1,258 matches
-
i-a fost mirarea când, după vreo trei ani, într-o dimineață, tânărul ucenic a găsit pomul înflorit. Acesta este un îndemn spre tenacitate. Să „udăm” zilnic o idee, un țel care ne călăuzește pașii, cu speranța că acestea vor „rodi” cândva. Cred că profesorii noștri de liceu, direct sau indirect, ne-au transmis acest mod tenace de a urmări realizarea destinului care să conducă la împlinirea noastră ca viitori oameni compleți. Spiritul de la începutul Școlii Medii Mixte din Trușești s-
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
la întregimea creșterii sale și va căpăta toată a sa putere... Eu am găsit Rusia ca un pârâiaș și o las ca un râu mare. Iar moștenitorii mei o vor face și mai mare, întinsă, hotărâtă de a face să rodească Europa cea stârpită. Eu le las instrucțiunile următoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte ca să le păzească cu statornicie. A ține nația rusească necurmat în stare de război, spre a avea pe soldații ei pururea deprinși la
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
au muncit cu patimă hectarele de pământ primite moștenire de la părinți, bunici și străbunici, oameni care, prin sudoarea muncii, și-au cumpărat tractoare, pluguri, semănători, batoze, pentru a lucra mai bine și mai ușor pământul, pentru a-l face să rodească mai mult și pentru a ușura, pe cât posibil, efortul solicitat de muncile din agricultură, viticultură, pomicultură etc. Aici erau adevărații agronomi, adevărații cunoscători ai pământului. Aici, în spațiul acesta în care trăiau oameni stigmatizați cu D.O. pe buletin, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mod de a-i ține pe ceilalți de vorbă ca să nu vadă ce tragedie se întîmplă dincolo de realitatea (lor) vizibilă. Poezie e și faptul că noi vorbim acum despre poezie. Ne prefacem că nu știm că sub coaja oului viața rodește deja moarte. Sau mai simplu, după cum spuneam într-un poem din "Paznicul ploii": "Poezia este luxul săracilor" (râde) A.B.Vorbeam cândva, într-un interviu, cu regretatul Mircea Zaciu despre poezie și soarta ei (iată cum ne aducem mereu aminte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vor dispărea în plesnetul norilor șampanizați. Va fi furtuna de dinaintea liniștii? Dar lucrurile nu se opresc aici Luptătorul de la Marathon coboară din cînd în cînd ca să vestească lehamitea de după izbîndă. Învinșii coboară și ei istoria le-a dat dreptate pulberea rodește deopotrivă în valea mănoasă a Nilului dar și în pustiul cel mai promițător, artiștii dezastrelor pun semnătura pe pînzele mari satisfăcuți că Dumnezeu și timpul merg pînă la capăt. Dar lucrurile nu se opresc aici. Uneori morții din mine se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
altă parte, o gândire abtrusă, o sentimentalitate tulbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism și modernism, ducând nu rareori la grotesc. Nicăieri ce e mai rău din Blaga, din Barbu, din Arghezi, din poezia modernă, în general, n-a rodit mai viguros.” ( G. Călinescu, Poeți tineri bucovineni, în Viața românească, XXX, nr.5, mai 1938, pp 69-74). „Nici o altă confrerie literară nici chiar dintre acelea ale constructiviștilor și suprarealiștilor n-a acționat și n-a respectat orientarea prestabilită cu aceeași
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
descolăcit voința, s-a descătușat memoria. Căci în venele sale gâlgâie năvalnic sângele mazililor și răzeșilor de odinioară. Sol al Bucovinei vestiri este el, românul nord-bucovinean.” Când asemenea semnale sunt emise și receptate de copii și tineret, mesajul, neîndoios, încolțește, rodește. Pe ansamblu, Miorița marchează un început de renaștere la Cernăuți a freamătului publicistic de altădată. O continuitate... * Mărăști Mărăști, revistă culturală, literară și economică. Anul I, nr.1, cu materiale în proză și versuri. Redacția și administrația în Cernăuți, strada
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
