3,443 matches
-
cu ele aducând pe pământ toate visele mele adunate-n cuvânt. Curg lacrimi de stele pe obrazul zării răspândind speranțele pe aripa depărtării și împlinind rugile adresate iubirii. Curg lacrimi de stele picături ce strălucesc, cad precum clipele ușor se rostogolesc și adunate-n corole spun, cât te iubesc. Referință Bibliografică: Curg lacrimi de stele / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 274, Anul I, 01 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CURG LACRIMI DE STELE de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355614_a_356943]
-
ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau încețoșați, iar pașii împleticiți. Întreaga familie mânca împreună la masă, însă mâinile nesigure ale bătrânului și vederea lui tot mai slăbită îl puneau mereu în încurcătură - boabele de mazăre i se rostogoleau din lingura pe covor, când întindea mâna după cană cu lapte, jumătate din lapte se varsă pe față de masă. Fiul și nora se simțeau tot mai iritați de neajutorarea lui. Până-ntr-o zi când... „Trebuie să facem ceva cu
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
s-a întors la, treaba lui. De data aceasta a fost rândul părinților să rămână fără cuvinte. O liniște apăsătoare s-a așternut în cameră. Și lacrimi mari și curate au început să le tremure în ochi, să li se rostogolească peste obrajii care de-acum luaseră culoarea sângelui vărsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvânt, deplină tăcere, dar amândoi știau prea bine ce au de făcut. În seara aceea, soțul l-a luat pe bunic de mână și l-a
BLIDUL DE LEMN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346088_a_347417]
-
Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi frați siamezi. Îmi fac cu mâna. Le întorc salutul prin același gest, bucuroasă că nu sunt nevoită să spun: Guten Morgen Deutschland, Schweiz, Österreich... Sunetele din stânga par mai grave. Se rostogolesc până la mine și disting un „Dobroe utro”. Zâmbesc. Pierdută într-o lacrimă a Oceanului Indian mă aflu tot la mijloc, împărțind politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile. De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
l-am chemat în gând. Trenul alunecă pe șine. Bodyguardul de la firma de pază și protecție a metroului patrulează de la un capăt la celălalt al vagonului, care e aproape gol. Mai e puțin până la capăt. Pe intrevalul dintre scaune se rostogolesc, purtate de curent, două șomoiage mari de fire de păr. Se opresc amândoua în dreptul meu, chiar la vârful cizmelor mele. Le contemplu și îmi vine să râd prostește, de parcă aș privi un film cu gaguri răsuflate. Curentul de aer se
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ANN- (UL) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni daruri peste daruri descopăr în metaforele uitate în pungi
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
dureri, străbați cărări alcredinței. Tu, floare de cireș! Ți-ai risipit petalele-n cuvinte. Apune soarele în cană de cafea. Rămas acolo-n ferestră, privesc la floarea de cireș. Cu tâmpla geamul rece îl atingând, se aud roți de metal rostogolindu-se pe cărări presărate cu cioburi de vise. Acum însă e abia miezul nopții simt arcul semilunii, îmi săgetează pieptul sub care port a inimii iubire. Referință Bibliografica: A nins cu floare de cireș / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
A NINS CU FLOARE DE CIREŞ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/356098_a_357427]
-
Rodica, femeia de 53 de ani care este paralizată de un an de zile la membrele inferioare din cauza unui accident banal. I-au alunecat papucii cu care era încălțată, pe scări- grăbită fiind să ducă gunoiul afară- și s-a rostogolit de la etajul trei până la doi, proptindu-se de perete. Fiind o persoană corpolentă, nu știu cum s-a întâmplat dar s-a lovit cumplit la coloană, și, în zona lombară i s-a deplasat un disc al coloanei vertebrale. Asta îi mai
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
