12,281 matches
-
Șerban Foarță Romantic, dacă nu chiar prea romantic (pentru, baremi, 1910, anul celor trei-spre-patru Crai, - căci despre 1929, millesimul, adică, al cărții ca atare, nici n-are rost să mai aducem vorba), Mateiu I. Caragiale e, la noi, poetul ultim al glorioaselor ruine
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Șerban Foarță Romantic, dacă nu chiar prea romantic (pentru, baremi, 1910, anul celor trei-spre-patru Crai, - căci despre 1929, millesimul, adică, al cărții ca atare, nici n-are rost să mai aducem vorba), Mateiu I. Caragiale e, la noi, poetul ultim al glorioaselor ruine. Și, cum ruinurile (sau, pre
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
alte dedesubturi, e și părerea lui Arghezi) e înclinat, prin fire și doctrină, să practice favoritismul etic, să sancționeze diferit, adică, purtări, adesea, similare, cuvine-se ca noi să nu o facem... Firește că bătrânul Măgureanu beneficiază de prestigiul unei romantici tenebroase, ca și, la 1910, de ascendentul însuși al vechimii (al uneia, altminteri, nu prea mari, - drept pentru care și Mateiu e ispitit să "anacronizeze", făcând dintr-un contemporan al lui Tuzluc și Păturică nu mai puțin decât un armaș
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
ierți dacă n-am venit nici acum." Iată vina! Ispășirea ei, țărmul exilului, e-acest Decor penitent. Lumea altor popoare moarte, a căror viță de luptători e îndoită de-o istorică oboseală. Peste puțină vreme, călătoriile în timp, fără nimic romantic, vor deveni una din rețetele de supraviețuire literară. Contestată și iluzorie. Cum ilozorie va fi și căința, pentru vini cît se poate de reale. În '47, începutul sfîrșitului, Mihail Crama făcea figură de debutant promițător. Pînă la următorul volum de
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul fantasmatic nu mai este nocturn, romantic, oniric, ci diurn și "gospodăresc". Evaziunea în înălțimi și depărtări, zborul dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume cu reguli mai generoase și culori mai vii, sunt substituite printr-o uimitoare densificare a lumii mărunte aflate la îndemână
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
poeții mai sus menționați țara era o entitate precisă, cu limite geografice și cu un dosar al prezenței în istorie, la autorul sibian ea își pierde particularitățile, se estompează pînă la abstractizare. Nu pare o țară anume, ci un topos romantic, disponibil. Ioan Radu Văcărescu visează o patrie "întunecată" cu măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
fără de care nu se poate vorbi de o dezvoltare organică a societății". Îl bănuiesc pe Ioan Stanomir de mai multă sau mai puțină ipocrizie atunci când vorbește despre lipsa de actualitate a cărții sale. Scrie autorul, cu aerul rătăcit al unui romantic incurabil: "Conservatorismul rămâne, astăzi, doar o piesă din dosarul istoriei ideilor politice. Revizitarea sa are potențialul de a expune interogațiile unui timp care a fost. Sunetele lumii de ieri nu mai pot fi trezite la viață, acum. Ceea ce supraviețuiește până la
Tradiție și moderație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8237_a_9562]
-
închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul nostru interbelic este unul "impur" și, așa zicând, simultaneist. În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan, romantic și clasic (ceea ce, într-un
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
În el se regăsesc influențe romantice, simboliste, parnasiene, pur moderniste, dar și avangardiste. Și aceasta fiindcă literatura română, în uriașul ei efort de recuperare a decalajului, calchiază formule și poetici aflate, în Vest, în succesiune istorică. Așa cum Eminescu este, simultan, romantic și clasic (ceea ce, într-un alt spațiu cultural, ar reprezenta o contradicție în termeni), Bacovia poate figura ca simbolist, ca modernist și ca anticipator al postmodernismului. De la Eminescu la Tristan Tzara, de la romantism la dadaism, numărăm câteva decenii. Ceea ce în
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
apasă fără a oferi niciun punct de sprijin, nicio garanție. Dacă unul dintre drumuri îl poartă către Paranoid Park, celălalt, o poteca printre ierburi înalte îl conduce la marginea mării pe o bancă, mereu solitar că unul din acela personaje romantice așezate contemplativ în fața unui peisaj grandios, numai că acesta este un loc de refugiu, o retragere. Colegii lui, prietenul, prietena care așteaptă momentul oportun să fie deflorata conform unui calendar propriu, indiferență, încercările timide de a comunica cu un tată