i-a spus că are poftă și n-are bani să cumpere. Este arestat pentru că a contribuit la ajutorarea PNȚ-istului Oloeru; Sadoviac Vasile, țăran cu 3 ha de pămînt (în acea regiune pămîntul este argilos și 3 ha nu rodește nici cît trebuie să mănînce), analfabet, este arătat, de materialul informativ, că ar fi condus manifestații la alegerile din 1946 și că ar fi scris lozinci pe garduri. Pentru toți aceștia am dat dispoziție să fie puși în libertate, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori cinismul. Și aceasta s-a văzut curând: Ion Iliescu, care În toamna lui ’96 trecea drept un valid „cadavru politic”, a fost ales și chiar de unii care Îl combăteau Înverșunat, iar marele Partid al Ardealului, al lui Maniu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Alexandru nu și-au făcut cuceririle din dragostea de glorie, ci pentru a asculta un instinct puternic... Geniul creiază nu pentrucă voește ci pentrucă trebue. Mulți oameni de geniu descriu inspirațiile lor ca o stare de friguri, în care gândul rodește involuntar și subit, și isbucnește ca scântei dintr-un tăciune pe care îl scuturi. La Goethe și la Ariosto creațiunea era instantanee. Unii din oamenii de geniu sunt inconștienți, alții somnambuli. Balzac scria noaptea și ziua nu-și amintea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amurg în grădina curții domnești ori la Castel vorbesc ca doi prietini despre trecut, despre visele și planurile lor... Ștefan a plantat singur "merii domnești" ș-acum se bucură de roada lor. Cum a crescut ș-a înflorit și a rodit livada, așa s-a întemeiat țara. În drumul lor ei se duc și-n munții Mazurilor cari ar fi urmași direcți ai vechilor daci și cântă ori spun un fel de legendă ca a mormântului lui Alaric. Reflexurile unui foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se recomandă discreția. Ce înseamnă asta? De ce discreție, când nu avem a ascunde nimic? A fi discret, a tăcea și a asculta e o bună rânduială pentru un om care vrea să se deprindă a gândi. Ideile se dezvoltă și rodesc în meditație și tăcere, într-un fel de colocviu cu tine însuți. Opiniile bine raționate sunt un rezultat al desbaterilor intime. Înțeleptul după tradiția esoterismului care nu întrebuința cărți și opinii gata făcute, înțeleptul cugetă mult și vorbește puțin. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măsură încât pe coloane și între simboluri stau permanent oameni care sunt și nu sunt inițiați. Și unii și alții au trecut prin ritual și probe, și unora și altora li s-a dezvelit Lumina; dar unii sunt sămânța care rodește și alții nu sunt, după parabola divinului învățător. Experiența asta o facem necontenit; primim adică repetat loviturile desamăgirii. Cei care rămân opaci și insensibili, veniți aici din îndemnuri amicale, din curiozitate ori întâmplare, se desfac încet-încet de instituție. După cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celor două ipostaze divine. Mai mult decât atât, numele ales de creator îi conferă eroului statut special, care obligă societatea și tărâmul interzis profanilor să-i recunoască supremația. Flăcăul s-a născut dintr-o uniune simbolică, principiul vegetal însuși a rodit într-o fecioară pentru a face lumea să fructifice gesturile arhetipale. Adeseori numele vine din sfera florei: eroul se cheamă Busuioc Verde, dublul lui Busuioc este Siminoc în basme, al lui Afin e Dafin, Măr-Păr, (cei doi nu se pot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
emblematică a fetei de măritat, florile minunate crescute parcă din chiar trupul ei spun pețitorilor că pot veni, fiindcă tânăra știe să cultive inflorescențe deosebite. Vegetația și viața însăși au nevoie de fecioară să readucă din imemorial puterea de a rodi, fiindcă doar femeia cunoaște taina germinării. La nivel social, doar fata care este vrednică să facă florile să crească frumos și să folosească puterea lor tămăduitoare și magică merită să treacă în etapa superioară a familiei proprii. Fecioara care poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește”(Sibiu). Gestul ruperii florii anunță intenția maritală și prin codul grădinii îngrijite de fata de măritat, a cărei distrugere constituie o provocare și o revendicare: „... intră călare în grădină și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
etapa consacrării sociale ce valorifică capacitatea fertilă acumulată. În acest context, sosirea mirelui împărat restabilește echilibrul amenințat de absența principiului masculin: „Tinerul nostru împerat/ Umblând cu ai sei p’aici,/ A oblicit la d-vostră o flore,/ Care înfloresce, dar nu rodește,/ Noi după densa am venit,/ Să o ducem în curțile tinerelui împerat./ Acolo să crescă, să înflorescă,/ Dar să și rodescă”. Același traseu magic este parcurs de Florea din basmul cules de Ovidiu Bârlea. În timpul șederii ei în mormântul ascuns
