2,299 matches
-
urmă este o expresie împrumutată de Macdonald de la Herbert Marcuse (1966)32. Ambii susțineau că raționalitatea estetică este capacitatea umană de „a intui rațional” lumea; individul uman nu se raportează la lume „logico-matematic”, ci trăind-o prin experiențe succesive și revelatoare. Or, teoriile nonestetice ale curriculumului, teoriile inginerești sunt întotdeauna lipsite de această dimensiune intuitivă, profund umană și decisivă pentru formarea persoanei. În timpul conferinței de la Ohio State University, Macdonald a subliniat convingător primejdiile pe care le implică orice curriculum conceput inginerește
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
despre o reformulare gratuită, nu e „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Întrebarea lui Rubin mută accentul de pe „teorie” pe „destinul individual”, concret, al generațiilor de copii care vor atinge maturitatea în secolul XXI. Conotațiile cuprinse în interogație erau grave și revelatoare. Din păcate, soluțiile pe care Rubin a reușit să le adune în manualul său nu erau pe măsura acestei simple, dar profund umane îngrijorări. Nici încercarea similară a lui Harold G. Shane nu a avut mai mult succes. Lucrarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aparența sinelui, tocmai prin recunoașterea „non-eului” îmi voi distruge, ulterior, cu claritate, eul autentic. Există texte prin care, citindu-le, mă „aud” pe mine însumi relatând; și există texte prin care, citindu-le, „aud” pe altcineva relatând. Ambele lecturi sunt revelatoare. În prima categorie sălășluiește eul autentic; în a doua categorie există un „non-eu” la care mă pot raporta pentru a mă distinge „eu însumi”, ca fiind altceva și altcumva. În concluziile lucrării sale, Reynolds (1989) a avansat câteva idei originale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decât forțând în mod exagerat sensul acestor concepte care desemnează moduri de gândire relativ bine delimitate. Doll jr. a analizat însă aceste evoluții într-o manieră impresionistă, recurgând la analogii și interpretând unele noțiuni și principii științifice riguroase ca metafore revelatoare. Un exemplu concludent îl constituie interpretarea teoriei „ordinii din haos”, formulată de Prigogine în termeni riguroși, matematici, ca demonstrație a „imaginației naturii” și a „creativității spontane”. Termeni precum dezechilibru, perturbare, transformare și creație, care au sensuri precise la cercetători precum
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relațiilor dintre postmodernism - ca filosofie fundamentală despre lume - și constructivism - ca teorie generală a cogniției. Tabelul care urmează sintetizează aceste relații. Botezând bizar constructivismul flavor (miros, savoare, parfum etc.) a teoriei generale a cogniției, B.G. Wilson a încercat o metaforă revelatoare; sugera că mai mulți constructiviști, aparținând unor școli foarte diferite, au cochetat cu idei și teze ale cognitivismului. I-a citat pe psihologii Piaget și Vîgotski, dar și pe Spiro, Johansen, Bereiter, Resnick și Lesgold, ca autori de modele constructiviste
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
specificat la nota 6 în domeniul arhitecturii și construcțiilor. Richard Rorty a realizat același lucru în domeniul filosofiei în lucrarea Philosophy and the Mirror of Nature. Cartea lui Rorty a devenit fundamentală pentru istoria postmodernismului mai ales datorită unei hermeneutici revelatoare - expresia modernă „oglinda naturii”, care desemna cunoașterea obiectivă, a căpătat alt înțeles. După Rorty, mirror of nature este o iluzie provocată de mind mirroring („oglindirea mentală”); dar noi nu putem conferi sens prin oglindirea mentală a ceva aflat în afara meticulozității
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dificile texte din opera sa. El conține o strălucită hermeneutică a conceptului de transcendență (lansat de Critica rațiunii pure a lui Kant) provenind de la „faptul-de-a-fi-în-lume” (Das In-der-Welt-sein). Ea l-a condus spre o teorie a cunoașterii cu totul nouă și revelatoare, care conferă cunoașterii semnificația de „orientare-către” (Sichrichten-auf), de „menținere în preajmă” (Sichaufhalten-bei), „ascultare” (Vernehmen) și „ascultare-deja” (Vernommenhaben). Se consideră că, prin acest studiu din 1929, Heidegger și-a încheiat perioada de dinaintea marii „răsturnări” (Kehre), a „schimbării de direcție” care a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și lacrimă și zâmbet.// Speranță și / întuneric și lumină, / soare orbitor și umbră, / și neliniște “ (Iubirea). Erosul lasă să se întrevadă o trăire tulburătoare și în altă carte, Respir amurgul - Respiro il crepusculo (2002), unde este proiectat un microunivers obsesiv, revelatorii fiind tot poeziile de dragoste. În fine, în versurile din Singurătatea îngăduită - Solitude permise (2003) își face loc o tentativă de salvare, prin intermediul creației, dintr-o lume ce „poartă pecetea morții / și muzica uitării”: „Copleșită de regrete târzii, / Parez elegant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289067_a_290396]
