2,125 matches
-
că o anumită idee generală pe care o avea despre fața lui se dovedea acum brusc vetustă. Părul îi crescuse mai lung ca de obicei (nu fusese la frizer), iar la tâmple îi răsăriseră fire albe. În jurul ochilor îi apăruseră riduri. Avea o mină îngrijorată. Farmecul lui băiețesc se evaporase. Acum putea fi întrezărită masca lui de bătrân, așa cum arăta George la șaizeci sau la șaptezeci de ani, mai puțin grăsuliu, mai uscat, mai zbârcit. Zbârciturile începuseră să i se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de o carență interioară care se vrea convertită în edificare. În primele volume antologate, sentimentul religios este mai rarefiat, poetul e mai atașat de concretul laic, în care caută esențele, trandafirul de peste fire, trandafiri / ai iubirii de mamă ridicați dintre riduri ori eul poetului ca zeu, culoarea imaculării etc., simțind acea reverberație a durerii din orice dezastru astral. Stampe de suflet, dispersate de-a lungul cărții, exprimă frenezia eului visând să empatizeze cu lumea în echilibrul orei, iar o punte între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să știți că mint. Un singur lucru mă încurcă. Am încercat să-mi spun: "Nu exist". Și mi-am dat seama că exist. Vorbesc, deci exist. 29. Mi-am privit figura într-un geam. Am tresărit observând că am un rid adânc pe frunte care coboară pe lângă ochiul drept spre obraz. Când l-am căpătat? Asta mi-a adus aminte de o întîmplare care mă sâcâie acum. Cineva mi-a povestit odată despre un bărbat care și-a pierdut memoria în urma
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stupidă cu gemenii, ce m-a împins să mă dau drept atașat de legație și să debitez atâtea baliverne gratuite? Ciudat, chiar Mihaela mi-a mărturisit mai tîrziu: ― Cu tine mă simt alta, parcă am intrat într-o nouă existență. Rid, glumesc, fac nebunii, sânt fericită!... Găsise cuvintul care explica totul? Fără îndoială! ne simțeam fericiți! Mai mult decât atât, ne dădeam lucid seama de prezența fericirii, fapt care îi sporea prețul. Tineri și fericiți! Și această tinerețe și fericire ne
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
umori negre, devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
marea, abrutizarea luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr, marea n-are azi nici un rid. Stai lungit pe nisip și nu te mai gândești la nimic. Sau te azvârli în apă și singura preocupare e să urmărești ritmic brațul care se ridică în lumină, pentru a se afunda în apă, după o clipă, din nou
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o farmacie în Voila. Am vîndut-o și am plecat". Calculez, în gând, că Nick trebuie să aibă vreo opt, nouă, ani mai mult decât mine. Eu, în '47, abia încheiam al doilea an de studenție. E, însă, suplu, drept, fără riduri. Doar chelia îi trădează vârsta. "Mai știai englezește?" Nici o boabă. Cu toate că făcusem două clase de școală primară înainte de a pleca de aici. A trebuit s-o iau de la capăt". Soția lui e dintr-un alt sat făgărășan. Și, deși Nick
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
intensitate, o carte - un tezaur de învățăminte. Cu o nestăpânită emoție am închis cartea și mi-am îndreptat privirea cu admirație spre coperta cărții, spre portretul nonagenarului Alexandru Mânăstireanu. Parcă văd aievea un monument viu, cu fața brăzdată de adânci riduri - mărturie a existenței de aproape un veac - riduri, mărturie a unor suferințe, tristeți, dezamăgiri, împotrivire, luptă... În același timp, apare triumfător chipul iluminat de o aureolă strălucitoare care exprimă cutezanță, dârzenie, îndârjire, vigoare, speranță, demnitate, dragoste de viață, optimism, gândire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o nestăpânită emoție am închis cartea și mi-am îndreptat privirea cu admirație spre coperta cărții, spre portretul nonagenarului Alexandru Mânăstireanu. Parcă văd aievea un monument viu, cu fața brăzdată de adânci riduri - mărturie a existenței de aproape un veac - riduri, mărturie a unor suferințe, tristeți, dezamăgiri, împotrivire, luptă... În același timp, apare triumfător chipul iluminat de o aureolă strălucitoare care exprimă cutezanță, dârzenie, îndârjire, vigoare, speranță, demnitate, dragoste de viață, optimism, gândire pozitivă. Toate acestea te revigorează, te mobilizează, îți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oracole și mări. Seara, la șapte fix, intră pe ușă și, de fiecare dată, Julius îl asemuie cu un strigoi. În lumina lămpilor, care îl supără vizibil, Monseniorul pare mai scund și are o față de om bolnav, suferind, arătând, din pricina ridurilor, ca o stofă mototolită. E adus din spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
știa cum o cheamă și nici pe Nilda, care tocmai atunci apăru din nou cu copilul În brațe, strigînd că e copilul ei și-o să-i dea o educație aleasă și le arăta tuturor micul monstru. Juan Lucas se crispă, ridurile caracteristice ducelui de Windsor se desenară de o parte și de alta a ochilor. Julius spuse: uite, mămico, e copilul lui Nilda și Juan Lucas dispăru. În timp ce Susan se hotăra să le arate la toți puțină afecțiune pentru cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
