5,386 matches
-
telefoanele din biroul lui văr-su’, cu asfaltarea drumurilor în mileniul celălalt, dar mai ales cu repararea unei mașini a primăriei, o Pobeda rămasă de la ruși, când cu retragerea de bunăvoie din ’59, folosind desigur tot magica sa unealtă și rotind furios volanul în timp ce făcea din gură ca motorul, sau ca frâna bruscă. Mulți erau cei care-l admirau, dar și mai mulți cei ce-l invidiau, pentru priceperea de care dădea dovadă în tot ce făcea, asta pentru că, în toată
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
putea vedea clar un tatuaj cu însemnele nobilelor amazoane. Purta niște brățări metalice, din cel mai bun oțel, care treceau, puțin, peste încheietura mâinii, acoperindu-i o parte din ea. Erau menite să protejeze în lupta de la apropiere. Tânăra își rotea deasupra capului sabia subțire și ușoară, strigând ceva războinic. Era Talestri, prințesa amazoană, însoțită de prietena ei cea mai bună, frumoasa și sensibila dansatoare Aela. Totul părea un joc, tinerele se amuzau, se pare, de ceva. - Bine Aela, se auzi
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
râul Auras. - Are un an și ceva, cam micuț... Ce să-i faci? adăugă Aela... Mai bine povestește-mi ce te-a mai învățat Druida-Mamă. Zi-mi despre seducție! - Păăăăăi, ce să zic?... Talestri privi puțin încurcată spre cer, își roti ochii, apoi, trăgând o gură de aer, continuă: - În primul rând trebuie să știi ce cauți. Apoi găsești ținta. Asta este partea ușoară, cred... Urmează o perioadă în care trebuie să aplici cu minuțiozitate toate legile seducției, astfel încât ținta să
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
moarte, că vor putea fi fericiți în sfârșit, pentru totdeauna, pentru că ce suntem noi altceva dacă nu doar o mică scânteie din Spiritul nemuritor al lui DUMNEZEU Tatăl. Cât de bine este să fii fericit, în vreme ce universul încearcă noi schimbari , rotindu-se în neștirea infinitului, chiar dacă noi cei rămași vom încerca numai suferință , așteptare , dor, pentru că suntem doar o particulă infinită din mărețul univers ce aleargă necontenit. Încetișor au început să cadă câțiva picuri grei de apă și ne dăm seama
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
Răsăritul Scânteii Răsunătoare de Lumină. Așadar, Lumea Fizică, în care învățăm să ne trăim misterul vieții, este proiectată pe un sferoid planetar viu, al Pluralității Lumilor ; sferoid desprins, ca un glob incandescent, din Soarele Galactic, în timpul metamorfozelor ontice, ce se rotește pe orbita sa cu 106000 km pe oră, fiind permanent impregnat de cele 62 Octave ale sublimelor vibrații cosmice. Încă înainte de naștere, fiecare copie umană poartă în sine Ordinea și Armonia Legii Divine ; dar, potrivit Poruncilor Legii , menirea Peceții Proiectului
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
-n Eclipsă totală... Mâncat-au Luna vârcolacii? de frunze-s goi acum copacii. Motanii adunați în strană, Așteaptă omul în sutană Să-i poftească la pomană. Ce întuneric este afară, Nici stelele n-au răsărit, Un OZN ne dă târcoale Rotindu-se în cercuri ample, Într-un halou cu mov tivit. Latră câinii, latră-ntruna... Doamne, unde o fi Luna? Referință Bibliografică: Eclipsă de Lună / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de
ECLIPSĂ DE LUNĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351443_a_352772]
-
dar la un semn gorilele îl îmbrânciră înapoi. Acesta fu prins de o gheară uriașă și tras spre înaltul tavan al sălii. De acolo, Contele îl aruncă în celălalt colț unde-l prinse o vampirică plină de gingășie. Aceasta îl roti surâzătoare în jurul său, îl sărută de-i săriră toți dinții din gură, apoi îl lăsă să-i alunece pe piciorul catifelat și-l șută ca pe un balon până la candelabru. „Viceimperatorul” se agăță de acesta, dar o gheară îi smulse
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
drept insigne de virtute. Au adunat din lume, toate relele. Au plagiat furtul, minciună, și și-au făurit cărți și înțelepcinuni, în afară lumii. Ne-au legat mâinile de stâlpii suferinței. Vor să albească hoția! Au bătut bolțuri în spițele rotii cetății. Au tăiat istoria pe bucăți, iar ultima parte, ne-au băgat-o-n case cu forța și ne-o servesc drept progres. Pe sticlă sau plasticul polarizat, ne violează slugi cu talanți grei atârnați de gâtul nesimțirii. Gâdea și
ROMÂNIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351566_a_352895]
-
