1,380 matches
-
ERA ACELAȘI DIN TOTDEAUNA. LITERELE ERAU MAI MICI DECÎT CELE DE PE AFIȘUL EXTERIOR, DAR CUVINTELE ERAU LA-FEL DE POZITIVE: CELE MAI EFICACE ARME ENERGETICE DIN ÎNTREGUL UNIVERS CUNOSCUT HEDROCK ȘTIA CĂ AȘA ESTE. SE UITĂ LA ÎNTREGUL ARSENAL STRĂLUCITOR DE REVOLVERE ȘI CARABINE ȘI ÎL ȘOCĂ O CLIPĂ FAPTUL CĂ TRECUSERĂ MAI BINE DE O SUTĂ DE ANI DE CÎND NU MAI VIZITASE UN ARSENAL. ATELIERUL ÎN SINE DEVENEA MAI INTERESANT DECÎT AR FI FOST ALTFEL. ÎȘI DĂDU BRUSC SEAMA CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
FIORI DE PLĂCERE. FUSESE PROFUND IMPLICAT ÎN CREAREA ȘI DEZVOLTAREA ACESTOR COMPLICATE ARME ENERGETICE, DAR ÎN SINEA LUI FAMILIARIZAREA CU MAȘINILE NU GENERASE NICIODATĂ DISPREȚ. MULTE DINTRE ACESTE ARME MAI PURTAU ÎNCĂ VECHILE LOR NUME: LI SE SPUNEA "PISTOALE" SAU "REVOLVERE" SAU "CARABINE", DAR AICI ASEMĂNĂRILE ÎNCETAU. ACESTE "ARME DE FOC" NU ÎMPUȘCAU CU GLOANȚE CI DESCĂRCAU ENERGIE ÎN MULTE FORME ȘI CANTITĂȚI. UNELE DIN ELE ERAU CAPABILE SĂ UCIDĂ ORI SĂ DISTRUGĂ ÎN CAZ DE NEVOIE LA DISTANȚE DE MII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ALT DIFUZOR SE AUZI ACEEAȘI VOCE ASPRĂ ȘI ÎNCORDATĂ: \ PROBABIL AI LA DUMNEATA UN PISTOL DE LA ARSENALE. SPER CĂ-ȚI DAI SEAMA DE INUTILITATEA UNEI ASEMENEA ARME ÎN FAȚA UNEI BATERII CU O PUTERE DE NOUĂZECI DE MII DE CICLI. ARUNCĂ REVOLVERUL PRIN UȘĂ. HEDROCK, CARE NU PURTA ARME OBIȘNUITE, SPUSE: \ ARATĂ-MI! HEDROCK SE SUPUSE. DUPĂ UN RĂSTIMP DE TĂCERE, I SE SPUSE: ― E-n regulă, pășește înăuntru. FĂRĂ O VORBĂ, HEDROCK TRECU PRIN CELE DOUĂ UȘI INTERIOARE CARE SE ÎNCHISERĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nouăzeci de mii de cicli, dar nu destul de puternică încît Hedrock să nu observe fulgerul din pistolul lui Royan. După o clipă, suita evenimentelor apăru limpede. Triner manipulase tunul și-l îndreptase spre Hedrock, apoi se întorsese și-și scosese revolverul imperial pentru a-l ucide pe Royan. Dar acesta trăsese primul, cu un pistol defensiv de la Arsenale. Unde stătuse mai înainte Triner era acum un luciu care scînteia și se stingea imediat, în timp ce niște puternice pompe aspiratoare (declanșate automat de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
caută și-n cur, bă, neghiobilor, iar voi nu mai puteți de bine! Crucea mami voastre de dungați! Bă, handicapatule, ți-ai nenorocit copii! Fuge satul de tine ca de duh rău, spurcăciunea naibii, violator ordinar! Dacă aș avea un revolver, ți-aș zbura creierii pe pereți! Domnule portar, nu este adevărat, noi... Tacă-ți fleanca, prostănacule! Stai mult pe lângă pizdar și o să ajungi la fel! Nu ești primul căruia i-a întunecat mințile. Petru nu a vrut să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pic informația. — Cealaltă jumătate era pe jos. — Lovitura de țigară? — Așa se pare, domnule. — Te gândești la ce mă gândesc eu? Korsch dădu din cap: — Mă tem că da. Și mai e ceva. Deubel are în buzunarul de la haină un revolver cu șase focuri. El zice că e doar pentru cazul în care își pierde vreodată pistolul Walter. Un revolver ca ăsta folosește un glonț de aceeași mărime cu a celui care l-a ucis pe ceh. — Așa zice? Am din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gândesc eu? Korsch dădu din cap: — Mă tem că da. Și mai e ceva. Deubel are în buzunarul de la haină un revolver cu șase focuri. El zice că e doar pentru cazul în care își pierde vreodată pistolul Walter. Un revolver ca ăsta folosește un glonț de aceeași mărime cu a celui care l-a ucis pe ceh. — Așa zice? Am din ridicat din sprâncene. — Deubel a fost întotdeauna convins că, chiar dacă Bautz n-ar avea nici o legătură cu cazul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
