1,196 matches
-
și poezie, Camus îl descrie pe Sisif singur pe stânca lui, surprizându-i o psihologie de condamnat. Singura formă de revoltă care îi este permisă, în situația lui absurdă, este curajul de a-și spune că e fericit. Spre deosebire de el, omul revoltat nu este singur, de vreme ce se revoltă împotriva celorlalți, iar finalitatea acestei atitudini poate fi reperabilă atât în existență, cât și în artă: " - arta este o manifestare care exaltă și neagă în același timp". Romanele autorului francez propun un conținut problematic
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
în care Aimeé este ieșită, Theua reușește să-i spună lui Juan să se ferească de Aimeé, iar Juan, în primă dimineață în care se înzdrăvenește, pleacă și o lasă pe Aimeé în colibă la Theua. Cand se trezește, pleacă revoltata acasă la mama ei, unde spune tuturor că Juan și oamenii lui au răpit-o și sechestrat-o împotriva voinței ei. Totodată, îi spune lui Andrés și doñei Sofia că este însărcinată și că este copilul lui Andrés. Plini de
Inimă sălbatică () [Corola-website/Science/311324_a_312653]
-
războaiele revoluției și s-a remarcat îndeosebi în armata Rinului. Locotenent-colonel în 1789, general de brigadă ("maréchal de camp") în 1792, este suspectat de regalism și destituit, doar pentru a fi reintegrat în 1793, când servește din nou în vestul revoltat al țării. Devine din nou șef de stat major, funcție pe care o mai îndeplinise în trecut pentru La Fayette. Devine șef de stat major al armatei din Italia și general de divizie din iunie 1795, când îl cunoaște și
Louis Alexandre Berthier () [Corola-website/Science/312381_a_313710]
-
din 1946. "Domnule Mareșal, m’am trezit dimineața (23 oct. 1941) având în față o scenă îngrozitoare și anume: pe toate străzile și pe la colțuri stăteau spânzurați câte patru, cinci oameni, iar populația înspăimântată fugea prin oraș în toate părțile. Revoltat, am întrebat cine a făcut această barbarie, această rușine de care noi nu ne vom spăla niciodată în fața lumii civilizate. Cei în drept mi-au spus că ei nu știu nimic. Pe de altă parte, pe zidurile Odesei a apărut
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Cinema, criticul Călin Căliman afirma că "Mihai Viteazul" este un „veritabil film-portret”, caracterul personajului principal fiind descris din punct de vedere psihologic. A fost conturat astfel „un erou cu adevărat durabil: deopotrivă poet al spadei, entuziast, visător, mare general, gânditor, revoltat...”. În același articol, el mai afirma că Nicolaescu nu s-a lăsat furat de clișeele superproducțiilor străine și de tentația „bătăliilor spectaculoase”, „«topind» adică în frescă oștile dace și romane aflate față în față pe câmpul de luptă, înaintea unei
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
lui Roth, în programa de învățământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica și muzica. În 1842 Dieta de la Cluj era procupată (pentru maghiarizare) să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra broșură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: "„Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română”" pe
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
de român? S-aprinza o colibă românească?“. Hatmanul încearcă să-l convingă pe Răzvan să lupte împotriva românilor „căci patria ubi bene (țară este acolo unde-ti este binE) și nu mai ești moldovean“, dar Răzvan este ferm, indignat și revoltat: „nu mă bat cu romaniinu; asta-i peste putință!/No, hatmane! Niciodată! Fie pâinea cât de rea,/ Tot mai dulce mi se pare când o știu din țara mea!“ . întrucât hatmanul e gata să-i dea în căsătorie pe fiica
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene - Valahia și Moldova - în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din 1806-1812. Un armistițiu a fost semnat cu sârbii revoltați și s-a acordat autonomie Serbiei. Tratatul, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov, a fost ratificat de către Alexandru I al Rusiei cu doar o zi înainte de invazia lui Napoleon în Rusia. Având asemenea asigurări diplomatice, rușii au înaintat propuneri de
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
de ai feseneului indiferent în ce partid formal figurau. Cine altcineva putea să facă așa ceva, decât o slugă netrebnică? Azi personajul e tot ministru. Cînd am văzut ce-i impută „personajului” Coaliția pentru un Guvern Curat, m-am întristat și revoltat (vezi și M.Oprea in dialog cu Vl.Bucovschi, Despre natura comunismului, Polirom 2006, pg 232”)"<BR> - "Proiectarea cu microprocesoare", Ed. Dacia, 1984 <BR> - "Proiectarea cu microcalculatoare integrate", Ed. Dacia, 1994 <BR> - 3 brevete de invenție <BR> - proiectat și realizat
