KorAP: Find »[drukola/base=robot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...212 >

5,291 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

Gettei 2 că, având în vedere nuanța aproape umanizată, trandafirie a culorii picioarelor ei, poate trece să se-ntindă oleacă unde-o dori, când deodată avertizorul „Popov-Mitsubishi” pentru semnale recepționate din spațiu începu să pâlpâie violent. — Ce să fie? zise robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4. N-a mai pâlpâit așa de pe vremea dării în funcțiune, când, dacă mai țineți minte, s-a și defectat. Își puse căștile adiacente la ureche și ascultă. — Ei, ce-i? făcu Felix S 23. — Aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
chestie! spuse comandantul Felix S 23. Cine s-ar fi așteptat?! Tocmai rapița. Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în sfârșit peste „Veac Nou”, satelitul pe care-l căutau de-atâta vreme, însenină, cum s-ar zice, frunțile roboților, deși știau că va fi greu pentru ei să-l ia de la coada cometei Halley. Se gândeau apoi ce să raporteze pe Pământ în legătură cu rapița. Că rapița creștea într-o asemenea măsură pe „Veac Nou” nu părea la prima vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Cine adusese rapiță pe „Veac Nou” și în ce scop? De ce nu s-a sesizat imediat că rapița se dezvoltă fără precedent în detrimentul altor culturi? Cine și ce se ascunde îndărătul rapiței? Cu aceste și cu alte întrebări în cap, roboții băgară de seamă abia în ultimul moment că de nava lor se apropiase un vehicul ciudat, mic și cam damblagit, cum își dădură seama după păcăniturile pe care le scotea prin eșapament. Înainte de-a apuca să lanseze somația obligatorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine-i? întrebă comandantul Felix S 23. — De la Cooperativa „Prestarea”. Am autorizație, se auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți jaluzele? întrebă vocea. Roboții se uitară unii la alții. — Ce să dorim? făcu Getta 2. — Jaluzele, doamnă, săru-mâna, zise vocea. Ieftine și garantate. Doi poli la metru, tragi de ele și-ți intră lumina-n casă. — Nu dorim! zise tare Felix S 23. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
răspunse Felix. Suntem o navă de cercetare. — Fi-v-ar cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o navă, nici o veste măcar! — Dar de ce atâta grabă? — Cum de ce? răspunse paznicul. Dacă le culeg și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
crească în pădure, printre copaci, până vine „Transcom”-ul. — Care pădure? Care copaci? făcu paznicul. — Dar ăștia ce-s? zise Getta 2, arătând spre trunchiurile groase ce creșteau înalte, îngrămădite, dincolo de tonetă. — Astea? făcu paznicul. Ce să fie? Sunt ciuperci! Roboții se uitară mai bine și văzură cu uimire că, într-adevăr, ceea ce păreau a fi copaci erau ciuperci uriașe, cu cupola sus de tot, la vreo 30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
nu-s bune, că fac viermi. Și totul din cauza „Transcom”-ului. Anul trecut am pățit la fel cu pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Episodul 43 Cosmic School (II) Coborâră din turn și-o luară pe una dintre aleile principale ale vastului așezământ școlar, frumos străjuită de o parte și de alta cu panouri și afișe cu maxime, îndemnuri, apeluri, memento mori-uri etc. Roboții noștri citiră câteva în treacăt: „Nu uitați: 4 273 ori 391 fac 3 211 963!”, „Feriți raza de acțiune a macaralei!”’, „Un pas mic pentru om e un pas înainte pentru omenire”, „Adunând mai mulți meteoriți, sporiți fondul de pietriș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
neptunienilor, saturnienilor și chiar ale celor doi morocănoși elevi plutonieni, singurii pe care - după cum le spusese pedagogul - îi posedă școala. În mijlocul curții stătea înfipt un catarg în jurul căruia erau strânși vreo treizeci de elevi uitându-se în sus. Priviră și roboții tereștri într-acolo și văzură trei indivizi stând atârnați într-un fel de hamuri de trei brațe metalice ce se roteau în vârful catargului. În timp ce se învârteau cu viteză mică, încercau să păstreze cât mai mult în aer o minge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
