2,703 matches
-
Cum zicea și Eugen Ionescu într-o carte pe care nu mi-o mai aduc aminte:,, Ideologiile ne separă. Visele și suferința ne apropie.” Sau și mai bine: Totul e bine când se termină cu bine!” Viața e o scurtă reverie... Referință Bibliografică: Parabolă târzie / Alexandru Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1038, Anul III, 03 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
o vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
o vijelie în dormitor și m-a sculat. După cum mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele.Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
răcoarea sa. Pe oglinda lacului pluteau la voia întâmplării alte câteva bărci cu tineri îndrăgostiți care lăsaseră vâslele deoparte și se sărutau, contopiți parcă cu freamătul codrului și șoaptele apelor. Pătru îi privi cu admirație, apoi, după câteva clipe de reverie privirea îi alunecă agale pe coapsele dezvelite ale soției și atunci parcă resimți fiorii dragostei. Privirile învăluiră voluptoase trupul frumos conturat al femeii, cu sânii îmbietori și ostentativi ce-i jucau la orice mișcare pe sub decolteul fără sutien. O dorință
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
prăvălesc furioase la vale în mici cascade. Pătru Valdescu este fascinant de priveliștea înconjurătoare oferită de amfiteatrul munților și de spectacolul tumultuos al apelor care se rostogolesc vijelios la vale. În cele din urmă se dezmetici din starea euforică, de reverie și cercetă o cale care să ducă deasupra minunatei cascade. Încercă să se strecoare între lama de apă și peretele umed al versantului dar fără sorți de izbândă. Atunci se retrase vreo câțiva pași mai la vale ca să aibă o
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
în același timp, ca nu cumva să le murdăresc sau să îndoiesc colțurile paginilor. În jurul meu, totul dispăruse. Eram doar eu și manualele cele noi cu pozele lor colorate și atrăgătoare, de care privirea nu se mai putea desprinde. Din reverie m-a deșteptat doamna învățătoare: „Ei lasă, că le mai răsfoiești și acasă. Acum te rog să fii atent la oră.” Mirat, am ridicat ochii și abia atunci am zărit catedra în spatele căreia se afla tabla mare și neagră, care
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372114_a_373443]
-
pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea până
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
concretă, să presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii noștri obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
e iubire. Parcuri cu-alei, așternute cărări Toamna revine-n melancolie, Frunze plecate departe în zări Credeam că-ți sunt dragă și ție. Despart ziua de ieri de ziua de azi Te-aștept să vii mai aproape, Tineri absenți în reverie zăresc Zâmbesc și trec mai departe. Culori, curcubee se-aștern pe pământ Însetat le așteaptă pe ele, Se-întorc de acolo, de-unde au plecat Pradă iernilor grele. Și cântă și râd și foșnesc Jocul lor e cromatic Iubesc pământul
DE TOAMNĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376145_a_377474]
-
e iubire. Parcuri cu-alei, așternute cărări Toamna revine-n melancolie, Frunze plecate departe în zări Credeam că-ți sunt dragă și ție. Despart ziua de ieri de ziua de azi Te-aștept să vii mai aproape, Tineri absenți în reverie zăresc Zâmbesc și trec mai departe. Culori, curcubee se-aștern pe pământ ... Citește mai mult Îmi sprijin sufletul pe sufletul tăuși ochii văpăi plâng amintire, În palmele strânse căușInima mea e iubire.Parcuri cu-alei, așternute cărăriToamna revine-n melancolie
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
palmele strânse căușInima mea e iubire.Parcuri cu-alei, așternute cărăriToamna revine-n melancolie,Frunze plecate departe în zăriCredeam că-ți sunt dragă și ție.Despart ziua de ieri de ziua de aziTe-aștept să vii mai aproape,Tineri absenți în reverie zărescZâmbesc și trec mai departe.Culori, curcubee se-aștern pe pământ... IV. DOINA SUFLETULUI ROMÂNESC, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014. Nu are nimeni ce să îmi facă Pentru că Dumnezeu îmi spală rănile
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
una din calitățile cărții de față este aceea că oferă cititorului trăitor pe atunci bucuria și tristețea de a se regăsi în stările de minte și de suflet evocate de autor, restaurând, în intimitatea mută a memoriei afective, revelația și reveria pătimirii trecute, de unde pare că se-aude scâncetul de naștere al obstinației de a merge mai înainte cu orice preț. Gestul de a da cu tifla opreliștilor amintește, oarecum, de conduita tragic-șugubeață a lui Gavroche, sfidând gloanțele pe baricadele comunarde
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
plină de magie Cu povestiri și mari visări din fragedă copilărie Așezate într-un cufăr de o mană grijulie De la naștere mă îmbie Această mare bătălie Ce ma înnobilează și mă învie Ce de aripi tot mă smulge spre înaltă reverie De la naștere mă îmbie Să mă scape de trufie Și de a lumii mișelie Magii și Credința vie! Citește mai mult De la naștere mă îmbieAceastă scurtă poezieîmpletită de magieîncununată sfânt de o jucăușa feciorieDe la naștere mă îmbieO viață plină
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumănarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