-
în antologia Sfâșierea lui Morfeu. Literatura generației ’90, alcătuită de Dan Silviu Boerescu. Înainte de a fi situat în etichetări de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul lui Virgil Mazilescu. Frecventarea boemei asigură clișeul, băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
înțelesul istoric și popular. La noi, Tudor Vianu formulează următoarea lege: "raportul dintre importanța tradiției și cantitatea grupului social este invers proporțional" (Vianu, 1998: 253). Fără îndoială, tradiția este mai puternică la sat decât la oraș. Mai interesantă și mai revelatoare este însă ideea despre atenuarea tradițiilor prin trecerea de la un grup social mai restrâns la unul mai extins. Urmărind ideea lui Georg Simmel că în societățile mari există o evoluție a eticului către juridic, Vianu subliniază influența factorului cantitativ social
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
contrast între o ordine socială care se sprijină pe armonie și este dezvoltată și înnobilată de cutume și religie, și o ordine care se sprijină pe convenție, este securizată de legislația politică și își găsește justificarea ideologică în opinia publică. Revelator pentru Tönnies este cazul imperiului roman, dar exemplul poate fi generalizat ca un soi de algoritm valabil în orice timp istoric ce înglobează o mișcare de acest tip. Treptat se instituie o ordine caracteristică gesellschaft, legea generală fiind manifestată în
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
oraș aflându-se în cantitate medie. Doar atunci când orașul se transformă într-un oraș mare el pierde aceste caracteristici aproape complet" (Tönnies, 1977: 275). Ca bază generală a formelor de viață comunitară, familia rămâne un reper general cu rol de revelator al caracteristicilor relațiilor specifice diferitelor forme de agregare. "Comuna rurală și orașul încă mai pot fi înțelese ele însele ca mari familii, descendenții și gospodăriile individuale sunt considerate organisme elementare ale corpurilor lor; corporațiile, asociațiile profesionale acționează ca țesuturile și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
au accentuat prin (ncercări cum ar fi aceea de generalizare a blocurilor de locuințe ca habitat. Dintre numeroasele elemente puțin evidente care ne arată totuși starea în care ne aflam atunci, dintre care nu puține s-au încetățenit deja, este revelator faptul că purtam matricolă la liceu, ne înmatriculăm mașinile etc. Acum aproape un mileniu termenul matricula desemna la Paris lista oficială a săracilor, pe care erau înscriși cei care erau îndreptățiți la a primi ajutor! 5. Perioada post-comunistă Anul 1990
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
românizarea noastră feroce întru vegetativul etnografic, ci continua noastră umanizare întru sublimul uman va crea cultura românească" (Noica, 1991: 32). Dar maniera în care privește Blaga satul românesc este dincolo de orice catalogare. Comparația dintre concepțiile arhitectonice săsească respectiv românească este revelatoare. În cazul sașilor, "În alinierea caselor, în frontul lor compact, simți prezența unei energii umane canalizate colectiv, potrivit unui plan primordial impus naturii. Satele românești sunt așezate, nu mai întâmplător, dar mai firesc, ele cresc din peisaj atât de organic
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aici ideea că nu efortul țăranilor este responsabil de supraviețuirea lor, ci bogăția pământului. Țăranii "La muncă sunt foarte leneși și trândavi; ară puțin, seamănă puțin și totuși culeg mult" (Cantemir, 1967: 201). De asemenea, rândurile despre năravurile moldovenilor sunt revelatoare: "Trufia și semeția sunt muma și sora lor" (Cantemir, 1967: 204). Afirmația ne arată atât unitatea de spirit pe pământurile românești, cât și, probabil, migrația moldovenilor spre alte zone învecinate. Desigur, judecata lui Cantemir este aspră la adresa moldovenilor. Avem motive
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
lume topografiază harnic, dând naștere unor texte plasticizante și mimetice. În acest peisaj structural Eminescu marchează momentul decisiv al cristalizării unei poetici vizionare, așezată sub semnul privirii lăuntrice. Strict tehnic, proba apartenenței poetului la această paradigmă este recursul la metafora revelatoare, transferată în acest scop din regimul pur retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu. Schimbarea radicală în sfera relațiilor eu poetic - lume o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
ocupa rolul decriptor în roman, se regăsește în toate categoriile discursului epic, de la naivitatea (procedurală în roman a) observației primelor personaje raisonneur(s), întoarsă spre alteritatea "obiectivă", pînă la fatala indecizie a "hermeneuților" clipei, ai abisului conștiinței sau ai actului revelator, pentru care lumea se exprimă în și doar pentru că o dată cu propriul eu. Sondaje în materia universală a posibilităților de a cunoaște, romanele înscriu o contribuție etern teoretică, însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