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
marumurî. Cini-i arî dealu di marmurntr-o zi, îi dă fata după dânsu și jumătati din împărății” (Izvoare - Soroca), „...într-o noapti poati sî ari dealu cel di piatrî șî sî sădeascî vii” (Idem). Solul din metalul sacru este făcut să rodească nu numai prin gestul instaurator, masculin al aratului intens, ci și printr-un act de magie, alchimia inițiatică dă particulelor metalice însușiri hrănitoare pentru planta vieții. Marmura și piatra simbolizează duritatea materiei ce își așteaptă brațul demiurgic să îi dea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este pomul totalității. Gestul căutătorului este unul violent, de un dinamism extrem, căci el nu ia doar patru mere, câte i se cer (număr asociat punctelor cardinale, deci universului contingent), ci îl smulge cu totul pentru a-l aduce să rodească în profan. Ființele - gardian de pe celălalt tărâm nu sunt nici monștri, nici șerpi ori vidre, ci trei zâne. Lupta cu un principiu feminin agresiv de tipul ielelor (o altă prezență terifiantă din această categorie este Sâla - Samodiva, cu care se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici nu rodește,/ Nici locul nu-i priește/ Și mai mult se ofilește” (Sibiu). Grădina devastată din colinde marca puterea distructivă a haosului capabil să oprească evoluția umană, căci rupându-i florile fetei, viitoarea ei căsătorie era compromisă. Neutralizând răul, fata poate înflori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
efect recent al creștinismului. Femininul vegetal este pețit prin metafora răsădirii benefice: „Căci am venit/ Cu târnăcoape de argint,/ Să scoatem floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-o sădim la împăratul/ În grădină,/ Ca acolo să rodească,/ Sănflorească,/ Locul sa-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
oameni importanți. Eu însă, sunt un om obișnuit ce intenționez să parcurg un drum alături de mulți alți oameni obișnuiți. Ce va fi neobișnuit, ce va fi important? Voi vedea. Dacă va fi ceva de valoare, va rămâne, poate chiar va rodi ceva bun. Acum, totul rămâne în umbră, în misterul necunoscutului din mine și din drumul ce mă așteaptă. Văd ceva din splendidul oraș Barcelona, întins pe malul mării, cu peste 1,3 milioane de locuitori în orașul principal. Aterizarea... în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trecut. Mângâia-mă vor amintirile duioase Până mă va ajunge apusul necruțător. Purta mă vor cărările prin câmpiile mânoase În diminețile cu rouă, cântate de ciocârlii în cor. Adio voi ortaci de glie, Cu care împreună făcut- am câmpiile să rodească Părtași la bine și la ananghie, Muncit-am cu spor, n-am așteptat mană cerească. Apoi când veni-va obștescul sfârșit, Așa cum vine la toți o dată, Îngrășa-vom și cu ființa noastră pământul iubit și nu vom mai auzi păsărelele
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
dintre generații au fost clasate de multă vreme... Cât de justificat este orgoliul unei generații care apare pe "piața literară"? Există o "dialectică" proprie literaturii române? Privită din interiorul muzeelor literare, literatura română este coaptă, așadar aptă în continuare să rodească. Cred în noile generații, valuri, promoții... Nu avem a ne teme: muzeografia literară stă mărturie (mai ales în acești ani, de libertate deplină) că în planul realitate și perspectivă culturală nu este cazul să ne lamentăm față cu Europa. Ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
opera lor e ca vreascul care se aprinde la baza literaturii perene. Dar și ei sunt importanți, foarte importanți, în digestia unei culturi. De multe ori în rateurile unor scriitori care sunt sortiți neantului se află semințe care ar fi rodit generos dacă altul ar fi fost destinul celui desemnat ca pământ magic. Că talentul numai în pământ magic rodește. Magic e pământul inimii, de exemplu. Or, la Aurel Dumitrașcu fenomenul recuperării operei sale, a citirii poeziei sale este unul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]