165,466 matches
-
la semnat.” Există momente În viață când o voință mai puternică decât a noastră ne determină să luăm unele hotărâri care ne vor schimbă radical cursul existenței. Așa s-a Întâmplat În acel moment când slt. Theodor Lisaniuc s-a ridicat de la masă și apropiindu se de lt. Florian Buchiu i-a spus : “Te rog lasă-mă să zbor În locul tău la Craiova unde locuiesc, deoarece soția mea a născut acum câteva zile un băiat și aș vrea să-i Îmbrățișez
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
de diplomație. Spiritul luptător prevalează asupra Înmlădierilor sensibilității. O conduită nespecific româneasca a acestui mare și fervent român” (Întrezăriri - Itinerarii Istorice și Metaistorice, vol. I, București, 2010, p. 253). L-am mai vizitat o dată pe Bartolomeu Anania la Nicula, unde ridicase pe colina de deasupra Mânăstirii o casă culturală În care Își instalase biblioteca, inclusiv ceea ce era legat de atelierul traducerii Bibliei pe care și-l organizase cândva la Cluj. Cred că și datorită survenirii unor dificultăți la articulațiile degetelor nu
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
meditației - care la el nu era despărțită de acțiune - o adiere de sihăstrie, nelipsită de unele, parcă, aspre Îngândurări. Ne-am despărțit cu ochii spre viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut cu mâna din balconul În spatele căruia se ridică, tăcut, dealul. Bartolomeu Anania iubea România și pământul românesc cu intensitate poetic-vizionară care Îmi amintește de cea pe care am Întâlnit-o la marele pribeag român care a fost Vintilă Horia. Îmi amintesc și de dedicația pe care mi-a
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
fiecare zi în altă parte de atâta purtat. ea încerca să-si ascundă trupul gândurile firul de păianjen ce pornea din inimă și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna infirmă. acum se ridicase în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar hăul și pustia. - mașina frânase brusc spaima ei preț de-o clipă aceeași spaimă ani de-a rândul că avea să-l piardă - acum se
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar hăul și pustia. - mașina frânase brusc spaima ei preț de-o clipă aceeași spaimă ani de-a rândul că avea să-l piardă - acum se ridicase în sfârșit și plecase ca un copil cu cheia de gât să caute hăul și pustia în spatele altei porți. ea stătea dreaptă ca un felinar în plină alarmă noaptea îi cădea pe piele ca un giulgiu cu monogramă - să fi
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
toate frunzele nările-mi freamătă ca la apropierea zăpezii marele vapor alb s-a desprins de țărm nimeni nu-mi face vreun semn. nici în seara asta n-am să uit dar nici nu-mi amintesc destul de limpede ca să mă ridic. nici în noaptea asta n-am să dorm dar încă o dată nicăieri n-am să pornesc. în tâmple îmi zvâcnesc minutare bolnave pândind eliberarea exploziei sub umărul stâng carnea străină pulsează în silă. dus-întors el era puțin nord puțin sud
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
cât de repede s-a dus dracului ascunzându-se sub bolovani dimineața are muchii tăioase noaptea are muchii tăioase visul are muchii tăioase să te-ntorci în răscrucea de unde aurie se vedea vârsta de-acum e timpul să pornești să ridici lespedea sub care fără glas vorbesc mii de chipuri ce-ți seamănă prea bine lacătele sunt ruginite și grele nu te ostenești inima are muchii tăioase răsucite înăuntru suporți în palmă poemul e o literă oblică sfârtecând linia vieții
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
în zeci de schije, ca niște adevărate bombe! Între două "explozii" Iani scotea capul, îmi striga să încetez și mă amenința cu pumnul. De unde și cum se născuse în mine acea îndârjire? Și... Chiar în clipa în care Iani a ridicat capul, proiectilul azvârlit de mine s-a spart de stâncă și un sfert de cărămidă l-a lovit în creștet. Un țipăt strident și... Am coborât în fugă să văd ce i s-a întâmplat. Era amețit. Sângele i se
