5,555 matches
-
multă vreme o puternică comunitate de rit sefard, a luat ființă și o obște de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de rit occidental”. După ce la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
de evrei reformiști care în anul 1900 a adoptat numele de Comunitatea israelită de rit occidental. Și la Constanța, în anul 1896, alături de vechea comunitate de rit sefard, s-a alcătuit o obște care s-a intitulat mai târziu „de rit occidental”. După ce la 17 mai 1921 rabinul dr Iacob Itzhak Niemirower, care condusese din 1911 viața religioasă a comunității sefarde din capitală, a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale din București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
a fost ales ca șef rabin al comunității evreiești generale din București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia și a obștii sefarde. Deoarece evreii spanioli nu au acceptat ideea unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
București, el a propus cooptarea în cadrul acesteia și a obștii sefarde. Deoarece evreii spanioli nu au acceptat ideea unificării, comunitatea generală de sub conducerea dr Niemirower a fost denumită de „rit occidental”. Acceptiunea mai târzie și mai răspandită a termenului de rit occidental a fost ceea care a pus în evidență contrastul sinagogilor și comunităților modernizatoare sau reformiste în raport cu obștile și casele de rugăciuni tradiționaliste hasidice sau de mitnagdim (oponenți ai hasidismului) care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
care erau răspândite mai cu seamă în Moldova, dar care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe” În denumirea congregației Templului Coral din Bucuresti (1876) ritul occidental a primit mai ales acest înțeles - de rit modern, asemănător cu cel al multor colectivități evreiești din Occident: Franța, Anglia, Austria, Germania etc. Autoritătile României unificate după 1918 au făcut presiuni asupra minorității evreiești ,devenită și mai importantă din
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
care și-au făcut apariția și în Muntenia, și care dupa apariția curentelor iudaice reformatoare în Europa, au început să fie denumite „ortodoxe” În denumirea congregației Templului Coral din Bucuresti (1876) ritul occidental a primit mai ales acest înțeles - de rit modern, asemănător cu cel al multor colectivități evreiești din Occident: Franța, Anglia, Austria, Germania etc. Autoritătile României unificate după 1918 au făcut presiuni asupra minorității evreiești ,devenită și mai importantă din punct de vedere demografic și, în sfârșit beneficiară de
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
drepturi cetățenești, să se organizeze sub un singur acoperiș, într-un for unic care să o reprezinte în fața statului. În 16 februarie 1936 a luat ființă Federația Uniunilor Comunităților Evreiești din România. În cadrul ei au găsit reprezentare organizația comunităților de „rit occidental”, precum și comunitățile mai tradiționaliste denumite „ortodoxe” sau „așkenazite” După unirea Transilvaniei și Banatului la România în anul 1918, s-a constituit în anii 1920 și "Uniunea Comunităților de rit occidental din Ardeal și Banat" (în limba maghiară -"Erdély-Bánáti Nyugati
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
din România. În cadrul ei au găsit reprezentare organizația comunităților de „rit occidental”, precum și comunitățile mai tradiționaliste denumite „ortodoxe” sau „așkenazite” După unirea Transilvaniei și Banatului la România în anul 1918, s-a constituit în anii 1920 și "Uniunea Comunităților de rit occidental din Ardeal și Banat" (în limba maghiară -"Erdély-Bánáti Nyugati Szertartású Izraelita Hitközségek Szövetség"). Organizația aceasta, de comunități evreiești moderne, care în marea lor majoritate, fuseseră, înainte de 1918, vorbitoare de limbă maghiară, cuprindea atât comunitățile neologe cât și marea majoritatea
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
maghiar si nu evreilor din Regat. La recensământul din 1921 comunitățile neologe (la nr. 23) și status quo ante (la nr. 8) numărau 46 000 evrei. Iudaismul neolog și status quo ante din Ardeal și Banat și iudaismul modernizat „de rit occidental” din Regat aveau anumite caracteristici comune legate de influența Haskalei, de procesul de aculturație și emancipare al evreilor europeni în secolele al XVIII-lea- al XIX-lea. Schimbările și reformele în practica iudaismului fuseseră mai extremiste în rândul evreilor germani
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