birou. — Nu înainte să o fac eu, i-am zis, găsind în sfârșit dosarul lui Weisthor. Am închis cu zgomot sertarul. — Bun. Îl am. Acum putem să plecăm de aici. Eram pe cale de a duce mâna la clanță, când un revolver pătrunse pe ușă, urmat îndeaproape de Lanz Kindermann: Îmi spuneți și mie ce dracu’ se întâmplă aici? M-am tras înapoi: — Ei, ce surpriză plăcută, am spus. Tocmai vorbeam despre tine. Ne gândeam că ai fi putut să pleci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a nici unui departament, și nici nu stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar și în ziua când urc la el, îl găsesc acolo, dar nu pare ocupat cu treburile guvernului: curăță un revolver cu tambur. Surâde în barba nerasă, văzându-mă. Spune: — Ai venit, prin urmare, să cazi și tu în capcană, împreună cu noi. — Sau să-i prind pe alții în capcană, îi răspund. — Capcanele sunt plasate una într-alta și se închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un loc sigur ca acesta, la adăpost de orice amețeală... insist eu. — Amețeala există pretutindeni - și apucă revolverul pe care Valeriano l-a montat la loc, îl deschide, lipește ochiul de țeavă ca pentru a vedea mai bine dacă e perfect curățată, răsucește tamburul, încarcă un glonț, ridică trăgaciul, ațintește arma spre ochi, mișcând tamburul. Pare o fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
foarte departe, pe cealaltă parte a străzii, un cordon de agenți, paralel cu acela care îi împiedica să înainteze și în spatele căruia unii locuitori din cartier treceau repede încoace și încolo. Uitându-se bine au deslușit și niște agenți cu revolverele în mâini, ascunși după ușile imobilelor din fata casei. Toate obloanele acesteia erau închise. La etajul al doilea totuși, unul din obloane părea pe jumătate desprins. Tăcerea era totală pe stradă. Se auzeau doar frânturi de muzică răzbătând din centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al doilea totuși, unul din obloane părea pe jumătate desprins. Tăcerea era totală pe stradă. Se auzeau doar frânturi de muzică răzbătând din centrul orașului. La un moment dat, dintr-unul din imobilele din fața casei au răsunat două focuri de revolver și din oblonul scos din țâțâni au sărit așchii. Apoi a fost din nou tăcere. De departe, și după tumultul zilei, asta i se părea lui Rieux cam ireal. ― E fereastra lui Cottard, a spus deodată Grand, foarte neliniștit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cel din casă. Așteptăm o mașină cu cele necesare, pentru că trage asupra celor ce încearcă să intre pe ușa imobilului. A fost atins un agent. ― De ce a tras ? ― Nu se știe. Oamenii se distrau pe stradă. La primul foc de revolver, n-au înțeles. La al doilea, au început să țipe, unul a fost rănit și toată lumea a început să fugă. Un nebun, ce mai! În tăcerea restabilită, minutele păreau să se târască. Deodată, de cealaltă parte a străzii, au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