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
din cer Din lume în lume Pentru a crea un pământ fără abis Ce însumă toate abisurile. * Am scris poemul dar de ce l-am scris încă, De ce l-am făcut podoabă Unei săli de sărbătoare pustie în care nimeni nu ridică potirul Pentru a ura noroc soarelui și lunii De pe umerii miresei? Am visat din nou că țineam între palme obrajii Unei femei cristaline. Repede spulberarea mi-a curs printre degete Luând drumul aceluiași nisip îmbrăcat în umbre ce au crezut
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Sankt-Wolfgang (Austria), în centrul lucrărilor și al dezbaterilor a fost promovată poetica și studiile comparate. În prezența somităților D. Tzijevski, N. Nilsson, R. Wellek, acest lucru a fost inițiat pe atunci de tinerii cercetători Rudolf Neuhauser, Wolf Schmid și subsemnatul; ridicînd această problemă în cadrul dezbaterilor, am militat pentru prioritatea poeticii față de problema Dardanelelor sau a cristologiei. De-a lungul deceniilor, această orientare a cercetărilor a fost promovată de G. Fridlender, J. Catteau, M. Jones, R-L. Jakson, R. Belknap, G.Kietsaa
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
Referitor la Întrebarea a doua - Încă nu mă pot pronunța. Se poate spera că (nu știu cum să evit cacofonia) „CULTURA BATE CRIZA”. Sperare humanum est! <endnotelist>* Când am scris rândurile de mai sus, profesorul Claudiu Mătasa era În viață. S-a ridicat spre Ceruri pe 24 Aprilie a.c. Să-i fie Îngerii aproape! </endnotelist>
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
frig. O pasăre cade pe ape și nu e nimenea pe-aproape ca să mă vaiet și să strig că moartea trece de prosoape și sare dincolo de dig. E primăvară și e frig. O pasăre cade pe ape. Și nimeni nu ridică zid și timpul nu ne mai încape. Cu-o mână ne închide pleoape, cu alta ne aruncă-n vid. E primăvară și e frig... Câtă vreme Câtă vreme mai păstrăm în noi vechi icoane, țara de sămânță, mai sperăm că
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
de o specială factură, în care liricul și comicul fuzionează surprinzător. Urmează seria de romane: Tatăl minciunii, Lupii urcă la cer, Regina străzii, care toate au apărut după plecarea din țară a autoarei. Le avem azi și în versiune românească. Ridicate pe suport biografic, aceste romane refac punțile cu lumea lăsată în urmă de autoare, evocată și în poeziile de început. Este lumea bucureșteană a periferiilor, pasionată, vitală, patetică, uneori crudă, alteori sordidă. Relieful fantastic al întâmplărilor aduce sugestia că există
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
fel de pompă (Crețu s-a Întors cu fața spre mine dând aprobator din cap, ca și: până acum e bine.) care Împinge sângele În artere (Crețu, optimist, da aprobator din cap,) ce sunt un fel de pompițe (Crețu a ridicat surprins din sprâncene) apoi În vene, care sunt un fel de pompuțe (Crețu a făcut ochii mari dar nu a avut timp să reacționeze, că am continuat) și În fine În vinișoare, care sunt un fel de pompulețe! Am spus
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
-ntoarce spre clasă făcând cu ochiul, ceea ce era semnalul de plecare. Ce culoare e asta mâ? continuă Crețu, Îndreptând amenințător vârful prăjinii spre Petrică Monea, care după ce că era scundac, se făcuse și mai mic știind ce Îl așteaptă. Petrică se ridică, În trecere uitându-se spre clasă, a: vai de pielea mea: Grena, domne profesor. Grena... inimă grena... și jap Petrică precaut, s-a aplecat sub bancă, Încasând Vasilescu lovitura. Crețu, Începând să se inerveze de-abinele, Îndreaptă nuiaua spre Diaconu Vasile
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