volan, cu șapca pusă pe-o ureche și privind-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o cum vine, grăbește-te, draga mea, că sîntem așteptați, privind-o prin ochelarii de soare; lentilele aveau o culoare care se potrivea perfect cu fața lui bronzată și-i ascundeau ridurile ca o labă de gîscă cînd rîdea, tipicele riduri ale ducelui de Windsor, fiindcă unchiul Juan Lucas se apropia de cincizeci de ani, deși era proaspăt ca un măr și fața lui părea Întruchiparea visului tinereții fără bătrînețe și al vieții fără de moarte, din care infarctul era exclus complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se poartă Îngrozitor, Ernesto: nu știu cît mai are de gînd să stea de vorbă cu fata asta.“ De Altamira, care pe lîngă neurastenie mai avea o mulțime de manii, se simți Îmbătrînit deodată, obrazul stîng i se acoperi de riduri și Începu să-l urască pe Juan Lucas și pe toți invitații, fiindcă el la ora zece fix trebuia să-și scoată dantura falsă. „O să-și revină el. Susan, o să-și revină“, Îi spuse, Încercînd să se stăpînească și luînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
electric al pastilei și lumea se răsturnă iar cu dosul În sus, cu Monterrico cu tot. Îi trecu prin minte că trebuia să-și ia rămas-bun de la musafiri fără dantură, aveau să-l vadă cu fața scofîlcită și brăzdată de riduri și poimîine era duminică după-masă. Fu cît pe-aci să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înseamnă să... — Pot să iau lista, vă rog? Îl Întrerupse chelnerul, un neciopiit, fiindcă un chelner n-are voie să Întrerupă conversația clienților. Juan Lucas desenă un du-te dracului foarte fin cu o mișcare a mîinii și un nou rid pe față, chelnerul mulțumi Înainte de a se retrage. — Ce Înseamnă acvarium? Un loc unde sînt multe feluri de pești, darling, explică Susan, părînd foarte grijulie să-i dea o bună educație copilului ei și ca să-i dea peste nas lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
comic. El a fost toată viața mea, în ultimele șase luni. Dar a hotărât că eu n-am să mai fiu niciodată eu. Și după șase luni? Are dreptate. —O, tot tu ești, îți spun eu. Poate cu vreo câteva riduri în plus. Mottoul lui Robert: Nesimțitul sincer. Cu cât sinceritatea era mai brutală, cu atât mai bine. Se cunoștea pe sine de zece ori mai bine decât Daniel. Pentru el era aproape o satisfacție să recunoască ori de câte ori râvnea la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pare rău, Duncan, dar nu poate veni. Probabil că e răcită. — Nu-ți face griji. Ea îi adresă un zîmbet fugar și politicos. îl tulburau liniile încordate de la colțurile gurii ei. Dacă o să zîmbească prea des, îi va apărea un rid acolo peste zece sau doisprezece ani. Au ajuns tîrziu la film. Era cu scene de dragoste care îl făceau foarte conștient de prezența lui Marjory alături de el. Se aplecă spre ea, dar ea stătea atît de dreaptă și privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o chelneriță. în vreme ce mîncau, Marjory își ridică privirea îl văzu cum se uită la ea concentrat, și schiță un zîmbet forțat. El își aminti cînd zîmbetul acela i se păruse hidos. Acum i se părea frumos, și era sigur că ridul pe care îl săpa, o să arate și el la fel de frumos. — Duncan, îi spuse Marjory, nu te superi dacă... ei bine, dacă s-ar putea să te părăsesc mai devreme în după-amiaza asta. După o pauză, Thaw îi răspunse sec: — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu mai fumă și nici n-o mai chemă pe Agnes, rămînînd perfect nemișcat. Ridurile adînci săpate de experiență i se ștergeau de pe față; cu fiecare zi care trecea, semăna tot mai mult cu un tînăr, deși ochii lui se uitau în direcții opuse, iar cu jumătate de gură rînjea și cealaltă era strîns închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de a măsura timpul. Poate că primarul e în criptă, o să mă duc să văd. Ritchie-Smollet plecă printr-o ușă din colț. Grant și Lanark se uitară lung unul la celălalt. Grant părea să aibă treizeci de ani, deși avea riduri adînci, verticale, în obraji și pe frunte. Părul scurt și țepos îi era pieptănat cu grijă, și era îmbrăcat într-un costum albastru curat și o cravată roșie. — Te cunosc, zise el. Cînd eram tînăr, bîntuiai pe la Elite, cu șleahta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niște speriați, grijulii, care se gândesc de două ori înainte de a face un pas și apoi se opresc". Înduioșată de propria-i soartă, se rugă zeilor săi intimi: "Dați-mi într-o bună zi o glumă ca să mă faceți să rid și un bărbat care să poată conduce treburile statului și care, pe deasupra, să mă și amuze. Ah, de-ar fi aici Del". Se încruntă supărată de calea pe care îi porniseră gândurile. Vărul ei, Prințul Del Curtin, dezaprobase atacul împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
stând la umbra unui salcâm. Pomul era prea tânăr, soarele răzbătea printre crengi și îi toropea. Unul dintre bărbați își ridică șapca de pe claia de păr asudat și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata cum înduri să trăiești aici? Pare că e capătul lumii. Omar nu găsi că ar fi trebuit să răspundă. Se uită pe deasupra lanului, ca și cum el ar fi fost așteptat să facă măsurătorile. — Toate astea au să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prima privire ți se pare imatură, insuficient pregătită pentru viață, îți vine s-o mângâi pe creștet, s-o întrebi cum se simte păpușa bolnavă și în același timp îți dau lacrimile pentru că nu te poți împiedica să-i vezi ridurile și părul alb. Ai impresia că apetiturile nu i-au evoluat. Le păstrează undeva, într-o cofetărie sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]