s-a răsturnat să-și clănțăne puricii. Agenții au fluierat de câteva ori să-l cheme. El a înălțat botul, apoi s-a hotărât să traverseze încet șoseaua, ca să miroasă bucata aceea de pânză. În aceeași clipă, un foc de revolver a pornit de la etajul al doilea și câinele s-a răsucit ca un ghem dând violent din labe pentru ca în cele din urmă să cadă pe o parte, scuturat de tresăriri lungi. Drept răspuns, cinci-șase detunări venite dinspre ușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Am auzit că îți cauți un soț. Vreau să-ți fie clar: Patrick nu va fi niciodată soțul altcuiva decât al meu. La sfârșitul zilei, cu mine-i însurat. A urmat o pauză, de parcă doamna Saxton și-ar fi reîncărcat revolverul cu muniție. Apoi continuă: —Șefa ta mi-e prietenă apropiată. Mai tot timpul mă vizitează la casa din Millbrook. Discutăm adeseori despre reducerile de personal. O slujbă ca a ta este extrem de precară, nu-i așa? Iată o mișcare inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
te pregăteai să-ți iei viața și te opui să ți-o iau eu? Da, dar nu-i totuna... Așa e, am auzit povestindu-se cazuri similare. Am auzit despre cineva care a ieșit într-o noapte înarmat cu un revolver și dispus să-și ia viața; au apărut niște hoți cu intenția de a-l jefui, l-au atacat, s-a apărat, l-a ucis pe unul dintre ei și, văzând că-și răscumpărase viața cu prețul vieții altuia, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reușesc Încă să pricep cum de va fi putut acest biet băiat, căruia i-am asigurat Îngrijirea chiar aici, la Istanbul, ale cărui mâini tremurau fără Încetare și păreau incapabile să ridice măcar o ceașcă de ceai, să țină un revolver, să tragă asupra șahului și să-l răpună dintr-un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui Adam”. La sediul anjuman-ului, patruzeci sau cincizeci de bărbați Îl Înconjurau pe Fazel, singurul care nu purta pușcă. Doar un revolver, un Mannlicher austriac, care părea să nu aibă altă Întrebuințare decât să-i arate fiecăruia poziția unde trebuia să ajungă. Fazel era calm, mai puțin neliniștit decât În ajun, calm așa cum poate să fie omul de acțiune atunci când se Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sunt inadecvate pentru a-i veni de hac unui singur animal uriaș? ― Îmi pare rău, căpitane. V-am împărtășit evaluarea situației așa cum o văd eu. Dorințele cele mai calde nu au cum să schimbe faptele. Un om înarmat cu un revolver poate, ziua, să urmărească un tigru cu câteva șanse de reușită. Inversați datele de bază, acum. Puneți-l pe acest om într-o junglă, noaptea, în plin necunoscut și toate aceste spaime primitive vor răbufni. În avantajul tigrului. ― Plutim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele reale. Nu, nici măcar somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce părea roasă de timp și de câteva molii, iar în mâna dreaptă ținea un revolver. În puțina lumină de care beneficiam, mi-am dat seama că are trăsături aspre, întărite de vreme și de o climă nu prea blândă. Se uită întâi la Vladimir, pe care-l salută cu un scurt înclinat al capului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
calm, iar cel din fața noastră nu părea impacientat. Deci nu a greșit drumul. Vechea mea deznădejde reveni și prin minte începeau să-mi mișune scenarii care din care mai diverse: cum că mă vor pune la perete, vor scoate amândoi revolverele și mă vor umple de gloanțe, scăpând astfel de un revoluționar... Puse o mâna pe peretele din dreapta sa și spuse: Averir! Ghorapi nazo'ral! O ușă din același lemn închis la culoare apăruse în fața noastră de parcă ar fi fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]