său Nelu, care de când Începuse mascarada se foia În bancă de nu-și mai găsea locul. Crețu abia a putut rosti Întrebarea căci Începuse să-i joace bărbia de furie, Ce culoare e asta mâ? La care Nelu, s-a ridicat anevoie din bancă, s-a Întors spre noi trântindu-printre dinți: Luava-r Dracu. Apoi, cu mutra cea mai senină din lume, privindu l drept În ochi pe taică-său, răspunde: Bej Pal. La care toată clasa am Încremenit, căci nu ne
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
rămăsese acelaș băiat modest, delicat ca o fetiță și cu veșnicul lui zâmbet bonom) fiind de fapt copia fidelă a surorii sale. O adevărată doamnă. Slăbuță, fină, delicată, Înăltuță, cu o voce caldă, o femeie care nu cred că a ridicat vreodată tonul la cineva. Avea să se mărite cu Reiner, profesorul de germană, la fel un om fin și delicat. Noi În nici-un caz nu o puteam vedea pe domnișoara Puchiu făcând dragoste cu un bărbat, mângâindu-l și Îmbrățișându
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
viață arzândă. Cine să recunoască acest genocid inventat de Poet? Cine se mai Înfrigurează la dulcea vipie În așteptare? Nedefinitul aripi plăsmuiește! Șindrilă despuiată și amară de-o cucuvea În somn! Bucurie a copiilor de chihlimbar, viilor, morților dinspre vaduri, ridicați privirea spre mine! Veni-va un Moș Niculae, cel cu banul de aur În ghete, și-n semn de ispită toiagul iubirii va lăsa În dar! Vom ști atunci, În dezordinea armonioasă a inimii noastre dacă am iubit suficient de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
când frigul smulge mari hălci din noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
manual partea mobilă și dispozitivul de presare -alege dispozitivul de tăiere, le fixează și le asigura în camera de tăiere -alimentează la curent elecric mașină -alimentează cu produs -coboară maneta și pornește mașină mașină se oprește când se maneta se ridică, coborârea ei repornește mașină -cand alimentează cu produs în gură de alimentare circulară, se utilizează pistonul pentru presare -pentru oprirea mașinii se apase butonul în poziția 0 -la terminarea operației deconectează de la priză -demontează sistemul de tăiere și igienizează -respectă
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
buza galeriei răscolite. Sincer să fiu mă cam Încerca un sentiment de panică, la gândul că aș fi fost atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama strânsă În pumnul mâinii drepte așteptând. Adăstând o clipă, proprietarul antenelor se ridică și mai sus, scoțând la iveală un cap lunguieț, aplatizat, cu un diametru de peste zece centimetri, ce se rotea ușor Într-o parte și alta de parcă ar fi vrut să se convingă că nu-l păștea nici o primejdie. Joo se
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
pentru a-mi amprenta lucrarea. Un fascicol luminiscent ioniza abia perceptibil. Îl apropia cu Încetineala specifică ființei echilibrate din fața mea. Pecetea fototermică se așternea cuminte pe fiecare coală din lucrare. Apoi mi-a Întins lucrarea fără nici un cuvânt. S-a ridicat cu greutate și a Început să-și maseze sacrumul obosit de cât șezuse pe scaunul căptușit. Nu-mi mai trebuie! i-am zis deodată. O las lui Joo. Pentru unii ca el poate să mai fie de vreun folos. Bătrânul
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
nu-mi mai sunt de folos în zilele de cărbune vom trece prin a zorilor catapeteasmă fi-vom un nume cuie și sânge-or cădea pe pământ jarul sfârșirii va-ncolți în Cuvânt Pândă în flăcări o strajă lirică se ridică deasupra jarului mare cât ograda scânteiele în drumul lor funerar au aprins veștile ploioase au înzăpezit umblătoare pustiuri tot mai clar văd chipul unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a cărei năruiri se ridică semnul care va să fie? de-a stânga și de-a dreapta curg fluvii de iertare de-a dusul și întorsul timpul își înscrie eliberarea de opreliști
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]