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
a Partidului Republican Francez ca angajare politică, fapte care ar crea grave incompatibilități între Ion Vlad și puterea de atunci, extrem de hibridă; pe trei sferturi emanată din cenușa încă fierbinte a ceaușismului decapitat, iar pe un sfert plină de elanuri romantice și de utopii juvenile. În aceste circumstanțe, marele nostru artist a rămas mai departe acolo, la Paris, unde se stabilise definitiv cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă, adică în 1965, și unde a și murit la puțin timp după ce
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
să le protejez. Când însă s-a născut fiul nostru, perspectivele s-au schimbat și am realizat că este de datoria mea să împărtășesc istoria reală cu poporul român!” - a declarat A.S.R. Prințul Paul de România. “Personalitate cu adevărat romantică a secolului XIX și generoasă protectoare a artelor, Regina Elisabeta I a României, Carmen Sylva, găzduia la Castelul Peleș serate la care invitații erau scriitori, artiști și muzicieni de prestigiu, unul dintre favoriți fiind George Enescu” - se menționează în acest
Istorie și muzică by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83134_a_84459]
-
referă însă la desfășurarea istorică a artei sonore ci la esența muzicii. Astfel, S. Sandrin a ales începutul și sfârșitul lanțului de poeme pe care le- a conceput Skriabin de-a lungul vieții : op 32 (nr. 1 și 2) mai romantic, primul realizat de solist cu o subtilă mânuire a efectelor sonore, al doilea plonjând furtunos în plin patos lisztian. Nr.2 din op.70, aparținând celei de a treia perioade de compoziție, mai mistic, poate radiant, a primit o fină
De Prim?var? ... by Corina Bura () [Corola-journal/Journalistic/83131_a_84456]
-
argumentând că răspunsurile ilustrează "un simț al evoluției organice în literatură". Constantin Cubleșan evidențiază și alte contribuții interesante, precum Controverse eminesciene de Theodor Codreanu, Detractorii lui Eminescu de Alexandru Dobrescu, Solitudine întru înțelepciune de Diana Câmpan, Structuri lirice și motive romantice la Novalis și Eminescu de Matei Albastru, ca și antologia alcătuită de Ion Buzași cuprinzând Poezii și articole religioase de Mihai Eminescu.
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
pierdute pre limba lor brută, care avea consistență, poate, cît toate idiomurile moderne la un loc, însă n-avea volum, a făcut din aceste povești risipite o epopee. Sub pana lui Elias Lönnrot, s-a numit Kalevala. O întreprindere tipic romantică, nebunească, mai ales pentru un singur om, conciliind cele două mari pasiuni ale secolului: să descopere la întîmplare, dar să lase ceva, organizat, în urmă. Un capăt de ață, un început de drum. Și cele două mari extreme: exuberanța și
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
decît Stăpînul inelelor (care i s-a recunoscut tributar Kalevalei), și avînd, în plus față de poveștile din fondul comun european, un miraj al numelor, aproape ireproductibile, ciudățenii colțuroase care, altfel decît sunetele moi venite din Indii, i-au încîntat pe romantici. Eminescu reține cîțiva zei a căror bunătate compensatorie le-ar da, poate, dreptul să spere la un rol de Moș Crăciun lepădat de Santa Claus. Niște bătrîni chibzuiți, avînd în ochii încă curioși liniștea mării cînd nu e vînt. Pacea
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
cînd nu e vînt. Pacea de la capătul tuturor războaielor ia, pare-se, la Eminescu chipul acestui Nord răbdător, un ținut de ape care se retrag în matcă, locul înfruntărilor aspre, dar și al unui no kombat înțelept. Un alt fals romantic, creat din dorința de-a așeza Pămîntul pe unul din poli, privindu-l apoi cum se rotește în jurul unei nedezmințite busole literare. Peste ceruri sau sub ape, indiferenți la zarvă dar, altminteri, bine informați, sînt acești zei pe care lumea
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
vîrsta cristică de 33 de ani. Iar literatura provocată de insolita sa trecere prin cultura noastră avea să se materializeze mai întîi printr-o pletoră de poezii scrise de prieteni (Bolintineanu, Bolliac, Alecsandri etc.), apoi în opere compuse de autori romantici care nu-l cunoscuseră personal (Eminescu), în fine - în scrieri tardive, pînă spre a doua jumătate a secolului XX. Unicitatea lui Bălcescu în romantismul românesc decurge din aceea că, pentru noi, existența lui a devenit mai importantă decît opera, în cadrul