să fie riguroasă, să nu facă gesturi haotice sau redondante, doar mișcări care o ajutau să înainteze în siguranță. Într-un târziu și-a întors capul în căutarea lui, dar nu-l zărea nici în stânga și nici în dreapta. Și-a rotit capul brusc în spate să-l descopere la o distanță considerabilă ... nu se poate să fi rămas atât de tare în urmă! Niciun bărbat nu rămânea în urma sa niciodată. Bărbații înoată mai rapid, cu mai mare forță și rezistență, cel
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
frumosul din ei multiplicat cu îmbrățișarea stelelor nocturne și de peste zi, agățate între timp pe pereții goi și nepersonalizați ai camerei albe de refugiu. Erau în mijlocul încăperii așezată în mijlocul stațiunii Techirghiol, erau în univers și universul nu întârzia să se rotească cu ei într-o lume absurdă, blândețea se transformase în violență fără voință, nimeni nu forța pe celălalt, dar sângele se prelingea ca într-un război făcut pe timp de pace, iar participanții se întrebau: de ce? De ce? Ea tăcea o
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
cosmică superioară a proiectat acest sferoid planetar Viu. Un sferoid desprins, la origine, dintr-o „Stea arzătoare cu opt raze” de formă lenticulară, apoi „terraformatată” într-un glob de bioluminiscență solară, încărcat la nivel informațional-energetic de Soarele Galactic ce se rotește pe orbita sa cu 106000 km pe oră, în consonanță cu Soarele uriaș din Pleiade, în expansiunea infinită, și în permanentă legătură cu explozia și implozia ADN-ului nostru primordial, de ordinul divin și de mărimea 8 la puterea 64
SCRISOAREA NR.141 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351588_a_352917]
-
la unison. Tangoul...iluzia unui mod de-a face dragoste, cu condiția să te inițieze un profesionist specializat în arta dansului. Aveam cel mai bun profesor, cel mai atrăgător. A apropiat vârful nasului de al meu... ochi în ochi, ne roteam, nu vroiam să se termine. Ne topeam la propriu, mi-am dat seama că el trecea prin trăiri similare. Ultima piruetă.. m-a lăsat pe spate, el aplecat deasupra mea. Am închis pleoapele, răsuflam greu.... Am ridicat privirea, gestul s-
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
pictorul ieșise în grabă. Maria însoțise echipa de criminaliști aproape mecanic. Avea senzația că a ajuns într-un coșmar de care trebuia să se descotorosească rapid. - Aș dori să-mi explici cu lux de amănunte, ceru comisarul Simionescu. Mai întâi rotește-ți privirile peste tot, poate ne vei deschide o pistă. Tu cunoști bine tabieturile bunicului. Crezi că e ceva misterios care trebuie punctat? Tânăra deschise ușile, în grabă, de parcă ar fi putut surprinde într-un colț al durerii un impostor
PROMISIUNEA DE JOI (III) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351738_a_353067]
-
amintesc nimic. - Îți vei aminti! îi întinse cheile. Poți să alegi doar două. Prima, când vei deschide una din ușile aflate pe culoar. Cealaltă, pentru drumul pe care vei dori, să mergi. Lumina pâlpâi puternic. Dezvăluise prea mult. Bărbatul își roti ochii mari, căprui, trecând în revistă interiorul circular. I se propunea un joc. Ok, îi plăceau enigmele și situațiile pline de neprevăzut. Luă, fără să comenteze cheile din mâna bătrânei. -Nu te-ai schimbat deloc! Încă iți plac aventura și
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
-mi-a dat să aud în graiul gângurit demult cântări. Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam. Pe mal de transparente Ape clare Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
dat să aud în graiul gângurit demult cântări. Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici fugind, Dansam. Pe mal de transparente Ape clare Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
conștiință, dintre pasiune și vis, dintre dorință și percepție. Între mare și casă, spațiul lucrurilor pe care nu le recunoaștem, căci ele sunt cele care ne recunosc. * Nu un punct imobil în timpul indivizibil ci punctul incandescent al clipei ce se rotește, suma poate a clipelor în ceea ce-i multiplu, într-o convergență de timp și durată - era punctul pe care l-ai văzut în apele strălucitoare ale întregii amiezi, în fața insulei Naxos. O turmă de oi pe plajă duplica în nisip
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