brațe metalice ce se roteau în vârful catargului. În timp ce se învârteau cu viteză mică, încercau să păstreze cât mai mult în aer o minge de volei, pasând-o unul la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate. Intrară apoi în clădire, pe un coridor curat, luminos, proaspăt dat cu petrosin. Pe lângă pereți, pe piedestaluri de granit, se înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-un imens mozaic înfățișând Experimentul Philadelphia. Dintre busturile jupiteriene, roboții noștri le recunoscură pe cel al lui Restros S, primul extraterestru capturat viu în 1993 lângă Detroit (Michigan), și pe cel al lui Marlin Si, care inventase alimentația cu rază lungă de acțiune. Partea marțiană avea câteva ilustrate cu zonele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
este că toți părinții au înțeles ideea. La catedră stătea un robot-profesor, urmărind preocupat dârele lucioase pe care le lăsa pe suprafața cristalină un melc. La vederea pedagogului, profesorul-robot sări în picioare și strigă „Drepți”. Elevele țâșniră în poziția sus-amintită. Roboții noștri observară că elevele nu stăteau în bănci, ci în grupuri, în jurul unor mese însemnate cu litere și cifre: C 3, B 7, T 2 etc. Cu surprindere mai văzură că în sala de clasă atârnau într-un colț scutece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3, unde o ochelaristă saturniană arăta ceva pe o foaie de hârtie unui grup de pământence. — Ecuațiile teoriei sistemului binar Herculis, răspunse profesorul robot. — Am constatat - spuse pedagogul cu glas scăzut - că, de regulă, elevele extraterestre sunt excepționale la matematică, fizică, la ruletă, la toate materiile realiste; în schimb, ele sunt bâtă la gătit, la croșetat, la flirt, la gospodărie în general. Ale noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
doici neptuniene și două cercetătoare pământene în geometrie plană. N-a fost ușor nici într-o parte, nici într-alta. Episodul 43' Cosmic School (III) Mai vizitară alte câteva clase din cursul superior de liceu și câteva amfiteatre studențești unde roboților tereștri li se explică principiul notării din școală: pentru același răspuns oral sau scris, se dădeau două note: una a profesorului - desigur, supusă subiectivismului, și alta a computerului care răspundea de profesor. Dacă între cele două note obținute de elev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
zeci de televizoare. Pe ecranul fiecăruia apărea o altă imagine. — Nu vă deranjați - spuse pedagogul către inspectorul care vru să se ridice în picioare -, continuați-vă munca. Prin acest sistem de televiziune cu circuit închis - continuă el să le explice roboților tereștri - se urmărește activitatea zilnică a unui profesor. Fiecare inspector are o asemenea încăpere de studiu. Ia să vedem, dumneavoastră de cine răspundeți? De profesorul de literatură de la clasa a VIII-a, răspunse inspectorul. — Unde se află acum? întrebă pedagogul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-l privește, cam același lucru se pare că l-a trăit și Kudașvili. Acestea sunt reacțiile tipice suportate de cosmonauți la trecerea prin zona „Robertson-Kadașvili”. Nu le-am fi pomenit dacă, în drumul lor în căutarea satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava interplanetară „Bourul” n-ar fi trecut milimetric pe lângă un astfel de spațiu. Am fi fost foarte curioși să vedem reacțiile lor, ale unor roboți, într-o astfel de încercare. Dar n-a fost să fie așa... Episodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
am fi pomenit dacă, în drumul lor în căutarea satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava interplanetară „Bourul” n-ar fi trecut milimetric pe lângă un astfel de spațiu. Am fi fost foarte curioși să vedem reacțiile lor, ale unor roboți, într-o astfel de încercare. Dar n-a fost să fie așa... Episodul 45 O stație pilot Cam la două săptămâni de când îl lăsaseră pe micul Benga să guste binefacerile sistemului de învățământ de la Cosmic School, roboții tereștri însoțiți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