Octavian-Dan Căpățînă () [Corola-website/Science/305461_a_306790]
-
și militar de guvernare și reorganizare clerului. Subordonarea nobilimii era vitală pentru stabilirea noii puteri în Anglia. Politica monarhică față de baroni a necesitat procedee similare ca și în Normandia, prin care William a reușit să-și aducă sub ascultare vasalii revoltați după 1051. Noul rege și-a recompensat cavalerii normanzi care l-au sprijinit cu feude vacanțe în urmă bătăliei de la Hastings sau confiscate de la posesorii lor anglo-saxoni. A schimbat natura juridică a numeroaselor alodii anglo-saxone, care din proprietăți libere, au
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
decurgând din caracterul ei divin. Orice încălcare, inclusiv de către rege, echivala cu o injustiție, principala funcție fiind păstrarea ei intactă, potrivit jurământului depus la încoronare. Magna Charta Libertatum stiupula controlul regalității de către un consiliu de 25 de baroni aleși dintre revoltați, cu dreptul de a-l mustră pe rege. Orice taxa nu mai era percepută decât cu consimțământul baronilor, clerului și marilor magnați latifundiari și numai în cazurile prevăzute de cutumă-răscumpărarea regelui din captivitate, căsătoria fiicei celei mai mari a regelui
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
în calitate de lider al echipei kosovare albaneze. În timpul negocierilor Thaçi a fost perceput de diplomații din Occident ca fiind "vocea rațiunii" în UCK: participarea sa la negocieri a demonstrat voința de a accepta autonomia pentru Kosovo de Șerbia, atunci când alți lideri revoltați au refuzat orice soluție scurtă pentru o independență complet națională. Thaci a apărut de la ultima reglementare diplomatică ca fiind liderul celui mai puternic grup în cadrul celei mai des fracțiuni UCK. A început repede să-și consolideze puterea numindu-se unilateral
Hashim Thaçi () [Corola-website/Science/314833_a_316162]
-
dreptul stației Viking, îi mai rămăseseră doar șapte nave. În confuzia provocată de luptele din spațiu, pe stație Lukas intră în acțiune și îl ucide pe rivalul său, Angelo Konstantin, luându-i locul. Pentru a scăpa de gloata de refugiați revoltați, Elene Quen este obligată să urce la bordul navei comerciale "Finity's End", una dintre cele mai respectate nave. Fregatele părăsesc zona de luptă, dar Quen le convinge să rămână unite, pentru a se proteja. Damon supraviețuiește tentativei de asasinat
Stația orbitală a lumii de jos () [Corola-website/Science/322867_a_324196]
-
aliaților în oraș joacă un rol politic decisiv: alungat din postul de Prim-ministru, Venizélos a părăsit Atena și sosește la Thessalonica la 26 septembrie 1916. Un „Guvern al Apărării Naționale” a fost organizat. Thessalonica a devenit capitala unei regiuni revoltate, dar și cartierul general Aliaților care susțineau această mișcare. După abdicarea regelui în iunie 1918, Venizélos a revenit la Atena, iar Thessalonica a pierdut statutul de capitală a Greciei. În august 1917, întregul centru al orașului a suferit ravagiile unui
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
De David Schwartz La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, în contextul sărăciei, dar și persecuțiilor la care erau supuși muncitorii revoltați, anarhiști sau socialiști, în Europa, în paralel cu dezvoltarea industriei în Mexic și în Conul Sudic al Americii de Sud, a avut loc un proces de migrație masivă, în special a muncitorilor și intelectualilor militanți de stânga, din Spania și Italia în
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
Manolescu) "Lumea în două zile" este lumea cu două fețe: domestică și infernala. Trăite pe rând de Antipa, ele sunt în fond inseparabile. Românul se bazează pe această parabolă a sufletului uman, dublu și contradictoriu: banal și extraordinar, supus și revoltat, lumesc și diavolesc. Rareori un romancier a zugravit cu mai mult talent atmosferă și bucuriile domesticității decât George Bălăiță în primele două sute de pagini ale "Lumii în două zile". Câțiva ani după acest român, Gunter Grass a evocat în "Der
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
o jumate de an. La eliberare, în august 1913, ea s-a dus să locuiască alături de Lenin și soția acestuia, Nadejda Krupskaia, în Galiția. În această perioadă a început să lucreze la editarea ziarului "Rabotnița" (Muncitoarea). Inessa Armând a fost revoltata de faptul că mulți socialiști europeni au susținut eforturile de război ale guvernelor lor. Ea s-a alăturat poziției lui Lenin și a făcut propagandă antirăzboinica și revoluționară, îndemnând soldații să înceteze luptele, să întoarcă armele împotriva conducătorilor militari și
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