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
cunoscuseră personal (Eminescu), în fine - în scrieri tardive, pînă spre a doua jumătate a secolului XX. Unicitatea lui Bălcescu în romantismul românesc decurge din aceea că, pentru noi, existența lui a devenit mai importantă decît opera, în cadrul unui veritabil act romantic total, ne pasionează nu atît fragmentele lăsate de un istoric ce n-a putut ajunge la dezvoltare completă, cît modul special în care acest istoric și-a trăit viața. Nu întîmplător mai unitară și cea mai valoroasă parte a operei
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
fără întoarcere, devine slujitorul ei necondiționat. Viața sa devine cea a unui soldat-călugăr. Dă la o parte tentațiile lumești, șterge din planul său existențial instanțele parazitare, precum cariera, averea ori căsătoria, consacrîndu-se propriei sale religii, cu fervoare totală. în generația romantică, pașoptistă, Bălcescu a reprezentat singurul exemplu de asemenea comportament. Istoricul a avut intuitiv, aplecarea spre explicația divină a istoriei, spre motivarea spirituală a desfășurării ei - și asta în ciuda faptului că motivațiile materiale, chiar strict economice, l-au preocupat în mod
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Aron și M. Kogălniceanu, sunt pomeniți doar în treacăt: pare evident că furtunosul istoric debutant concepea istoria națională după cu totul alt model decît cel de pînă atunci. Mai decis decît Kogălniceanu, Bălcescu se îndreaptă, teoretic, spre Michelet și spre romantici creștini, punînd la contribuție viziunea acestora asupra istoriei (vezi modul în care privește el apariția proprietății private, prin "colonizare" sau prin "concuistă", în Despre starea soțială...). Mai mult: la curent cu economia politică engleză, el reia viziunea acesteia asupra regimului
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
ca Românii supt Mihai-Voievod Viteazul să fie considerată drept probă a îmbinării istoriei cu literatura. Cînd este însă vorba de precizarea modelului literar ori istoric aflat la baza scrierii, lucrurile par mai puțin clare. Analiștii monografiei au invocat mijloacele retorismului romantic, vestigiile evidente ale oratoriei clasice, fraza și paragraful cu subtile alterări ale timpurilor verbale ("basorelieful gramatical"), stereotipia figurativă, mai ales în cazul epitetelor. Definirea specificului stilistic al acestei insolite opere a rămas însă, pînă acum, incertă, iar pomenirea unui nume-sursă
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
tărie și îndrăzneală" (Cartea a II-a). Evocarea lui Tacitus are valoare unei embleme: numeroși alți istorici latini s-au ilustrat în cadrele aceluiași tipar narativ, dar Tacitus este cel care l-a dus la strălucire, la începutul erei noastre. Romanticul Bălcescu nu a adaptat integral schema tacitiană - și nici n-o putea face. Intervențiile directe și sentimentale sunt la el numeroase, cartea, în ansamblul ei, posedă o vizibilă structură, pe principiul "măririi și decăderii" unui personaj ilustru. Dar consonanța adîncă
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Mică a Ateneului Carmen MANEA În 15 februarie 2014, pe scena Sălii Mici a Ateneului, violonistul Valentin Șerban și pianista Liliana Iacobescu, au susținut un recital cu lucrări reprezentative ale repertoriului solistic și cameral din principalele epoci creatoare: barocă, clasică, romantică și modernă. Violonistul Valentin Șerban, care este student în anul al IV-lea al Facultății de Muzică a Universității Transilvania din Brașov - beneficiind de îndrumarea maestrului Ilarion Ionescu-Galați - are un palmares impresionant de premii la concursuri naționale și internaționale și
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
Prestația plină de aplomb și fantezie, care a îngemănat original libertatea și rigoarea, umorul și gravitatea, a fascinat publicul, care i-a aplaudat cu entuziasm pe cei doi interpreți. În încheierea recitalului, a fost prezentată o splendidă pagină a repertoriului romantic: Studiul în formă de vals de Saint-Saëns-Ysaye. Pentru violonistul Valentin Șerban a fost încă un prilej de a dezvălui calitățile sale de excepție; el a conferit motivelor și frazelor muzicale relief, culoare și un elan sentimental fără egal. Interpretarea sa
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]