cărămidă.O tânără subțirică și creolă inventaria un geamantan mare, scoțând pe rând lucrurile și apoi punându-le la loc, așa fără să se oprească,iar și iar. La capul patului se afla chiuveta apa curgea cu zgomot de pietre rostogolite pe caldarâm.În fața ei, o femeie cu părul vâlvoi încerca să prindă șuvițele încurcate cu o perie cu câțiva dinți; gestul era formal, căci nu atingea nici un fir de păr. Se strâmba în oglindă și la Gențianne. Ținea peria în
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
Prefacere Așa cum din Izvorul fără de sfârșit, Sfânt Se revarsă undele vieții pe pământ! Ele germinează-n frunze Apoi vin spre nevăzutele vii să le inunde Cu duhul La porțile dimineții, unde Cer supunere înțelesurilor care în clipa de grație Se rostogolesc peste toate văzutele și nevăzutele Că aici și acum Când totul este cuprins de vibrație Într-un ritm venit din altă constelație Sincron cu ordinea îmbrățișată în spirală ADN-ului În OPERON Înfășurata în mister, în intraductibil cuvânt Cum toate
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
12 mai 2012 Toate Articolele Autorului http://www.poezie.ro/index.php/poetry/220314/Perle din lacrimi Prima zăpadă m-a găsit cu lacrimi pe obraz. Fulgul curat pe-o lacrimă s-a așezat și-a înghețat. Perle izvorau din privire, se rostogoleau prin omăt și creșteau cât un om de zăpadă. Referință Bibliografică: PERLE DIN LACRIMI / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 498, Anul II, 12 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate
PERLE DIN LACRIMI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356231_a_357560]
-
la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
renunță să-și mai ceară drepturile și se ascunse prevăzătoare prin dulapurile întunecoase. Focul ce-i ardea pielea se înteți insuportabil, dar marea promise o alinare certă în apele ei primitoare. Carlos se aruncă în valuri odată cu luna ce se rostogolea jucăușă sub brațele lui viguroase și înotă din ce în ce mai revigorat de senzația de bine ce se reinstaura în mintea greu încercată de agresiunile viciului. Pe plaja întunecată, doar pescărușii gângureau domol, cuibărindu-se somnoroși în nisipul cald și umed. Răcoarea serii
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
sfinte, dar cine spune că le respectă, minte! • Vrem să bem paharul fericirii până dincolo de fund. • Generația de azi ține să retrăiască clipele de mulțumire sufletească pe care strămoșii le-au puerdut. • Lumea e o minge de foc care se rostogolește nu pentru a incendia ci pentru a ne trezi la viața trepidantă la care avem dreptul legitim. • Resemnarea nu mai are nici un rost, destinul ești tu, nu fii prost! • Azi totul e permis, chiar și ceea ce este interzis. Goana după
GÂNDURI REBELE (42) – AFORISME (15) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368849_a_370178]
-
sunt damnate să se caute o veșnicie în abisul Universului. Mi se cutremură sufletul când mă gândesc că însuși Creatorul Universului a pus în calea noastră piedici mai greu de trecut decât Nilul și Amazonul. Pe însăși Zeița Cerului a rostogolit-o în calea noastră, amenințând-o că, dacă nu veghează separarea noastră, o va face în aceeași măsură iubită dar și urâtă. Și de atunci, pe culmile ei mulți muritori își găsesc sfârșitul, lăsând în urma lor jale și deznădejde. Știu
SMERENIE POETULUI! de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368907_a_370236]
-
strânge inima că o să ramân singur. Haideți! Moș Costache își mai turnă un pahar de vin. Duse paharul la gură. Un smoc de păr din bărba lungă și albă ca omătul intră în pahar. Câteva lacrimi, una după alta se rostogoliră, stingându-se în vinul rece. Din două înghițituri sorbi paharul. Mai turnă încă unul, vărsă câteva picături pe dușumeaua veche și plină de țărână și, după ce-și făcu semnul crucii, bolborosi ceva în barbă. - Dumneazeu să te odihnească, taică
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
lăsând-o cu tramvaiul în apropierea pieței. Vasilica înălță la un moment dat capul. Prin aerul umed se simțea miros picant de carne pe grătar. Se îndreptă încet spre chioșcul din colț. - Hei, ce faci? E ziua ta liberă! Costi rostogolea micii, împingându-i cu furculița lungă, cu coada de lemn arsă, atent la zeama care curgea pe cărbuni. - Dă-mi cinci bucăți! Strânse pachetul cald la piept și o luă încet spre casă. I se păru că vede apropiindu-se