evreilor europeni în secolele al XVIII-lea- al XIX-lea. Schimbările și reformele în practica iudaismului fuseseră mai extremiste în rândul evreilor germani și într-o perioadă în comunitatea din Pesta din Ungaria. În prima jumătate a secolului al XX-lea ritul denumit „occidental” a început să caracterizeze serviciul divin din majoritatea marilor sinagogi din orașele mari ale României. În recensământul din 1940 regimul din România a clasificat comunitățile evreiești după apartenența la curente și rituri. Regimul fascist-militar antonescian a desființat Federația
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
jumătate a secolului al XX-lea ritul denumit „occidental” a început să caracterizeze serviciul divin din majoritatea marilor sinagogi din orașele mari ale României. În recensământul din 1940 regimul din România a clasificat comunitățile evreiești după apartenența la curente și rituri. Regimul fascist-militar antonescian a desființat Federația Uniunilor Comunităților Evreiești și a înlocuit-o cu un organ numit Centrala Evreilor, care era menit să-l ajute în aplicarea politicii sale antisemite. Dupa eliberarea de sub regimul fascist si întoarcerea armelor României împotriva
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
pe baza legii cultelor din 1928. În cadrul Federației și-au reluat activitatea Uniunile componente autonome: Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat, Biroul Central Israelit Ortodox din Ardeal și Banat, Uniunea Comunităților Evreiești din Bucovina de sud, Uniunea Comunitătilor Evreiești de rit occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica oficială a devenit antioccidentală, ostilă puterilor democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
reluat activitatea Uniunile componente autonome: Uniunea Comunităților Evreiești din Vechiul Regat, Biroul Central Israelit Ortodox din Ardeal și Banat, Uniunea Comunităților Evreiești din Bucovina de sud, Uniunea Comunitătilor Evreiești de rit occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica oficială a devenit antioccidentală, ostilă puterilor democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de rit occidental atât de către comunitățile evreiești, cât și de noile
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
occidental din Transilvania și Banat, Uniunea Comunităților Israelite de rit spaniol. Sub noua putere ocupantă sovietică și după acapararea puterii de către comuniști, politica oficială a devenit antioccidentală, ostilă puterilor democratice din vest. În aceste împrejurări, s-a abandonat denumirea de rit occidental atât de către comunitățile evreiești, cât și de noile autorități. În 11 august 1949 comunitățile evreiești au fost reorganizate de noul regim în cadrul Federației Comunităților evreiești și a cultului mozaic. Potrivit cu voința autorităților comuniste de a ține mai bine sub
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
au decis la 22 septembrie 1948 desființarea societății de servicii funebre Sacra (Hevra Kadisha) precum și Uniunea Templelor și Sinagogilor. Conducerea religioasă a Federației comunităților , ca în vremurile monarhiei, a fost pusă sub conducerea unui șef rabin ortodox modern din tendința ritului „mainstream”, central al cultului mozaic din România, funcția fiind asumată de dr Moses Rosen.Sub auspiciile Șefului rabin și ale Federației comunităților au existat o secție „ortodoxă” destinată a se îngriji de nevoile obștilor tradiționaliste, și o secție sefardă. De
Ritul occidental (evrei) () [Corola-website/Science/315995_a_317324]
-
suveranitate se întinde asupra tuturor lojilor masonice din lume acordându-le sau nu „regularitate”. Această Mare Lojă va păstra de la vechea Francmasonerie operativă parolele, semnele și simbolismul, pe care le va dezvolta după modelul societăților secrete din antichitate, va reorganiza riturile și va adopta idealul roziancian al eliberării omului prin cultură (deviza Francmasoneriei speculative fiind: „un mason liber într-o lojă liberă"). Cu toate că începuturile au fost modeste, Marea Lojă a Angliei va căpăta în curând o importanță considerabilă, fiind și astăzi
Lojă masonică () [Corola-website/Science/325732_a_327061]
-
atragă de partea sa vechile structuri ale monarhiei longobarde, a fost nevoie să se bazeze pe romani, adică pe supușii non-longobarzi. Aceste inovații, alături de atitudinile sale pro-latine (printre altele, Ratchis s-a căsătorit cu o romană, Tassia, și a adoptat ritul roman, ca și titulatura de "princeps" în locul celei tradiționale de "rex Langobardorum"), l-au îndepărtat de baza puterii sale. Căutând să schimbe aceastp stare de lucruri și să abată atenția supușilor, Ratchis a atacat prin surprindere orașele din Pentapolis. Cu
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