de piatră. Albă piatră măruntă, îndepărtată. Mergeam străbătându-le în ochiul soarelui, subită lumină oblică. Au răsărit din lumină. Au răsărit, sclipire albă de marmură. Pântec nud peste fața soarelui. Lumină făcută piatră. * Seninul, în aerul ce fierbe, să se rotească între spini și pietre, până te va-ntâlni, pe cărările prăpastiei și în luminile ei înlănțuite, în timp ce asculți, ecou al lui Unu, ca-n niște cercuri, încă o dată vocea mării, spovedania ei sub cerul clocotitor: “În apele acestea, pe care
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
încet sacoșa cu pâine rotundă/ Limbile ceasului meu - o lingură mare/ Și mică-n/ Tăcerea și frica sublime/ Urzind suspinele-n fața de masă neutră/ Ce hotar ruginit îmi rămâne în luptă/ Trec rufe și vase și gânduri de aur/ Rotindu-le într-o singură lacrimă luna/ Cu stânga țin umerii pasării-n sus/ Dreapta apropie-ncet de ureche/ Farfuria adâncă..” Iată și o alta expresie a acestei luări de contact cu cotidianul domestic: “Pungi de plastic, păsări moi slabe/ Cu
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
e o linie de ochire. *** Pacientul doctorului Șuțu azvârle calmante în obrazul amiezii de iunie. Crinii dinastici îl plimbă-n alt veac al luminilor și al terorii. Lumina va îngheța pe ferestrele morgii în dimineața de iulie, când saltimbancii vor roti o mie și una de discuri pe degetele mici în câmpul de floarea soarelui. *** O liniște adâncă, adâncă ... se aude cum cade carnea de pe oasele leproșilor. *** Spre zori greierii, declanșate sisteme de alarmă la pulberăriile nopții. *** Unghia lunii atinge harfele
CARTEA CU PRIETENI XXX- CONSTANTIN FIERARU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351149_a_352478]
-
de spus precum în / Însemnare /, pentru întreg spațiul ei topologic. Acest spațiu al poetei nu este singular; el este ca un / Pătrat magic /...în care interesele se țin lanț; cele emoționale, cele afective și mai ales cele spirituale. *Păunul se rotește-n mii de arce . În baia de șofran a razelor de soare Roșul iubirii, veșminte dionysiace ... Iar Tu, îmbrățișeazămă-n culoare ! * Întreaga carte , formată din cele aproape 40 de poeme, îmi apar sub ochi, ca niște reliefuri pictate pe deasupra în culori
SEMNELE TIMPULUI DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351210_a_352539]
-
ce-și “omora” talentul pe o scenă amplasată în chiar centrul câmpului care găzduia iarmarocul... Într-un colț al pieței uriașului patrulater campestru, chiuituri și tropote care zguduiau pământul, cai înșeuați ca la paradă, cu călăreți săltând în șei și rotind cu îndemânare lasou-rile în care urmau să fie prinși viței îndărătnici și capricioși, încă închiși în boxe (padocuri) și care așteptau să se năpustească nervoși spre ținte numai de ei văzute, care i-ar fi scărpinat neîndoielnic între coarne potolindu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (8) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351227_a_352556]
-
în urmă numai hoituri de vocale și consoane schioape înecate în sânge e bal mascat la bellagune o caleașcă veche a oprit și din ea au coborât măștile de carnaval marchizi pedanți în pași de gavotă și crinolinele care se rotesc în valsuri galante gondolierii dorm pe perne de vis într-o veneție înghețată așteptând să coboare luna pentru serenadele lor romantice e bal mascat la bellagune muzicile cu melodiile lor suave despletesc valurile ușor ondulate doar porumbeii în piața san
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
în timp ce cânt și dansez. O așez, iar cade! Fac cu ochiul și zâmbesc publicului! Cânt și aplic spontan un bobârnac șmecheresc marginei pălăriei de Arlechin. Cânt! Pălăria iar cade pe ochi. O prind din zbor. Ridic pălăria din cap, o rotesc ca un cowboy, lăsându-mi buclele răvășite, ca ale unui Arlechin adevărat. Pălăria cade, mă răsucesc în timp ce cânt, mă învârtesc, mă aplec ca și când aceasta ar fi făcut parte din coregrafie. Ridic căciula, cânt, o arunc în sus să conving și
SPECTACOL DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345597_a_346926]
-
în timp ce cânt și dansez. O așez, iar cade! Fac cu ochiul și zâmbesc publicului! Cânt și aplic spontan un bobârnac șmecheresc marginei pălăriei de Arlechin. Cânt! Pălăria iar cade pe ochi. O prind din zbor. Ridic pălăria din cap, o rotesc ca un cowboy, lăsându-mi buclele răvășite, ca ale unui Arlechin adevărat. Pălăria cade, mă răsucesc în timp ce cânt, mă învârtesc, mă aplec ca și când aceasta ar fi făcut parte din coregrafie. O ridic, cânt, o arunc în sus să conving și
AMINTIRI DE HALLOWEEN de DORU CIUTACU în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345626_a_346955]