retușuri." (11) Pentru literatura română, anul 1920 este tot o placă turnantă. Apariția romanului lui Liviu Rebreanu, Ion, atestă maturizarea deplină a genului și propune o capodoperă a formulei "obiectivității". Paradigma romanului românesc se schimbă în deceniile care urmează. Fapt revelator, transformarea se produce, uneori, sub pana aceluiași artist, cum este cazul lui Liviu Rebreanu. Direcția clasică a romanului este concurată programatic și dublată de orientarea proprie veacului, spre romanul de confesiune și analiză. O nouă generație de romancieri se impune
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
compensatorie a actului prin care personajul recunoaște semnele erorii în care a trăit. Ordonanța nu-l înțelege de la primele momente: "Petre, Petre, fratele meu...nădejdea mea... Soldatul tăcu o clipă nedumerit. Apoi clătină din cap și zise domol, resemnat: Doamne-ajută..." Revelator pentru eroul însuși, sentimentul identitar se manifestă ca iluminare. Notăm prima apariție a semnelor nou găsitei căi, aceea care unește trăirea în adevăr și eliberarea de tulburările fără răspuns. Pentru Bologa, aceasta este, cu o terminologie care nu mai surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în devenire al personajului. În materialitatea ornamentului, romancierul strecoară esența volatilă, dar persistentă, a voinței decoratorului. Nu doar "aerul timpului" transpare din încremenirea arhitecturii, din mobilitatea vizuală a detaliilor sau monumentalitatea frustă a unei clădiri. Nu mai puțin ancore temporale, revelatoare ale epocii care se exprimă printr-un stil, reflexele "spațiale" ale existenței -în-timp poartă "semnătura" caracterologică a subiectului. În sens poetic, spațiul locuit este hieroglifa persoanei, expresie materială și totodată simbolică a unei naturi umane. Cînd se confundă cu blazonul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de covor" (uneori, nici scriitorului nu-i este dat să-l privească în lumină, ne reamintește Nicolae Manolescu). Alteori, recitirea este mult mai simplă decît forma de rescriere amintită mai sus, caz în care semnificații neașteptate se arată în detalii revelatoare. Un "Karenin (...) obsedat de ideea de onoare, adică de felul cum se înregistrează purtarea sa și a familiei sale în opinia mondenă" este restiuit cititorului în analogie cu "onoarea de familist" a lui Jupîn Dumitrache, la rîndu-i analizată în Domina
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aruncînd în stare de vibrație conștiința suspendată, însă febril căutătoare a sensului transformării, clipe îngropate în uitare, dar latente în conștiința noastră. Mai mult, semnificația lor sporește în claritate și infinitezimale nuanțe, fiindcă se scaldă în lumina unei înțelegeri miraculoase, revelatorii. Metafora alteori folosită, chiar preferată a scriitorului, vorbește despre "developare", ca în procesul fotografiei, revelator al "clișeelor", cadre "fotografice" purtătoare ale unui conținut virtual, refuzat înțelegerii, promițător în imaginea întunecată a filmului. La Anton Holban, printre rîndurile căruia se filtrează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în uitare, dar latente în conștiința noastră. Mai mult, semnificația lor sporește în claritate și infinitezimale nuanțe, fiindcă se scaldă în lumina unei înțelegeri miraculoase, revelatorii. Metafora alteori folosită, chiar preferată a scriitorului, vorbește despre "developare", ca în procesul fotografiei, revelator al "clișeelor", cadre "fotografice" purtătoare ale unui conținut virtual, refuzat înțelegerii, promițător în imaginea întunecată a filmului. La Anton Holban, printre rîndurile căruia se filtrează perceptibil filosofia proustiană a emoției "timpului regăsit", scena aleasă din trecut capătă, cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
veac antisentimental. Din lirica lui Al. Philippide, erosul dispare cu desăvârșire. În general, eul poetic urmează exemplul lui Baudelaire și Mallarmé, impersonalizându-se. „Cosmicismul” pronunțat e o consecință a acestei smulgeri deliberate din contingent. Spiritul investește imaginația cu o rară putere revelatoare. Poetul nu descrie evenimente, fie ele și sufletești, ci își caută sensurile existenței, contemplând-o pe un plan ideal, în vaste figurații imaginare. Se mai petrece și altceva: limbajul poetic însuși suferă modificări esențiale; metafora își lărgește enorm arcul, îndepărtându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
reacției autoritare din anii 1849-1850. Această înăsprire se manifesta sub forma anticlericalismului susținut de unionismul belgian ca și de mișcarea neoguelfistă. Acest curent a beneficiat și de progresele centralizării romane, proclamarea, în 1854, a dogmei Concepției Imaculate fiind un factor revelator, cît și de popularitatea papei Pius al IX-lea în rîndul catolicilor. El a devenit doctrină prin enciclica Quanta cura ce era însoțită de catalogul cu 80 de puncte, considerate inacceptabile, sub titlul de Syllabus errorum. Aceste documente combăteau concepția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]