deosebi creștinii ortodocși față de cei greco-catolici în Ardeal. Noțiunea de "Biserică Ortodoxă" a apărut o dată cu autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 1925. În anii 1950, " La Prière des Églises de rite byzantin" deosebește Bisericile autointitulate ortodoxe cu noțiunea de "Biserici de rit bizantin". Or în 1950 apare în Franța o Biserică Ortodoxă de rit galic. Callistos Ware inaugurează expresia "Biserica celor șapte concilii". Creștinismul ortodox a apărut ca ramură a creștinismului în urma Marii Schisme (1054). Ramura estică a adoptat termenul de ortodoxism
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
a apărut o dată cu autocefalia Bisericii Ortodoxe Române în 1925. În anii 1950, " La Prière des Églises de rite byzantin" deosebește Bisericile autointitulate ortodoxe cu noțiunea de "Biserici de rit bizantin". Or în 1950 apare în Franța o Biserică Ortodoxă de rit galic. Callistos Ware inaugurează expresia "Biserica celor șapte concilii". Creștinismul ortodox a apărut ca ramură a creștinismului în urma Marii Schisme (1054). Ramura estică a adoptat termenul de ortodoxism (dreaptă credință), în timp ce ramura apuseană a preferat să folosească termenul de catolic
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
vase, care descoperă nu doar compasul, peria multiplă și roata rapidă, ci un nou mod de a construi decoruri abstracte și ordonate geometric, mai impersonale în simplitatea lor severă, mai aproape de transformările de mentalitate pe care le atestă tranziția de la riturile de inhumație la cele de incinerație. Dispariția din legendă a regilor, mediatori între colectivitățile umane și marea ordine cosmică marchează o ruptură între universul uman și lumea zeilor și o conștiință mai acută a fragilității și vremelniciei destinului omenesc. În
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
o cincime din Geneză, o parte substranțială din Exod și Numeri și aproape tot Leviticul. Se estimează că sursa preoțească ar fi fost creată cca 600-400 î.e.c. Sursa preoțească îl prezintă pe Yahweh ca pe o zeitate interesată în rituri. Legământul de circumcizie, legile cu privire la alimentație și accentul pe construirea Tabernaculului conform modelului divin sunt atribuite sursei preoțești.
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
Meier, Gabriel, "Sts. Cyprian and Justina", The Catholic Encyclopedia, Vol. 4, New York, Robert Appleton Company, 1908), la porunca împăratului Dioclețian, (284-311), nu vreunul din cei doi "Claudiu" ai secolului al treilea, în cea răsăriteană, pe 2 octombrie 268 (15 octombrie, rit vechi), iar conform altor apologeți, la sfârșitul veacului al treilea. Toate sursele indică însă aceeași locație, Nicomedia, în prezent orașul İzmit din Turcia. Deși au fost contemporani, nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
contemporani, nu trebuie confundat cu Thascius Caecilius Cyprianus, episcopul Cartaginei, martirizat în circumstanțe similare, la 14 septembrie 258. "Sfântul Ciprian" poate fi întâlnit și în lumea vorbitoare de spaniolă și portugheză, prin contaminare cu galiciana, drept "San Cibrao". Sărbătorit în ritul latin încă din secolul al treisprezecelea, a fost înlăturat din calendarul romano-catolic al sfinților, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidențe istorice. Numele lor au fost înlăturate și din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
funcționare printr-un tratat anterior cuceririi Constantinopol-ului, tratat survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru neimplicarea acestora în ajutorarea bizantinilor asediați. La începuturile puterii otomane s-au aciuit sub aripa Patriarhatului Ecumenic Ortodox o serie de rituri creștine răsăritene. Ulterior toate celelalte forme de rit crștin și-au obținut dreptul de a exista independent în capitala sultanilor, unele chiar prin tratate sau convenții inerstatale. Credința mozaică s-a bucurat totdeauna de toleranță în țările islamice, deci și
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
survenit între sultan și locuitorii creștini, majoritar genovezi, ca răsplată pentru neimplicarea acestora în ajutorarea bizantinilor asediați. La începuturile puterii otomane s-au aciuit sub aripa Patriarhatului Ecumenic Ortodox o serie de rituri creștine răsăritene. Ulterior toate celelalte forme de rit crștin și-au obținut dreptul de a exista independent în capitala sultanilor, unele chiar prin tratate sau convenții inerstatale. Credința mozaică s-a bucurat totdeauna de toleranță în țările islamice, deci și în capitala otomană cea nouă. In istoria de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]