lor, ale unor roboți, într-o astfel de încercare. Dar n-a fost să fie așa... Episodul 45 O stație pilot Cam la două săptămâni de când îl lăsaseră pe micul Benga să guste binefacerile sistemului de învățământ de la Cosmic School, roboții tereștri însoțiți de Getta 2 avură în sfârșit bucuria, după luni întregi de colindare prin spațiu, după ce nu luaseră contact decât cu persoane străine, vag ostile și clar ironice, să întâlnească și pe cineva de-acasă, de la Drăgănești-Vlașca. Era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
și clar ironice, să întâlnească și pe cineva de-acasă, de la Drăgănești-Vlașca. Era o uriașă stație pilot de creștere a porcinelor în spațiu, unică în felul ei, ce se întorcea pe Terra cu prima tranșă de porci îngrășați, maturi, și roboții noștri erau curioși să știe cum evoluaseră lucrurile de când „Andromeda Roșie” (așa se numea stația) decolase cu sute de purcei abia înțărcați spre necunoscut. Era, evident, un experiment în care se puseseră mari speranțe, datorită modului rapid și nepretențios de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a celui de-al doilea lot, cu profil schimbat. În mai puțin de-o oră, după semnalizările de rigoare, „Bourul” se cuplă cu „Andromeda Roșie” și roboții tereștri trecură spre stație prin coridorul perfect etanș dintre cele două nave. Îi întâmpină, strângându-le mâinile, șeful experimentului, inginerul Păscuțoiu. — Ei, cum merge treaba? întrebă comandantul Felix S 23. Cresc porcii noștri, cresc? — Cresc, cresc, excelent, cum nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Întreaga suprafață era acoperită de o cupolă din material transparent și rezistent la radiații. În încăpere se mai afla o persoană care, la intrarea oaspeților, acoperi repede cu o husă o cratiță. Inginerul-șef făcu prezentările: inginerul stagiar cutare, tovarășii roboți etc. Se apropiară de peretele de sticlă și priviră porcii. — Parcă-s mai lungi decât în mod obișnuit, zise Felix S 23. — Bineînțeles, bineînțeles! răspunse la fel de vesel Păscuțoiu. — Și urechile parcă-s mai mari, observă Dromiket 4. — Nu mari, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
picioarelor cam înălțimea unei juninci. — Cum se explică aceste benefice anomalii? întrebă Stejeran 1. — Imediat vă veți da seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr. 1! Inginerul stagiar, dând mai încolo cratița, apăsă pe un buton. Imediat roboții văzură cu uimire cum ditamai porcii, după ce ridicară neliniștiți capetele, începură să plutească ușor ca niște fulgi, rotindu-se și întorcându-se pe toate părțile. Totodată, se porni un guițat general. — I-am lăsat în imponderabilitate, explică Păscuțoiu. — Cum - făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
autohton din care erau alcătuiți, insistând mai ales asupra pârghiilor sistem import de la coate care cam scârțâiau, când, deodată, la ușa principală a „Bourului” se auziră bătăi puternice și-n difuzorul de captație exterioară răsună un glas disperat: — Tovarăși, deschideți! Roboții noștri se repeziră la hublou să vadă cine bate la ora aceea, în plin mers prin spațiu, dar afară nu se zărea nimic. — Care ești, bă, acolo? strigă comandantul Felix. — Sunt inspectorul Pătrașcu, de la Direcția Porumbului! Deschideți, vă rog! — Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
vocea. — Deschide-i, Felix, șopti Getta 2. Stă omul afară, în frigul cosmic... Încă șovăind, comandantul Felix ridică drugul oblic, trase zăvorul, descuie broasca, deschise ușa și simți că un lucru nevăzut, aproape atingându-l, se strecură înăuntru. — Uf! auziră roboții și-apoi văzură uimiți cum perna fotoliului de lângă ușă se lasă în jos, ca și cum s-ar fi așezat cineva acolo. Unde sunteți, tovarășe inspector? zise cam speriat Felix S 23. Aici, răspunse vocea dinspre fotoliu. Nu vă speriați, exist, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Nu vă speriați, exist, nu sunt duh, sunt om. Atâta doar că nu mă văd. Puteți să mă pipăiți, dacă vreți. Nu este cazul, tovarășe, răspunse ușor jignit comandantul Felix. — Dar cum s-a-ntâmplat, dacă nu vă supărați? întrebă robotul TESA Stejeran 1. — E o poveste lungă, răspunse vocea. N-aveți cumva o țigară? — N-avem voie să fumăm, ni se oxidează circuitele, zise Felix S 23. Nici voi? spuse vocea. Păcat! N-am mai pus țigară în gură de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]