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
om putea noi știi asta? - Să-l încercați, cum alta? Nora amuți la gândul încercărilor prin care trebuiau să treacă pentru a găsi copârșăul destul de larg cât să cuprindă trupul imens al mamei omului ei. Îl vedea parcă pe Tănase rostogolindu-și mama moartă dintr-un copârșău în altul, până nimerea măsura. Se cutremură din cap până în picioare. Ridică privirea spre capela nouă, acoperită, suficient de lungă cât să adăpostească toți sătenii participanți la o comândare. - Dacă plouă, începu cu glas
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
ai vrea să-ți care toată lumea tina pe covoarele tale noi! - Las’ că n-oi muri să speli în urma mea ! Atâta lucru poți face, că vă rămâne casa vouă! Începu prohodul, cu Coțobârla cântând în față cu mare foc și rostogolindu-și ochii mici în căutătura iscoditoare pe care i-o cunoșteau cu toții prea bine. Nora se văzu parcă la comândarea soacrei. Îl putea convinge pe Tănase să o ducă pe mă-sa la capelă. Nu se vedea stând în casă
COMÂNDAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369807_a_371136]
-
păianjenului din ea noaptea apoi dimineața la trezire le adună pe toate într-un poem și le toarce cândva îmi va lăsa pe tâmple velința unui singur cuvânt acela pe care ea îl tot cerne prin inima ei apoi îl rostogolește prin pădurile de mesteceni pentru a-i umple cofele cu apa limpede a bucuriei ea speră o privește pe Artio cum înverzește cu un singur gest tâmplele pământului și tace toarce firele într-un poem țese păianjenul noaptea prin pânze
ŢESE PĂIANJENUL NOAPTEA PRIN PÂNZE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369880_a_371209]
-
povești le pui ca pe o ștampilă pe mai multe ferestre și-am râs odată, altădată m-am înfuriat inutil ca apoi să aleg tăcerea. Nu este comodă dar sănătoasă sigur este. M-am gândit iar și iar cum pot rostogoli fără foșnet sensurile învelite în cuvinte, pentru ca tu să ajungi să dorești a dialoga. Mă săturasem de monologuri, de trecutul care împânzea scrisorile tale, de un prezent aproape consumat pe care-l tot împărțeam cu alte ființe poate dornice la fel de
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
ei este pe mâini bune, iar starea lui generală este staționară. Și-a lăsat palma pe fruntea lui, l-a mângâiat ușor și i-a aranjat frizura, timp în care din ochii fetei izvora șuvoi nestăpânit de lacrimi, ce se rostogoleau în tăcere, udându-i fața. S-a aplecat și i-a sărutat obrajii pe care i-a simțit mai calzi decât era temperatura în cameră și s-a bucurat. - Ai să-ți revii curând, dragul meu frățior! Te rog! Te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
în cielo per necessità. Le mie finestre han dita tra le sbarre Da passarci gli spazzini Con îl carro dove Dorme fugace La notte tra îl mercoledì ed îl giovedì. PICTEZ HIEROGLIFE Înflorit e vinul Șubredă-i masă pe care rostogoleam Odată cu mere de aur. Prin jocul acela se scutură brumă Și marea își smulge inelul cu perla Din degetul cu care mi-a arătat geșit Viitorul. În oraș, pe banca cu umbră vopsita, Cafegiul fierbe secundă în ibricul plin cu
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
îl dolce latte dalla gronda della luna E papaveri selvatici fioriscon sulla carta. E' l'intera notte lo studio ove Dipingo în ținte ad acqua La mia croce sulla tavola zincata. ÎN HAINE PREA STRÂMTE O noapte întreagă M-am rostogolit printre foi de caiet Și litere din cerneală acrita. Ți-am scris pe pereți și pe masa Scrisori despre frică Ce crește pe sub unghiile-mi roase din carne. Acum până și Liniștea urbei este uriașă și tristă Ca o barza
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
zâmbet, nu același ca mai devreme, ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai mult gropițele semănate în mijlocul obrajilor. Glasul ei ca o simfonie îmi pătrunde urechile, inima-mi e slăbită din strânsoare, firicele fiebinți rostogolindu-se greoaie îmi brăzdeză fața încremenită, deschid ochii- ninge, ninge liniștit cu fulgi mari și albi ca sufletul mamei mele. Acum știu de unde avea atâta putere și cum reușea să facă vrăji. Dumnezeu o iubea. O iubea atât de mult
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]