceea că autoritatea, în loc să postuleze vidul (în sens peiorativ), recunoaște că există acolo, în acolo (Dasein), ceva ce trebuie să fie scos la lumină. A acompania. Autoritatea servește, în acest sens, drept revelator al Ființei colective. Dincolo de verticalitate, ea pune accentul pe imanența lumii. Imanentism al comunității. Împotriva creației unui Dumnezeu atotputernic, a geocentrismului unui Pământ unic, a antropocentrismului unui om rațional conștient de sine însuși, autoritatea este astfel anamneză a creațiilor multiple
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de „autocomunicare”. 2.1 Conceptul de „autocomunicare” Fiind propus de reflecția teologică a unor autori de referință, conceptul de „autocomunicare” vrea să indice modalitatea în care Dumnezeu se revelează omului. Această noțiune se naște din convingerea că, prin acțiunea sa revelatoare, Dumnezeu nu se oprește doar la a spune sau la a face „ceva”, ci se implică în istoria omenirii cu toată persoana sa, prin tot ceea ce el împlinește, făcându-se cunoscut omului pe sine însuși, prin autocomunicare Nu există nimeni
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
prin experiențele anecdotice ale observațiilor longitudinale că terapeuții care asistă la moartea pacienților avuți în grijă manifestă multe dintre simptomele stresului traumatic observat la supraviețuitorii direcți ai traumei. Cercetătoarea adună simptomatologia descrisă sub numele de traumatism vicariant. Constatările sale sunt revelatoare pentru studiul de față. Chiar dacă subiecții evaluați au fost terapeuți ce lucrau cu persoane bolnave de SIDA, în multe aspecte munca lor se aseamănă cu cea a medicilor ce asistă sistematic la moartea pacienților ce vin să le ceară ajutor
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
valuri”, ce conține proză scurtă cu însemnări literare ce nu puteau fi publicate în timpul defunctului sistem comunist. Cartea în sine conține mărturii din vremuri de cumpănă, demonstrând aceeași statornică împotrivire la rău, la agresiune. Iarăși reafirm că am savurat textele revelatoare, scrise în situații semnificative pentru poporul nostru. Constat identitatea de vederi și aceleași motivații de ordin politic-cetățenesc ale autorului, cu propriile mele păreri și atitudini. Ce mare greșeală am săvârșit că atunci, în acele vremuri, nu mi-am făcut timp
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
uluită de figura mea răvășită de valuri, de zâmbetul meu ușor forțat și a rămas foarte contrariată. Avea o privire jicnită și ușor pierdută. -Eram convinsă că vei veni să mă cauți! Își întoarse imediat ochii jenată de privirea mea revelatoare. -Tu ce crezi că ar fi trebuit să fac? -Să pleci, așa cum mi-ai spus. -Nu în seara asta. S-ar putea să avem o întâlnire interesantă. -Îți găsesc eu slujbă la Paris,i-am zis. Urmă iarăși o scurtă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani, mersi. Sunt în bani. Spune-i Angelei că tot ceea ce s-a întâmplat acolo e perfect acceptabil. Totul e bine, oricine ar vrea ea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un vas adânc de aluminiu. —O chestie pe care mi-a adus-o surogatul de soră-mea. Mănânci pe riscul tău. —Ești bine? îl întrebă Sylvie în aceeași seară. Pari schimbat într-un fel. Ai o voce foarte... Nu știu. Revelatoare. De filosof sau așa ceva. —Filosof. Asta da perspectivă de carieră. —Mă neliniștește, Bărbate. De fapt, se simțea schimbat, chiar și în propriii săi ochi - adunat undeva unde judecata publică nu-l mai putea atinge. Ciudat, nu-i așa? Două drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva: acolo, pe podea, avu loc o mișcare ritmică. Toată lumea din sală sări - sări cu adevărat - în picioare. Salutară. Apoi se așezară din nou. Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în care ne aflăm cu toții, care să nu-ți accepte ordinele. În mod automat. Situația specială ." Era o afirmație - legată-de-realitate, deci se încadra în judecata Semanticii Generale. Cuvintele care fuseseră rostite cu atâta indiferență mai aveau și un alt sens revelator: ...alte ființe umane la bord... În afară, desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pașii care-l purtau dintr-o parte într-alta a odăii. Se luau amprente, se lucra delicat cu penseta și pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt ciudat, uneori revelator, alteori parazitar, totdeauna plin de întrebări. Arătă cu țigara spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]