în credință și se sting în dor. Îl văd pe Eminescu orizont al puterii, fără el granitul ar rămâne secat de lumină. Salbe de flori sub luceferi de soare îți dărui iar în suflet, versuri line, profunde, în clipe de reverie spre veșnicie... VEȘNICIA IUBIRII Vreau să uit că nu am aripi să zbor contopită cu timpul către veșnicie... Vreau să uit că stelele-s prea departe să le pot prinde în palme sorbind picuri din strălucirea lor, să mă pierd
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
impresionantă capodoperă mondială (muzicală), este printre toate-cele frumoase dintre ale dânsului, o coloană sonoră compusă în numai 10 min. : -My Sweet and Tender Beast!! Dacă, ar mai fi nevoie de vreo minimă prezentare, putem spune doar că gloria visată printre reveriile adolescenței timpurii, asta doar pentru o slabă ‘reputație’ rurală, înduioșătoare de altfel la o așa vârstă prematură, totuși, nu mai sunt de foarte multă vreme năluciri, ci realități mondiale copleșitoare!! Ori, ce-ar fi a ști că Maestro Eugen Doga
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
era foarte important într-o relație, dar el reprezentase asul din mâneca fiecăruia. Și eu, și el eram extaziați de partidele de amor, iar aici nu aveam cum să mă înșel. Era mai mult decât artă, era pasiune și dorință, reverie și exaltare, erau fantasmele lui amplificate de fanteziile mele, fără îndoială acesta reprezenta punctul nostru forte, nu aici era hiba, sau poate aici era, nevrând să renunțe la mine din cauza sexului, în ciuda celorlalte nemulțumiri de altă natură. Era un simplu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
zburăm, dar avem aripi,, nu atingem infinitul, dar infinitul este în noi, nici măcar pașii nu-i sincronizăm, fiindcă numai unul prin altul se mai pot așeza visele unul înaintea celuilat! Hei, dimineață-bucurie pășește încet, simțul nostru își colorează încă culoarea reveriei! Referință Bibliografică: Pas îmbrățișat / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PAS ÎMBRĂȚIȘAT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371712_a_373041]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > AUTOPORTRET ( REVERIE... ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Eu sunt Puterea! Eu sunt Gândul! Eu sunt poetul Vechii Ere... Aprig sau blând, clădesc Cuvântul, Iscând furtuni, veghind tăcere. Sunt aspru ger sau cânt
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]
-
Gust din izvorul nemuririi Stropi de divin, sorbind Ideea. Șlefuitor de vers și minte, Aed, rătăcitor că vântul, Pășesc vetust în Nouă Eră, Placid, împărățind Cuvântul!... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni din Moldova ) Referință Bibliografica: AUTOPORTRET ( reverie... ) / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AUTOPORTRET ( REVERIE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371727_a_373056]
-
finele zorele în văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, ... Citește mai mult Din grădină se audtriluluri de privighetori,și o-nmiresmată boarese ridică dintre flori. Dimineața, pe răcoare,se strecoară zorile,și-n nuanțe pastelatese deschid zorelele.Azurii cum este cerul,un albastru de safir,roz
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
să nu se-nchidă.Totuși, finele zoreleîn văpaia soareluise închid ca o umbrelăîn bătaia vântului.Pe pământ, plină rouă,volbura-nsetată,și-a deschis splendidcorola-n sidef irizată.E rochița rândunicii,elegant o-mbracă,fracu-i negru-albăstrui,coadă bifurcată.Azi trăiesc o reverie,plină de candoare,... XVI. RAȚIUNE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013. Dintre lemne-n fața sobei, un șoricel s-a ițit, l-a privit blând moș Mitică și pe loc l-a îndrăgit. Din
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
să (se) înțeleagă ... XIV. ALBASTRU, APROAPE ȘI DEFINITIV: ALBASTRU, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. Albastru, aproape și definitiv: albastru Curcubeul unei creații... Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții. Dintre toate culorile acestuia - care nu lipsesc din sfera artistică a creatoarei de versuri- a ales aproape albastru, de fapt albastrul definitiv. Eu voi avea mereu brațe deschise
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
dintre culori și, în valoarea să absolută, cea mai pură, în afară vidului total al albului neutru. Albastrul deschis ... Citește mai mult Albastru, aproape și definitiv: albastru Curcubeul unei creații... Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții.Dintre toate culorile acestuia - care nu lipsesc din sfera artistică a creatoarei de versuri- a ales aproape albastru, de fapt albastrul definitiv.Eu voi avea mereu brațe deschiseși
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
orice, trăirea poetică capătă străluciri de diamant, atunci când este îmbrăcată de metafore stilizate, când transcede spațiul prozaic, instalându-se în ”palma universului”, vegheată îndeaproape de cel ”de-al treilea văz”... Întâlnim în acest volum un amalgam de stări schimbătoare, de la reverie la tristețe, o vastitate a semnificațiilor aflate într-o continuă confruntare cu aparențele, o lirică dezinvoltă, elanuri nostalgice care sunt temperate de reflexia intelectuală. Atunci când sentimentele nu-și găseau conturul, adâncimea frumuseții, deoarece erau ”înjumătățite”... venea un ”duh” care-i
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]