de la guerra"" ("Ororile războiului"), în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid. Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre: "2 mai 1808 - Masacrul de la Madrid", (1814) și "3 mai 1808 - Împușcarea revoltaților madrileni", (1814). La sfârșitul anului 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon așază pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph. La fel ca mulți contemporani din toată Europa, Goya a crezut la început că domnia lui Napoleon va duce la
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
că împărtășania era un ritual simbolic. Martin Bucer a activat la Strassbourg. A mediat între reformatori și a organizat întâlniri dintre Calvin și Luther, încercând să-i aducă pe un front comun. Luther s-a apropiat de principi, condamnând țăranii revoltați în 1525, susținând formarea unor "Landerskirtchen"- biserica teritorială și a scris Catehismul. Treptat, luteranismul se răspândește. În 1525 se răspândește în Prusia, fondată de Ordinul Teutonic. Albert a trecut la luteranism și a devenit duce al Prusiei. În 1526, dieta
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
Drăghici. Spre sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, în zonele muntoase sau împădurite de pe întreg teritoriul României încep să se formeze și să acționeze grupuri de partizani anticomuniști. Formate din foști militari în armata regală, din foști legionari, țărani revoltați și chiar preoți, ele sunt uneori sprijinite din Occident, însă, de cele mai multe ori, de comunitățile din zona în care acționau, și întreprind acțiuni temerare împotriva reprezentanților din teritoriu ai autorităților comuniste. O astfel de acțiune a avut loc în noaptea
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
etc. Mult timp, Dumitru Dobrea a fost considerat de critica literară drept „poetul țăran”, mai ales pentru tematica poeziei sale dinainte de eliberare, pentru spirtul insurgent, îndârjit, care definea lirica sa din acea epocă și care era asociat adesea cu firea revoltată a țăranului asuprit. Corbea se înscrie între poeții care au reprezentat în literatura română rezistența împotriva fascismului. Mai consecventă în utilizarea versului clasic, poezia lui de după eliberare este, și în alte privințe, mult deosebită de cea anterioară. În primul rând
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
Natura controversată a publicațiilor lui Priestley și felul deschis în care a susținut Revoluția franceză au trezit suspiciuni publice și guvernamentale; acesta a fost nevoit să fugă, în 1791, la Londra, iar apoi în Statele Unite ale Americii, după ce o mulțime revoltată i-a ars casa și biserica. Priestley și-a trăit ultimii zece ani din viață în Comitatul Northumberland din Pennsylvania, unde a și murit în 1804. Savant și profesor pe parcursul vieții, Priestley a avut și contribuții semnificative în pedagogie, printre
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
un început strălucitor de carieră.” (Valentina Sandu-Dediu - „Tineri în profil. Compozitori și soprane”, România literară nr.25/ 25 iunie - 1 iulie 2003) „O interpretare vocală și scenica demnă de nota bene! Am cunoscut o Norină pasionala, am descoperit o Norină revoltata ce aduce replică la rang de sentința. Vocea a reflectat în mod pregnant, cu putere stările sale interioare.” (Gabriela Banu - „Comedia se realizează sub două baghete regizorale”, Gazeta de Transilvania, Brașov 27-28 martie 2004) „But it is over the characters
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
unei familii nobile considerate de contemporani drept , fapt justificat de înrudirea cu regii franci și de o strălucită linie de strămoși care guverna Lotharingia încă din anul 950. Bunicul său matern era Godefroy cel Bărbos, Duce de Lotharingia Superioară care, revoltat mai întâi împotriva suveranului Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, devine apoi timp de 10 ani un hotărât susținător al papalității, ca marchiz de Toscana, fratele său fiind Papa Ștefan al IX-lea. În 1065 Godefroy cel Bărbos
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
dură, până când administraia a fost practi paralizată, iar tensiunile au ajuns la un nivel excepțional de ridicat. Toate aceste evenimente au dus la izbucnirea în martie 1905 a „revoluției de la Theriso”, Venizelos devenind liderul ei. Pe 10 martie 1905, cretanii revoltați s-au adunat la Theriso și au proclamat „unirea politică a Cretei cu Grecia într-un stat unic liber și constituțional” . Proclamația a fost înmânată marilor puteri, în fața cărora rebelii au susținut că aranjamentul provizoriu nelegitim împiedică creșterea economică a
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]